Investitii imobiliare

Scaderea preturilor la imobiliare

, , , , 5 comentarii

Imagine: svilen001

Proprietatile imobiliare, cu mare interes pentru populatie, sunt reprezentate de doua sectoare:

  1. terenurile pentru case
  2. imobile de locuinte

Din sectorul imobilelor de locuinte, cea mai mare pondere, in cadrul marilor orase, o au apartamentele din blocuri, atat cele vechi cat si cele nou construite.

Dupa aparitia crizei imobiliare, primele proprietati care au inregistrat o scadere abrupta au fost terenurile de case. Cauzele sunt evidente:

  • o mare parte din piata a fost „victima” tranzactiilor speculative
  • un teren de casa necesita o investitie suplimentara pentru a fi adus la valoarea finala, si anume construirea casei

Ca atare, preturile au plonjat vertiginos, pe parcursul celor doi ani de cand simtim criza economica si financiara in Romania. Eu locuiesc intr-o zona periferica a Timisoarei, intr-un cartie de vile nou, care nu a fost dezvoltat in intregime (inca se gasesc parcele de teren pe care nu s-a construit). In zona mea, preturile terenurilor au scazut in medie cu 30-40% (pret de oferta). In realitate, preturile de tranzactionare sunt mai mici cu 50% sau chiar mai mult, fata de varful pietei dinainte de cadere.

Situatia este diferita in cazul apartamentelor. Ele se tranzactioneaza la preturi cu 20-30% sub pretul pietei (vorbesc in continuare de Timisoara), cele mai mari scaderi fiind cele suferite de apartamentele vechi.

Economistul Cristian Orgonas arata intr-un articol recent ca in luna iunie piata imobiliara a apartamentelor din Timisoara a scazut mai puternic decat in lunile de la inceputul anului si pana acum. Chiar si asa, scaderile preturilor la apartamente nu se compara cu amplitudinea scaderilor la preturile terenurilor.

Ca atare ma astept ca preturile apartamentelor sa urmeze trendul deschis de terenuri, mult mai devreme, si sa inregistreze noi scaderi in perioada care vine. Marimea acestor scaderi si perioada cat acestea vor dura depind in mare masura de evolutia economica din Romania si de cea financiara  la nivel local si mondial. Cristian Orgonas spune ca va urma o cadere „cel putin pana la sfarsitul anului 2010”. Personal cred ca ea va fi mult mai lunga, pentru ca nu vad nici o „luminita la capatul tunelului”, din punct de vedere al revenirii capacitatii de cumparare a romanului si a disponibilitatii bancilor de a oferi credite imobiliare lejere pentru populatie.

Unul din posibilele scenarii ar fi o criza imobiliara prelungita, asemanatoare cu cea a Japoniei, care dupa un boom imobiliar, a inregistrat o cadere in 1991. Aceasta a continuat pana in momentul in care proprietatile de clasa „A” din zonele financiare din Tokio au ajuns, in unele cazuri, la 1% din valoarea lor de piata dinainte de cadere, iar locuintele au scazut pana la o valoare de 10% fata de pretul lor dinainte de criza imobiliare.  Preturile si-au reluat cresterea numai in 2007, dar in 2008, odata cu criza mondiala, au inceput sa scada din nou.

Desigur, Romania nu e Japonia si nu ma astept ca locuintele sa scada la 10% din valoarea actuala. Dar un lucru ramane clar:  pretul apartamentelor mai are mult loc de scadere, mai ales pretul apartamentelor vechi.

De citit: Japanese asset price bubble

Standard
Investitii imobiliare

Cc: Negative equity la locuinta personala si la imobilele de investitii (partea II)

, , , , , , 2 comentarii

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Perioada dintre 1990 si 2008 a reprezentat, pentru piata imobiliara, o crestere continua a preturilor, cu viteze diferite de la an la an. Pentru investitorii care au activat in imobiliare, mari sau mici (printre cei mici m-am aflat si eu),  a fost o perioada „de aur”, un festin continuu care le-a adus castiguri financiare. Acest lucru a durat pana la un punct, momentul in care piata s-a oprit (mai mult sau mai putin) brusc din urcarea ei, pentru a incepe sa se prabuseasca.

La inceput abia vizibila, caderea a continuat sa prinda viteza, pana la momentul in care nu mai conta daca viteza e mare sau mica: piata aluneca in flux continuu spre niveluri tot mai mici. Aceasta evolutie a pietei a „prins” pe unii investitori, nu putini, cu obiectul investitiei (proprietati imobiliare) in portofoliu, in imposibilitatea de a le fructifica la un pret la care se asteptau, tinand cont de evolutia crescatoare care a avut loc in Romania aproape douazeci de ani.

O parte din acesti investitori au imprumutat sume de la banca pentru a realiza investitia.  Daca nu au vandut la timp, au ajuns in situatia de a-si contempla decizia prin prisma unui fenomen la care nu s-au gandit: negative equity.

Indiferent daca esti investitor de calibru mare sau un mic investitor, situatia de negative equity este la fel de dureroasa. Ea presupune un esec al fenomenului de investitie, care trebuie sa fie rezolvat in vreun fel sau altul. Exista doua mari tipuri de proprietati imobiliare:

  • terenurile (agricole sau parcelele destinate constructiilor)
  • imobilele

Terenuri agricole si parcelele destinate constructiilor

In general, in perioada de crestere a pietei imobiliare, terenurile au fost luate pentru a fi speculata cresterea de pret sau pentru a transforma terenurile agricole din apropierea oraselor sau drumurilor importante (de exemplu centurile oraselor mari) in parcele destinate constructiilor. A mai existat si situatia in care au fost cumparate terenuri agricole care au fost mentinute in portofoliu, pentru o ulterioara revanzare.

Terenurile strict agricole

Acestea au, paradoxal, situatia cea mai buna. Chiar daca sunt in negative equity, au marele avantaj ca pot fi utilizate pentru activitatea de productie agricola, pentru a realiza recolte care ulterior sa fie valorificate. Desigur, in situatia de astazi, cand cartelurile importatorilor si procesatorilor de materii prime agricole duc o politica agresiva pentru mentinerea cat mai scazuta a pretului materiilor prime agricole, de productie autohtona, sa faci agricultura in Romania este o adevarata aventura financiara. Cu toate acestea, sunt producatori care supravietuiesc sau chiar sunt pe profit.

Acestia, daca au luat terenurile agricole pentru o investitie cu bataie mai lunga, isi pot permite sa plateasca in continuare ratele la banca, pentru acele terenuri si vor astepta vremuri mai bune.

Terenurile cumparate pentru parcelare

Aici situatia este cea mai dramatica. O parcelare a terenului agricol inseamna o odisee ce implica scoaterea din circuitul agricol, proces deosebit de indelungat, care necesita o groaza de avize si sume de bani pe masura. De asemenea, parcelarea are caracteristicile ei speciale. Daca investitorul a fost prins de criza in plin proces de parcelare, el trebuie sa termine parcelarea (care inghite bani) si se trezeste cu parcele in proprietate, intr-o piata cu supra oferta. In plus, daca e si in negative equity datorita imprumuturilor luate, nu-l vad prea bine. Chiar daca are alte surse de castig financiar, investitia imobiliara in care e prins ii consuma capital, atat de pretios intr-o situatie de criza financiara. Iesirea din aceasta situatie nu poate fi decat in pierdere, fie ca se face cu renuntarea la terenuri, fie ca se plateste in continuare ratele la banca, in asteptarea redresarii pietei imobiliare.

Parcele destinate constructiei

Exista foarte multi mici investitori imobiliari care au cumparat parcele de teren in vederea speculatiei pe piata imobiliara. Ei au ramas cu terenurile in portofoliu, incapabili sa le fructifice in profit.

Situatia de negative equity i-a obligat, mai mult sau mai putin, sa ia o decizie. Problema cu parcelele destinate constructiilor  este ca ele nu pot fi valorificate decat prin vanzare sau dezvoltare imobiliara, adica prin construirea de imobile. Sa construiesti in situatia de azi, pentru vanzare, este o sinucidere financiara.

Ca atare, micilor investitori nu le ramane decat:

  • sa plateasca in continuare rata la aceste terenuri, in asteptarea revenirii pietei imobiliare
  • sa inchida investitia in pierdere (prin vanzarea terenului si completarea „din buzunar” pentru a acoperi restul de imprumut luat de la banca)
  • valorificarea terenului in scop personal

Am intalnit nu putine cazuri in care investitorii care au ramas cu terenuri, au construi pe ele imobile pentru uz personal, fie o casa in care sa locuiasca, fie o casa pentru parinti sau pentru copii. Este si aceasta o metoda de valorificare pentru cei care isi permit sa construiasca, din alte surse financiare. Pentru constructii vremurile sunt bune, pretul materialelor a scazut, la fel si manopera.

Imobile construite

Imobilele nou  construite de dezvoltatori, pentru vanzare, au ramas in mare parte nevandute. Chiar si reducerile de pret din ultimul timp nu au fost suficiente pentru a dinamiza piata. Ca urmare, dezvoltatorul care a apelat la credite pentru a construi, a fost nevoit sa scoata la inchiriere imobilele, pentru a acoperi obligatiile lunare fata de banca. In acest fel numarul de apartamente noi oferite spre inchiriere a crescut, ducand la scaderea chiriilor pe piata.

O categorie aparte sunt micii investitori care au cumparat apartamente noi, inca din momentul inceperii constructiei imobilului, la preturi „promotionale”, cu scopul de a le vinde cand sunt gata, la un pret crescut. Acestia au ramas cu apartamentele si cu ratele la banci. Ei au fost de asemenea nevoiti sa scoata la inchiriere apartamentele pentru a face fata ratei.

Acestea sunt cateva dintre cele mai intalnite situatii pentru investitorii care au in portofoliu proprietati imobiliare cu negative equity. In fond, nimeni nu spune ca o investitie trebuie sa-ti aduca doar profit. Pierderea face parte „din joc”. De multe ori trebuie sa stii cand e cazul sa te retragi, sa recunosti ca ai pierdut si sa pui frana scurgerii de capital pe care o produce investitia nereusita.

Acest STOP este foarte greu de spus, pentru ca de multe ori oamenii sunt tentati sa se ascunda „dupa deget”, sa ignore realitatea si sa traiasca cu speranta ca lucrurile se vor rezolva. Reactiile la pierdere sunt diferite, cum diferiti suntem fiecare dintre noi. De aceea continui sa spun ca investitiile sunt activitati care scot din noi ce e mai bun sau ce e mai rau, sunt o oglinda in care putem sa ne reflectam pe noi insine.

Standard
Investitii imobiliare

Povesti imobiliare

, , 5 comentarii

O sambata de primavara in anul 2001.

Un grup de 6 prieteni (Ionut, Mihai, George, Alin, Marius si Catalin) au cumparat impreuna 6 parcele a 600mp fiecare. Pretul platit a fost de 100.000 ROL/ parcela, adica aproximativ 3.000$. Terenul se afla la marginea orasului, era intravilan, si se afla intre alte case construite in zona. Fosta proprietara mostenise terenul si dorea sa vanda unor oameni seriosi, chiar daca pretul era sub cel practicat in zona. Din informatiile primariei reiesea faptul ca strada principala la care aveau iesire parcelele urma sa fie racordata la reteaua de canalizare in maximum 1 an.

Ionut, Mihai, George si Marius si-au construit case si locuiesc in prezent acolo cu familiile. Intre timp Mihai si George s-au certat pentru ca nu s-au inteles cat de lat sa fie drumul de servitute si a cautat fiecare sa „ciupeasca” cat mai mult pentru el.

Pana in 2008, Mihai si George si-au construit cate o casa imensa, a cate 3 nivele si peste 10 camere desi familiile lor nu au mai mult de 7 persoane: 2 soti + 1 copil + 2 parinti + 2 socrii. Toti vecinii le admira casele dar nu cunosc lupta surda si invidia dintre cei doi, pornita in urma cu 7 ani de la un banal drum de servitute. Ambii fac eforturi majore pentru a achita cheltuielile aferente intretinerii caselor, precum si ratele creditelor luate pe timpul constructiei. Ambii sunt mandrii de casa lor si spun: „Casa asta este cea mai buna investitie a mea”.

Valoarea unei case de acest gen in zona este de aproximativ 200.000 EUR, iar daca scadem 110.000 EUR (valoarea creditelor pentru construirea casei), rezulta 90.000 EUR, valoarea a ceea ce detin in realitate fiecare din cei doi.

Ionut si Marius si-au construit cate o casa mai modesta, a cate 3-4 camere, suficienta pentru a adaposti o familie de 3-4 persoane: 2 soti + 1-2 copii. Cei doi lucreaza la aceeasi firma, au salarii medii si de 4 ani se indeamna reciproc sa demisioneze si sa inceapa ceva impreuna, pentru ca sunt buni specialisti si se completeaza reciproc, dar nu au curajul sa faca acest pas.

Valoarea unei case de acest gen in zona este de aproximativ 80.000 EUR, iar daca scadem 40.000 EUR (valoarea creditelor pentru construirea casei), rezulta 40.000 EUR, valoarea a ceea ce detine fiecare din cei doi.

Alin si Catalin si-au vandut parcelele trei ani mai tarziu, in vara anului 2004.

Alin a tinut la pret si a incasat 22.000 EUR, bani care au constituit un avans (downpayment) pentru un credit ipotecar de 40.000 EUR pentru achizitia unui apartament situat central cu doua camere in care locuieste in prezent cu familia.

Apartamentul este evaluat in prezent la aproximativ 70.000 EUR, iar daca scadem 13.000 EUR (valoarea ramasa de rambursat din creditul ipotecar angajat in 2004), rezulta 57.000 EUR, valoarea a ceea ce detine Alin.

Catalin a vandut parcela pentru 20.000 EUR, bani pe care i-a impartit in doua:

– 10.000 EUR au constituit avans (downpayment) pentru un credit ipotecar de 30.000 EUR pentru achizitia unei garsoniere, pe care a inchiriat-o; rata pentru creditul ipotecar este de 250 EUR/luna, iar valoarea chiriei este de 350 EUR/luna, deci un cashflow pozitiv; valoarea garsonierei este in prezent de aproximativ 60.000 EUR, iar daca scadem 12.000 EUR (valoarea de rambursat din creditul ipotecar angajat in 2004), rezulta 48.000 EUR, valoarea a ceea ce detine Catalin;

– 10.000 EUR au fost folositi pentru achizitia unui teren extravilan de 1.100 mp; in vara anului 2008, terenul a fost trecut in intravilan si este evaluat in prezent la aproximativ 100 EUR/mp, adica 110.000 EUR; daca consideram blocajul de pe piata imobiliara si … in loc de vanzare, terenul este folosit drept gaj (ipoteca) pentru un imprumut de 80% din valoarea acestuia, Catalin poate intra in posesia a 88.000 EUR.

In cazul lui Catalin, adunand valoarea celor doua investitii imobiliare (48.000 + 88.000), rezulta 136.000 EUR.

Te regasesti intr-unul din exemplele de mai sus?

Standard