Cc: Romanul a devenit econom si nu mai ia credite. Sau nu?

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Cand citesti ziarele si revistele de profil, blogurile specialistilor si site-urile cu profil economic, mai ca nu te apuca admiratia fata de poporul roman. El a devenit, dintr-odata, econom si chibzuit.

Cifrele par sa vorbeasca de la sine, intr-un sondaj realizat de Daedalus Millward Brown pentru Raiffeisen Banca pentru Locuinte (sursa):

53% dintre romani au reusit sa economiseasca in 2010
60% au avut ca scop situatiile neprevazute (32% se gandesc la viitorul copiilor lor iar 23% vor sa-si renoveze locuinta)
53% prefera banii lichizi, 32% depun in conturile curente, 13% in depozite la termen si 12% in asigurari de viata/pensii private

Nu numai atat. In 2010, cererea de credite a ajuns la minimul ultimilor 6 ani (sursa)! Datele certifica faptul ca numarul creditelor noi este mai mic decat numarul creditelor ajunse la scadenta sau rambursate in avans. In ultimele doua luni ale anului 2010, chiar si soldul restantelor (creditele la care sunt intarzieri in plata ratelor) a inceput sa se stabilizeze.

Aceste cifre par sa spuna ca romanul s-a desteptat, din punct de vedere al educatiei financiare. Chiar daca aceasta trezire s-a datorat crizei mondiale, e o desteptare bine venita.

Sa nu?

Daca te uiti mai atent la cifre, vei vedea adevaratul tablou din spatele primei impresii:

60% economisesc pentru situatii neprevazute. In traducere, de frica, cel mai probabil din cauza crizei economice
23% economisesc pentru consum (adica in final, tot vor cheltui banii)
53% prefera banii lichizi; este cea mai nefericita modalitate de economisire, banii erodandu-se prin inflatie, adica intr-un an, suma tinuta „la ciorap” in lei, isi pierde 8% din valoare
32% depun banii in conturi curente; aceste conturi au dobanda subunitara, adica practic nu au dobanda
13% folosesc depozitele (care, in ultimul timp, au randament real negativ, adica nu reusesc sa acopere pierderea de valoare prin inflatie- sursa)
12% investesc intr-un sistem de pensii/asigurari

Informatiile de mai sus arata ca:

majoritatea romanilor economiseste de frica, speriat de criza economica
majoritatea romanilor nu are educatie financiara, alegand cele mai proaste metode de economisire
o minoritate (25%) folosesc metode care sa contrabalanseze pierderea de valoare ce apare prin inflatie

Si la americani se economiseste mai mult. In schimb, studiile au aratat ca la sfarsitul anului 2010 au lasat-o mai moale. In noiembrie, americanii au o vacanta care este dedicata traditional cumparaturilor. Cifrele au aratat ca anul 2010 a fost cel mai bun an in vanzari, in ultimii patru ani (sursa).

Ce se intampla? Termenul de specialitate este frugality fatigue. Oamenii obosesc sa mai economiseasca. Ei pornesc sa cheltuie ca pe vremuri, desi nu exista o crestere economica in adevaratul sens al cuvantului.

Acest lucru a aparut la americani in 2010, pentru ca la ei a debutat criza. Desi previziunile oficiale spun ca revenirea economica in Romania mai are de asteptat, cred ca romani va intra in frugality fatigue nu peste mult timp. Asa suntem noi: timpul ne face sa uitam repede. Unii analisti cred ca romanii deja au obosit sa economiseasca (sursa).

Iar despre credite, lucrurile sunt mult mai simple. Romanul nu mai ia credite pentru ca nu mai poate. Cei care erau dispusi sa ia credite nu mai pot lua, iar cei care pot lua nu mai vor sa ia. Nu e vorba ca romanul a devenit mai destept, ci ca e obligat sa stea departe de credite.

Concluzie

Romanii nu au invatat lectia. Criza nu le-a aprins dorinta de a invata finante personale. In continuare, ei reactioneaza instinctiv, manati de frica, si reactiv, dupa ce raul a fost facut. Daca totusi iau decizii bune (sa economiseasca), folosesc metode nepotrivite, care ii fac sa piarda bani.

Nici americanii nu stau mai bine. O spune seful FED, Ben Bernanke (sursa). Dar asta nu ma incalzeste deloc.

Finante personale

Cc: De ce romanul va iesi din criza, cand se termina criza. Poate nici atunci…

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Titlu alternativ: „Scrisoare catre o parte dintre romani”

Acum multi ani, pe vremea cand era adolescent si traiam in comunist, dincolo de granitele Romaniei, in blocul (inca) estic, existau doua tari cu adevarat ciudate: Ungaria si Yugoslavia. Traiam in Timisoara si, prin natura pozitiei geografice, aveam un contact direct cu persoane din acele tari sau cu prieteni care aveau legaturi (de rudenie sau prietenie) cu cetateni ai celor doua tari vecine. In plus, in acea perioada, cand programul TV se intindea pe vreo doua ore in fiecare zi, ne uitam cu jind la televiziunile de la Budapesta si Beograd.

Atunci, cu cativa ani inainte de Revolutie, in Yugoslavia si Ungaria existau regimuri care cochetau cu economia de piata. Inca sub control puternic de la centru, economile lor lasau o oarecare zona de miscare initiativelor private. Ca urmare, existau o seama de oameni care, pe langa slujba de la stat, au deschis mici afaceri.

Pe atunci, in vremea comunismului, acest lucru ni se parea de neconceput! Cum sa mai muncesti la afacerea ta, cand ai deja o slujba? Desi auzisem ca in tarile vecine inflatia era destul de mare si banii nu ajungem, tot nu reuseam sa inteleg necesitatea unei a doua surse de venit.

Anii au trecut, a venit Dcembrie ’89. In decurs de cateva zeci de luni, economia romaneasca si leul o luasera razna. Banii valorau tot mai putin, asa ca am simtit pe propria piele ce inseamna inflatia si necesarul unei a doua surse de venit. Cu toate acestea, majoritatea romanilor preferau sa caute o slujba sigura la stat, chiar mai slab platita, decat sa-si incerce norocul „la patron”. Se vaitau toata ziua ca nu le ajung banii, dar nu faceau nici macar jumatate de pas pentru a-si lua o a doua slujba.

Au trecut alti ani, economia a inceput sa creasca, salariile la fel, au aparut patronii „cu cheag”, cateva multinationale, iar romanul parea ca a scapat de spectrul malefic al „celor doua slujbe”. O perioada vesela si exuberanta, care a tinut pana prin 2007. Apoi a urmat caderea.

Despre perioada ultimilor 3 ani nu are rost sa vorbesc prea mult. Ai simtit pe pielea ta criza, salariul a scazut, poate chiar ai fost dat afara. Cu toate acestea, ratele la banca au ramas, unele chiar s-au marit. Din nou s-a ivit la orizont necesitatea unei a doua slujbe. Tu ce ai facut?

Am vorbit in termeni de ” o slujba, doua slujbe” dar, de fapt, e vorba de surse de venit. O slujba e o sursa de venit, pentru majoritatea romanilor singura sursa de venit. Dar in timpurile interesante pe care le traim, nu se mai poate supravietui cu o singura slujba (cu o singura sursa de venit) decat in cazuri exceptionale, de noroc. Iar situatia se va deteriora si mai mult.

E clar ca astazi nu mai poti trai cu o singura sursa de venit. Uita-te la salariul tau si spune-mi daca e asa. Cu toate acestea, marea majoritate a romanilor ezita sau evita sa vorbeasca despre faptul ca au nevoie de mai multe surse de venit, pentru ca acest lucru ar inseman ca trebuie sa-si ia inca o slujba, ceea ce pentru ei inseamna o infrangere. Oare de ce se intampla acest lucru? Voi incerca sa dau cateva raspunsuri:

avem un reflex paternalist, mostenit de la comunisti: statul/patronul trebuie sa aiba grija de noi, sa ne dea o slujba suficient de bine platita pentru necesitatile noastre
a avea doua slujbe inseamna esec la nivel profesional (esti atat de prost in ceea ce faci incat nu poti sa traiesti din asta!)
a avea doua slujbe inseamna un esec la nivel social (nu poti sa iesi „cu baietii” pentru ca mergi la lucru sau esti prea obosit
a avea doua slujbe inseamna un esec la nivel personal (esti un ratat, nu te mai angajeaza nimeni decat pe salarii de mizerie)
romanii sunt comozi (ca sa nu zic „lenesi” – cel putin o parte din ei…), argumentand ca efortul de a merge la o a doua slujba este mult prea mare fata de castigul obtinut („o viata am, nu vreau s-o traiesc muncind de dimineata pana seara!”)
a doua slujba inseamna o (posibila) decadere in ochii rudelor/prietenilor/vecinilor

Probabil mai sunt si altele. E usor sa scoti scuze, mai ales ca intotdeauna e de vina societatea/guvernul/patronii/criza/tanti Aglaia. Niciodata tu.

Exista solutii elegante la multe din problemele de mai sus. Cum spuneam, e vorba de o sursa de venit, care nu trebuie sa fie „a doua slujba”. Ai putea incepe o mica afacere intr-un domeniu care te pasioneaza, sau poate incepi un blog/site, care ulterior sa-l monetizezi. Aceste variante te scutesc de anatema imaginii negative a „doua slujbe”. Din contra, vei deveni, in ochii tai si a celor din jur, un intreprinzator.

Nici aceasta solutie nu este una perfecta. Ai putea obiecta ca nu stii ce sa faci/nu te pricepi/n-ai experienta/e criza, cine mai incepe azi afaceri… Scuze, alte zeci de scuze, care se pot fabrica la foc automat. Ca asa suntem noi…

In concluzie, e mai simplu sa ramai pe slujba ta, asa cum e ea, sa te vaicaresti la cine te asculta si sa speri ca o sa treaca aceasta nenorocita de criza, pentru a scoate si tu capul din necaz. Sigur, criza o sa treaca, dar nu bag mana in foc ca, odata cu revenirea economica, o vei duce mai bine. E posibil sa ramai tot asa de prost platit, cu aceleasi probleme, desi vremurile se indreapta. Atunci te vei intreba, mai mult sau mai putin retoric, de ce „lumea asta-i rau facuta”, vorba manelistului. Raspunsul e foarte clar: „Pentru ca!”

Finante personale

Concediaza-ti bancherul: Introducere

Ai o problema cu creditele, nu-i asa? Ce sa zic…

Adevarul este ca multi dintre romanii care au luat credite de la banci, mai ales in vremuri de criza financiara, se lupta luna de luna cu ratele, ca si tine.

Stiu, acest lucru nu te incalzeste. Daca moare si capra vecinului, problema ta nu se rezolva. In schimb iti da o falsa senzatie de siguranta. Te uiti in jur si vezi oamenii de pe strada: cea mai mare parte dintre ei au credite, dar inca merg sa cumpere la supermarket, inca circula cu masina, inca stau in casele lor (luate pe credit). A lua un credit la o banca nu e un „sport extrem”. Cu toate acestea…

te lupti in fiecare luna sa strangi banii pentru a plati ratele
de multe ori pui ratele, pe lista de prioritati, inaintea dorintelor tale (lucruri pe care ai vrea sa le cumperi dar „acum nu e momentul”)
sunt cazuri in care pui ratele, pe lista de prioritati, inaintea nevoilor tale (lucruri pentru necesitatile normale de trai)
atunci cand se apropie ziua in care trebuie sa platesti ratele, ai o senzatie neplacuta, cateodata accentuata, alteori vecina cu frica

Textul integral al capitolului a fost disponibil GRATUIT pentru cititorii fideli ai site-ului Milionarul Mioritic.
Pentru a fi informat despre aparitia cartii si pentru a putea lansa o precomanda, care iti permite achizitionarea cartii cu o reducere semnificativa, te rog viziteaza aceasta pagina.

Finante personale

Studiu de caz: la capatul puterilor

foto: Mattox

Din cand in cand primesc emailuri in care mi se cere parerea si sfatul, legat de probleme de finante personale, investitii sau ambele. Desi nu sunt specialist acreditat in aceste domenii, caut sa ofer o analiza sincera si cateva posibile solutii, din care cei care sunt in dificultate sa se inspire.

Evident, nu am pretentia ca analizele si solutiile mele sa fie cele mai bune. Faptul ca informatiile pe care le primesc sunt de multe ori insuficiente, este un mare obstacol al unei analize exhaustive. De asemenea, profilul meu psihologic si cunostintele mele in domeniile de mai sus sunt diferite de cele ale celor care imi scriu, fapt care face ca solutiile prezentate sa nu fie cele mai potrivite pentru cei carora sunt adresate.

De aceea recomand prudenta in aplicarea solutiilor pe care le ofer si, mai ales, ca ele sa fie adaptate persoanei in cauza si situatiei, care se poate schimba de la o zi la alta.

Zilele trecute am primit un astfel de apel. O situatie dificila, situatie in care probabil se afla multi romani. Criza economica amplifica asemenea probleme, care de multe ori par a fi de nerezolvat. Voi reproduce emailul, din care am scos numele persoanei si domeniul de activitate.

Buna ziua !
As avea nevoie de un sfat…Sunt de profesie …,am iesit din sistem si am incercat deschiderea unei firme,…dar s-a dovedit intr-o perioada f.proasta – inceput 2009….am devenit incapabili sa mai platim chirie,salarii,impozite…
Am inceput sa ma imprumut sperand ca voi salva situatia …dar n-am reusit decat sa ma afund din ce in ce mai mult…punandu-mi in pericol situatia financiara a familiei mele.Nu am mai putut continua asa, astfel incat in martie 2010 am incercat sa gasesc un spatiu cu o chirie mai mica ,incercand o restrangere a activitatii …
Pentru firma veche am cerut intrarea in insolventa si incerc sa o iau de la capat cu activitatile de mai sus pe o firma noua.Acum sunt intr-o situatie financiara extrem de dificila ,nereusind sa am banii necesari pentru finalizarea actelor : la Reg Com, etc…In acest moment imi pun intrebarea ce as putea face?
Trebuie sa depasesc momentul acesta si sa incerc sa reiau activitatea restrucurata…
As dori parerea dvs-daca nu va suparati.Si eventual un sfat…
Chiar ma simt intr-o situatie limita, in care si familia are de suferit (am doi copii:14,16 ani),iar sotul meu a iesit la pensie in dorinta de a ma ajuta…(decizie care s-a dovedit gresita).Suntem intr-un moment de confuzie in care nu vedem luminita, nu vadem directia buna,doar simtim greutatile. Imprumuturile nu am reusit sa le achitam si ne afundam….
Cu stima,
…

Trebuie sa recunosc: emailul m-a impresionat. Am mai intalnit asemenea cazuri si, de fiecare data, nu pot sa nu ma gandesc ca, in lipsa educatiei financiare, oricine dintre noi, am putea ajunge intr-o asemenea situatie. Faptul ca unii, mai atenti sau mai pregatiti in domeniul finantelor personale, n-au asemenea probleme, nu face decat sa ne aminteasca faptul ca lucrurile, de multe ori independent de vointa noastra, pot sa porneasca intr-o asemenea directie nefericita.

Iata raspunsul pe care l-am dat persoanei in cauza:

helou …,

situatia ta este intr-adevar problematica. ea trebuie abordata cu maxima atentie si determinare, pentru a putea fi rezolvata. trebuie sa faci doua lucruri:
1.sa reduci cheltuielile
2.sa cresti veniturile

reducerea cheltuielilor
exista o multime de metode. am scris o brosura referitoare la acest
subiect, care s-a distribuit impreuna cu cartea pe care am scris-o. am atasat brosura la acest email.

cresterea veniturilor
va trebui sa incepi, atat tu cat si sotul, sa muncesti pe mai multe
fronturi. cu alte cuvinte, fiecare dintre voi trebuie sa lucreze „in doua schimburi”, adica la doua proiecte simultan.
tu va trebui sa continui activitatea de avizare a firmei, in paralel cu o alta activitate lucrativa care aduce bani. sotul va trebui sa inceapa doua activitati, chiar daca e in pensie.

nu stiu care sunt abilitatile sotului tau si ale tale, deci nu pot sa va
recomand domeniile in care sa produceti bani. important este sa faceti ceva ce va pricepeti.

mai e un aspect. nu trebuie neaparat sa faceti aceste lucruri pentru bani.
de exemplu, puteti sa faceti barter. voi furnizati produse sau servicii, iar partenerul de barter va furnizeaza produse sau servicii de care aveti nevoie (mancare, reparatia automobilului, reparatii in casa, etc.)
pentru aceasta trebuie sa gasiti persoane dispuse pentru acest lucru. este important sa cautati mai intai in cercul vostru de prieteni.

n-ar fi rau sa implicati si copiii in aceste activitati, in masura in care
au timp (evident, dupa ce isi rezolva problemele si atributiile legate de scoala). copiii sunt receptivi la situatia financiara a parintilor si le va prinde bine o asemenea experienta. le puteti spune ca, pentru ajutorul pe care il vor da, vor fi retribuiti, intr-un fel sau altul, dupa ce situatia voastra financiara se va imbunatati.

ati mai putea citi seria de articole care incepe cu urmatorul:
https://milionarulmioritic.com/2009/10/23/cc-cum-sa-iesi-dintr-o-criza-financiara-majora-introducere/

va tin pumnii si va doresc succes 🙂

Sper ca acest articol sa raspunda intrebarilor nerostite ale altor persoane, care poate nu au ajuns in aceasta situatie, dar care se gasesc undeva aproape de ea.

Investitii imobiliare

Scaderea preturilor la imobiliare

Imagine: svilen001

Proprietatile imobiliare, cu mare interes pentru populatie, sunt reprezentate de doua sectoare:

terenurile pentru case
imobile de locuinte

Din sectorul imobilelor de locuinte, cea mai mare pondere, in cadrul marilor orase, o au apartamentele din blocuri, atat cele vechi cat si cele nou construite.

Dupa aparitia crizei imobiliare, primele proprietati care au inregistrat o scadere abrupta au fost terenurile de case. Cauzele sunt evidente:

o mare parte din piata a fost „victima” tranzactiilor speculative
un teren de casa necesita o investitie suplimentara pentru a fi adus la valoarea finala, si anume construirea casei

Ca atare, preturile au plonjat vertiginos, pe parcursul celor doi ani de cand simtim criza economica si financiara in Romania. Eu locuiesc intr-o zona periferica a Timisoarei, intr-un cartie de vile nou, care nu a fost dezvoltat in intregime (inca se gasesc parcele de teren pe care nu s-a construit). In zona mea, preturile terenurilor au scazut in medie cu 30-40% (pret de oferta). In realitate, preturile de tranzactionare sunt mai mici cu 50% sau chiar mai mult, fata de varful pietei dinainte de cadere.

Situatia este diferita in cazul apartamentelor. Ele se tranzactioneaza la preturi cu 20-30% sub pretul pietei (vorbesc in continuare de Timisoara), cele mai mari scaderi fiind cele suferite de apartamentele vechi.

Economistul Cristian Orgonas arata intr-un articol recent ca in luna iunie piata imobiliara a apartamentelor din Timisoara a scazut mai puternic decat in lunile de la inceputul anului si pana acum. Chiar si asa, scaderile preturilor la apartamente nu se compara cu amplitudinea scaderilor la preturile terenurilor.

Ca atare ma astept ca preturile apartamentelor sa urmeze trendul deschis de terenuri, mult mai devreme, si sa inregistreze noi scaderi in perioada care vine. Marimea acestor scaderi si perioada cat acestea vor dura depind in mare masura de evolutia economica din Romania si de cea financiara la nivel local si mondial. Cristian Orgonas spune ca va urma o cadere „cel putin pana la sfarsitul anului 2010”. Personal cred ca ea va fi mult mai lunga, pentru ca nu vad nici o „luminita la capatul tunelului”, din punct de vedere al revenirii capacitatii de cumparare a romanului si a disponibilitatii bancilor de a oferi credite imobiliare lejere pentru populatie.

Unul din posibilele scenarii ar fi o criza imobiliara prelungita, asemanatoare cu cea a Japoniei, care dupa un boom imobiliar, a inregistrat o cadere in 1991. Aceasta a continuat pana in momentul in care proprietatile de clasa „A” din zonele financiare din Tokio au ajuns, in unele cazuri, la 1% din valoarea lor de piata dinainte de cadere, iar locuintele au scazut pana la o valoare de 10% fata de pretul lor dinainte de criza imobiliare. Preturile si-au reluat cresterea numai in 2007, dar in 2008, odata cu criza mondiala, au inceput sa scada din nou.

Desigur, Romania nu e Japonia si nu ma astept ca locuintele sa scada la 10% din valoarea actuala. Dar un lucru ramane clar: pretul apartamentelor mai are mult loc de scadere, mai ales pretul apartamentelor vechi.

De citit: Japanese asset price bubble

Aboneaza-te

- vei primi informatii exclusive si carti gratuite care te ajuta sa faci bani

Concluzie