Nu se poate discuta despre bani decat daca luam in considerare un element major: aurul reprezinta una din primele forme de bani si de departe cea mai populara si eficienta, la scara istoriei financiare umane.

Voi porni de la inceputuri (analizand zona continentului euro-asiatic), din timpurile cand comunitatile umane au pornit sa prospere si a aparut surplusul de produse alimentare: mai multe grane, mai multe animale domestice (capre, vaci, cai…). La inceput acest surplus era in proprietatea comunitatii. Pe parcursul dezvoltarii relatiilor sociale a aparut, inevitabil, o clasa aparte de oameni, care au inceput sa detina mare parte din acest surplus. Impreuna cu persoanele importante din comunitate (vracii, conducatorii militari, religiosi…) ei au constituit o casta separata, care a avut pretentia de a detine puterea. Acest lucru s-a perpetuat pana azi iar diferentele fata de acele timpuri sunt doar de suprafata.

Schimburile de produse care au avut loc intre diferitele comunitati au dus la necesitatea de a evalua anumite lucruri importante, cum sunt pamanturile, constructiile sau sclavii. Astfel a aparut conceptul de bani, care la inceput au fost reprezentati de resurse importante: vite sau grane. Aceasta prima „moneda” avea doua caracteristici foarte nepotrivite pentru cei care doreau sa detina puterea totala:

• sunt greu de stocat intr-un spatiu mic si sunt perisabile (granele se degradeaza in timp iar animalele sunt susceptibile sa moara de boli sau calamitati naturale)
• sunt imposibil de controlat (oricine poate sa produca alte grane sau alte vite si prin acest lucru sa ‘fabrice’ bani)

In acest moment a aparut o idee geniala care a conferit putere economica si politica aproape nelimitata celui care a implementat-o: sa foloseasca metalele pretioase pe post de bani. Exista cateva elemene de importanta colosala la aceasta solutie:

• metalele pretioase sunt… pretioase pentru ca se afla in cantitati limitate si se extrag greu
• cine detine minele care produc respectivele metale are in mana unealta suprema de control: dirijeaza masa monetara (acest termen a aparut, evident, mai tarziu)
• metalele pretioase incorporeaza o valoare foarte mare intr-un volum foarte mic
• se pot stoca usor pentru ca nu se degradeaza (sunt inerte chimic la factorii distrugatori obisnuiti cum este umezeala)

Daca adaugi la acest ingredient factorul suplimentar, acela de a plati taxele datorate suveranului numai in metale pretioase (si ulterior numai in moneda batuta de acesta), vei ajunge la controlul total al procesului economic si social, deci la controlul total al populatiei. Cine tine in mana masa monetara si poate modifica in voie valoarea banilor detine cheia puterii supreme. Acest lucru a fost descoperit destul de devreme de regii lumii antice si este un lucru valabil in ziua de astazi, la fel de mult ca atunci. Singura diferenta este ca acum totul este coafat si machiat sub denumiri ca „banci centrale”, „organisme financiare internationale”, etc. In esenta este vorba de acelasi lucru: in spatele lor sunt o mana de oameni care au la indemana puterea totala asupra destinalor noastre. Stiu ca suna patetic dar din pacate este adevarat.

Ulterior, experienta regilor a dus la concluzia ca prin cucerirea unor teritorii si aducerea in vistierie ca prada de razboi a aurului, care se transforma in moneda (deci prin cresterea masei monetare) procesul economic se impulsioneaza. De la aceasta constatare pana la denominarea fortata a monedei a fost numai un pas. Regii si imparatii au inceput sa bata monede din aur amestecat cu argint sau alte metale pana ce, in final, monedele au fost realizate din metale comune. Asa a aparut prima moneda fara valoare instrinseca, moneda fiduciara.

Procesul de control total al masei monetare poate duce usor la excese. Cele mai cunoscute au aparut in timpul imperiului roman, cand este prezenta si prima inflatie atestata documentar.De notat este cea aparuta in timpul lui Diocletian. El s-a folosit de mecanismele financiare de control pana in momentul in care acestea s-au intors asupra lui si a imperiului, sub forma unei crize de proportii epice. A fost primul exemplu de esec total al monedei fiduciare, primul dintr-un lung sir de exemple, ultimul dintre ele fiind cel pe care il traim noi astazi, in timpul crizei financiare actuale.

Ulterior istoria financiara consemneaza o revenire la aur si argint (sub forma de monede) ca cele mai eficiente si stabile forme de bani. Asta pana la viitoarele experimente cu moneda fiduciara, operate in diferite zone geografice, culturale si istorice. Cei mai inventivi in utilizarea acestui concept au fost chinezii, care in timpul dinastiei Tang (sec IX) au inventat banii de hartie (denumiti banii zburatori, superb nume!), bani care vor apare sub aceasta forma (de hartie) prima data in Europa abia in secolul al XVII-lea. Bineinteles, si acest experiment chinezesc a cazut in aceiasi capcana, a inflatiei galopante si a colapsului sistemului financiar, soldata cu revenire la moneda din metale pretioase.

In Europa banii de hartie au aparut sub forma de chitante care certificau existenta unei anumite cantitati de aur stocate in seifurile bancherilor. Ulterior, banii de hartie au inceput sa circule cu repeziciune si au fost preferati monedelor sau schimbului in metale pretioase (mai ales aur). Ei erau denumiti „note bancare” (bank note) de unde numele de bancnota.

Atata timp cat bancnotele au fost dublate de o cantitate de aur in seiful bancii, lucrurile au decurs normal. Ulterior, bancherii au observat ca pot tipari bancnote care nu sunt obiectivate in aur din depozitele lor. Vazand ca shmekeria functioneaza, au dat un aer de profesionalism intregii scamatorii, cu ajutorul direct, legal al statului. Asa a aparut sistemul fractional rezerve, al rezervei fractionate. Acest sistem spune ca banca poate emite bani ‘fara acoperire’, intr-un procent variabil fata de rezervele ei in aur (si ulterior fata de rezervele de cash). Si uite asa am intrat in era moderna a monedei fiduciare.

Desigur, pe parcursul istoriei moderne si contemporane, pe masura ce masa monetara se departa tot mai mult de standardul aurului, apareau colapsuri financiare, cum a fost prabusirea marcii germane in timpul republicii de la Weimar.

Dupa cum vedeti, apare o schema repetitiva: de fiecare data cand banii se departeaza de standardul aurului (adica masa monetara nu este legata de un depozit, relativ fix ca marime, in aur), moneda inregistreaza prabusire si produce colapsul sistemului financiar. Dupa acest proces se revine la standardul aurului, pentru un timp, pana cand forta politica decide sa ‘repete figura’ si sa aduca in scena moneda fiduciara. Acesta este un balans, un pendul care se repeta la scara istoriei si determina alt ciclu interesant: ciclul aur-moneda fiduciara-aur.

Astazi, odata cu criza financiara, asistam la ultimul act al acestui ciclu, inceput in timpul presedintelui Nixon, care a scos definitiv dolarul din standardul aurului si l-a transformat iremediabil intr-o hartie garantata de statul american (un I Owe You cum spun americanii, adica o promisiune de onorare). La acest statut al dolarului s-au adaugat cu timpul instrumente financiare de speculatie tot mai exotice, tot mai complexe, aparute in interconectarea totala a pietelor economice si financiare adusa de globalizare. Aduna la acest peisaj lacomia specific umana si ai obtinut un amestec mai explozibil decat dinamita. Astazi traim din plin urmarile primei explozii din sistemul financiar, acoperita grabit de plapuma groasa a FED si a celorlalte banci centrale ale lumii (prin aruncarea de bani pe piata in cantitati imense). Din pacate nimic nu s-a schimbat si ne pashte, probabil, o a doua explozie sau, mai grav, un lant de explozii mici si repetate.

Ce descoperim in acest tablou? Un dolar care cade vertiginos, o crestere a pretului aurului si a argintului, metale care se afla in prag de explozie (iarasi explozie…) o piata economica si financiara zguiduita de frisoane, departe de a se linisti. Totul se cutremura, desi mass media manipulata de cercurile financiare incearca sa ne demonstreze ca greul a trecut. Raman pierderile enorme care sunt acoperite prin ingenioase manevre contabile, pentru a nu iesi la suprafata. Cu alte cuvinte, gospodina aduna murdaria sub covor in speranta ca nimeni nu va observa manevra.

Din pacate suntem la o conversie de cicluri: ciclul de balans de care v-am vorbit in acest articol, ciclul pietei imobiliare, ciclul bursier, ciclul legat de descoperirile stiintifice si tehnologice. Toate s-au strans pe capul nostru si par sa se adune amenintator, facandu-ne sa ne gandim daca nu cumva promotorii teoriei conspiratiei au dreptate despre fatidicul an 2012 in care ne paste un cataclism mondial.

Il voi lasa la o parte pe 2012 si voi incheia spunand: e foarte greu sa prevezi ce se va intampla pentru ca sunt extrem de multe variabile. Voi incerca sa vi le prezint, mai pe larg in articolul viitor. Cat despre fascinanta poveste a banilor de-a lungul istoriei, va invit sa cititi ebook-ul gratuit Dincolo de bani.