Am sa va spun o poveste. O poveste pe care va recomand s-o spuneti copiilor vostri seara, la culcare.

Intr-un sat de ses, undeva, departe, traia odata un tinar pe nume Paul. Era un flacau pe cinste: inalt, voinic, frumos de se opreau pasarile din zbor cind treceau pe linga el.

Paul traia intr-o casuta mica impreuna cu mama lui. Isi pierduse tatal la opt ani, din cauza unei boli la care nici un doctor nu i-a gasit leacul. Pe patul de moarte, tatal sau ii spuse baiatului:

-Dragul meu, va asteapta, pe tine, si pe mama ta, vremuri grele. Tu stii, mama e si ea bolnava, nu poate munci la cimp. Eu am tinut casa. Iar acum Dumnezeu vrea sa ma ia la el. Gospodaria asta ramine in miinile tale, tu esti de-acum barbat in casa. Toata raspunderea cade pe umerii tai.

Apasat de vorbele tatalui, Paul se intrista amarnic. O lacrima i se prelinse pe obraz.

-Nu plinge, baiatul meu. Stiu, vor veni peste voi ani grei. Dar asculta bine, pentru ca iti voi spune cum sa faci pentru a nu cadea in saracie.

In anii ce vin o sa traiti in nevoi. Asta nu inseamna ca veti fi saraci. Aveti pamintul pe care vi-l las. E pamint stramosesc, pe care eu l-am primit de la bunicul tau, care l-a rindul lui l-a primit de la tatal sau. Strabunicul tau, Andrei, a muncit din greu in America. A batut cu barosul, si-a undoit spatele carind sine de cale ferata. E pamint cumparat cu sudoare si singe. Sa nu-l vinzi la nimeni. Chiar daca va trebui sa mincati mamaliga cu ceapa, chiar daca va trebui sa va incalziti cu crengi adunate din padure, sa nu-l dai. Asteapta cu rabdare pina cind vei creste, pina cind vei fi in putere si vei putea sa-l muncesti. El este averea ta.

Vor veni multi oameni la voi. Va vor spune ca pamintul nu valoareaza nimic, acum cind nu-l mai munceste nimeni. Va vor amagi cu bani multi, aratindu-va cite lucruri scumpe poti cumpara cu banii pe care o sa-i primiti. Sa nu le dai crezare. Ei nu vor decit sa va ia singurul lucru cu adevarat de pret pe care il aveti. Pamintul este sansa voastra si impreuna cu el veti razbi din nevoi. Promite-mi asta!

Cu lacrimi in ochi, Paul jurase pe patul de moarte al tatalui ca nu va instraina pamintul.

Timpul trecuse, greu, apasator. Paul crescuse. Isi tinuse promisiunea fata de tatal sau. Pamintul strabunilor era inca a lui. Dormea, cu brazdele neintoarse de atita timp. Acum un barbat in toata firea, Paul trebuia sa ia viata in piept.

In cei zece ani de la moartea tatalui, Paul muncise impreuna cu mama sa, pe ici, pe colo, prin casele oamenilor. Au strins ban cu ban, truditi din greu, pentru cind vor avea nevoie. Sosise momentul.

Cu agoniseala in buzunar, Paul se duse la tirg impreuna cu unchiul sau, George. Acesta era cunoscut in sat ca cel mai vrednic mecanic. George era cel mai potrivit om pentru aceasta treaba pentru ca Paul plecase la tirg sa-si cumpere un tractor.

S-au invirtit cei doi ce s-au invirtit. Au vazut trei masini, una mai aratoasa decit cealalta. George le-a scrutat pe rind, a pus mina pe ici, pe colo, a pornit tractoarele, le-a ascultat duduitul patrunzator. Dupa buna chibzuiala, s-a hotarit la unul dintre ele. Au dat banii si s-au intors in sat, multumiti de tirgul facut.

Cind au ajuns acasa, unchiul George i-a spus:

– Paul draga, ti-ai cumparat un lucru de valoare. Ai in mina unealta care te va hrani, pe tine si pe familia ta. Pretuieste-o ca lumina ochilor si ea va avea grija de tine precum o mama iubitoare. Tot ce trebuie sa faci este sa fii chibzuit si sa fii harnic.

Mai presus de orice, sa nu cazi in greseala de crede ca acest tractor este un lucru fara valoare. Indiferent ce se va intimpla in anii viitori, in orice problema te vei afla, sa nu-l vinzi. Este o masina de nadejde, care ar trebui sa te serveasca cu credinta zeci de ani de acum incolo.

Fara sa vrea, Paul isi aminti de promisiunea pe care o facuse tatalui sau. Isi incredinta unchiul ca asa va face.

Anii de munca grea din copilarie si apoi din adolescenta l-au ajutat pa Paul intr-un mod ciudat. S-ar fi asteptat ca truda pamintului sa-l doboare, sa-l invinga. Era singur si fara experienta. Nu era nici pe departe asa. Simtea o putere launtrica ce il impingea sa faca eforturi pe care nu ar fi crezut ca poate sa le faca. Isi tragea energia din clipele minunate in care privea in urma tractorului cum se intorc brazdele, cum se ingroapa semintele, cum se prasesc plantele, cum se recolteaza roadele. Simtea promisiunea indestularii cind vedea cum se aduna bucatele in podul casei, cum se umplu camarile.

In duminici si in zilele de sarbatoare obisnuia sa se duca pe cimp, la marea de griu care se unduia sub vintul molatec. Privea pamintul pe care il mostenise si parca isi vedea tatal, bunicul si strabunicul muncind din greu. Fantasmele lor erau acolo, printre spice si il priveau zimbitoare, multumite ca averea familiei era in miini bune.

Zilele si anii treceau. Paul a prosperat. Si-a cumparat o casa, si-a luat o nevasta, a avut un copil. Lucrurile pareau pornite pe un drum imbelsugat, pentru totdeauna. Vremurile amare au ramas in urma, acoperite de colbul uitarii.

Era doar o iluzie. In spatele aparentelor se adunau semnele furtunii. An de an, la inceput pe nesimtite, apoi intr-un galop nebunesc, preturile au inceput sa creasca in timp ce banii primiti pe recolta se imputinau. La inceput, Paul stringea dupa vinderea griului bani cit sa-si acopere cheltuielile familiei si sa puna deoparte. Acum nu mai era asa. De la recolta la recolta banii, desi mai multi la numar, cumparau tot mai putina motorina, indestulau tot mai putine animale din grajduri. Lucrurile mergeau din rau in dezastru.

In acest timp, alti tarani au saracit. La inceput si-au vindut o parte din pamint pentru a acoperi chetuielile zilnice. Loviti de puterea tot mai mica a banilor de a cumpara lucruri, au fost nevoiti sa vinda din nou. Curind au ramas fara nimic. Si-au vindut si casele, pe nimic si au plecat la oras sau in tari straine pentru a gasi de lucru. Tara era in criza.

Preturile urcasera la cer, banii erau tot mai dificil de strins. Paul se lupta din greu. Motorina era mai scumpa ca laptele, piesele de rezerva pentru tractorul sau valorau o avere. Trebuia sa vinda porci din ograda pentru a putea repara herghelia mecanica ce ducea greul muncii sale.

In acest timp o multime de oameni se perindau prin curtile taranilor. Veneau de la oras, cu buzunarele pline de bani si se ofereau sa cumpere pamint la pret de nimic. Le spuneau: „Pentru ce va trebuie pamintul? Nu vedeti ca nu mai valoreaza nimic? Sta in paragina, se sufoca umplut de buruieni pentru ca voi n-aveti bani cu ce sa-l munciti. Copii pling de foame si voi tineti de pamintul asta care nu face doi bani.”

Au trecut astfel de oameni si prin curtea lui Paul. L-au momit cu tot felul de propuneri, l-au amagit fluturindu-i bani prin fata nasului. Ii privea, amintindu-si de sacrificiile pe care le face, de lupta zilnica pe care o duce cu nevoiele. Cu asemenea bani ar putea cumpara o casa la oras. Ar putea sa se angajeze acolo, sa munceasca, doar opt ore pe zi si sa-si intretina familia, nu sa asude de cum rasare soarele pina noaptea tirziu . Cind il napadeau astfel de ginduri, de undeva din coltul mintii il mustra o amintire: imaginea tatalui sau, pe patul de moarte, care ii spunea cu glas sfirsit:”Promite-mi. Promite-mi ca n-ai sa vinzi pamintul, indiferent cite greutati te vor apasa!”

In acele momente, amintindu-si de ochii inlacrimati, de durerea pierderii tatalui si de promisiunea data, Paul isi alunga din minte ideea de a renunta. Frustrarea si incrincenarea ii aprindeau sufletul, ii provocau mintea. Statea zile intregi si se gindea cum sa faca pentru a trece de vremurile crincene pe care le traia.

Chiar daca la inceput nu a stiut cum va face, hotarirea de a tine pamintul l-a facut sa nu renunte. A inceput sa traiasca mai simplu, multumindu-se cu putin, ca pe vremea cind era doar un adolescent. A muncit mai mult, zi si noapte, lucrind pamintul pentru alti oameni pentru a cistiga un ban in plus. Incet, pic cu pic, banii au inceput sa se stringa. Pe masura ce criza era tot mai mare, pretul pamintului a scazut si mai tare. Atunci Paul a inceput sa cumpere si alte parcele. Taranii ii vindeau mai degraba lui, multumiti ca terenurile lor nu vor cadea pe mina unor straini. Munca, iar munca, greutati, bani strinsi, pamint cumparat. Paul a continuat sa traiasca asa, cu gindul ca odata si odata timpurile putrede vor ajunge sa se termine.

Si s-au terminat. Pe nesimtite, asa cum incepuse, criza s-a topic, cum se moaie zapada sub soarele cald al primaverii. Preturile la roadele pamintului au inceput sa creasca, banii au inceput sa se stringa mai usor. Cum avea mai mult pamint decit putea sa lucreze, Paul si-a anagajat un tractorist sa-l ajute. In timpul crizei cumparase doua tractoare, la pret de nimic. Atunci nu le putea folosi, pentru ca nu avea destui bani ca sa cumpere motorina. Acum lucrurile stateau altfel. Tractoarele duduiau din greu, arind pamintul negru, din care ieseau aburi in soarele amiezii: promisiunea unor recolte bogate. Ca inainte, Paul se oprea si privea in zare. Printre norii ce pluteau agale pe cer, putea jura ca vede imaginea bunicilor sai, zimbind multumiti: nepotul lor razbise. Se puteau odihni linistiti.

Acest lucru ar trebui sa se invete in scoli.

Valoarea unui lucru este relativa. Ea tine de perceptia fiecaruia.
Ai in fata ta un teren in paragina, plin de buruieni. Aduci doi oameni. Unul vede evidenta; un teren in paragina, plin de buruieni. Altul, care zareste dincolo de aparente, simte esentialul: un teren arabil pe care poate creste o recolta, un teren pe care se poate construi.

Valoarea unui lucru este relativa. Ea tine de perioada ciclului economic in care te afli.
O casa. Daca o privesti inainte ca ciclul economic sa ajunga la punctul de maxima crestere, valoarea ei de piata este foarte mare. Mai asteapta. Economia ajunge la virf, apoi o ia la vale. Cade, tot cade, pina ce se opreste. Ce vezi atunci cind privesti aceiasi casa? O proprietate a carei valoare de piata este ridicol de mica.

E vorba de acelasi teren, e vorba de aceiasi casa. Sa aiba, intr-adevar, doua valori diferite?

DA!

IN OCHII A DOI OAMENI acelasi lucru poate avea valori diferite, PRIN PRISMA PIETEI lucrurile au valori diferite in functie de perioada ciclului economic in care te afli.

AICI ESTE ESENTA ACUMULARII BOGATIEI.

Daca intelegi acest lucru esti pe jumatate bogat.

Trebuie doar sa gasesti un om care vede intr-un lucru o valoare mai mica decit ea apare in ochii altui om. Il cumperi de la primul si il vinzi la al doilea.

Trebuie doar sa cumperi lucruri cind valoarea lor este mica deoarece ciclul economic ii imprima aceasta valoare si sa vinzi acele lucruri cind valoarea lor este mare deoarece ciclul economic le imprima aceasta valoare.

Aplica aceasta stratagema simpla in imobiliare si la bursa, foloseste-o regulat si fara greseala si vei ajunge un om bogat.