Finante personale

Esenta acumularii financiare: manipularea valorii

, , 18 comentarii

Am sa va spun o poveste. O poveste pe care va recomand s-o spuneti copiilor vostri seara, la culcare.

Intr-un sat de ses, undeva, departe, traia odata un tinar pe nume Paul. Era un flacau pe cinste: inalt, voinic, frumos de se opreau pasarile din zbor cind treceau pe linga el.

Paul traia intr-o casuta mica impreuna cu mama lui. Isi pierduse tatal la opt ani, din cauza unei boli la care nici un doctor nu i-a gasit leacul. Pe patul de moarte, tatal sau ii spuse baiatului:

-Dragul meu, va asteapta, pe tine, si pe mama ta, vremuri grele. Tu stii, mama e si ea bolnava, nu poate munci la cimp. Eu am tinut casa. Iar acum Dumnezeu vrea sa ma ia la el. Gospodaria asta ramine in miinile tale, tu esti de-acum barbat in casa. Toata raspunderea cade pe umerii tai.

Apasat de vorbele tatalui, Paul se intrista amarnic. O lacrima i se prelinse pe obraz.

-Nu plinge, baiatul meu. Stiu, vor veni peste voi ani grei. Dar asculta bine, pentru ca iti voi spune cum sa faci pentru a nu cadea in saracie.

In anii ce vin o sa traiti in nevoi. Asta nu inseamna ca veti fi saraci. Aveti pamintul pe care vi-l las. E pamint stramosesc, pe care eu l-am primit de la bunicul tau, care l-a rindul lui l-a primit de la tatal sau. Strabunicul tau, Andrei, a muncit din greu in America. A batut cu barosul, si-a undoit spatele carind sine de cale ferata. E pamint cumparat cu sudoare si singe. Sa nu-l vinzi la nimeni. Chiar daca va trebui sa mincati mamaliga cu ceapa, chiar daca va trebui sa va incalziti cu crengi adunate din padure, sa nu-l dai. Asteapta cu rabdare pina cind vei creste, pina cind vei fi in putere si vei putea sa-l muncesti. El este averea ta.

Vor veni multi oameni la voi. Va vor spune ca pamintul nu valoareaza nimic, acum cind nu-l mai munceste nimeni. Va vor amagi cu bani multi, aratindu-va cite lucruri scumpe poti cumpara cu banii pe care o sa-i primiti. Sa nu le dai crezare. Ei nu vor decit sa va ia singurul lucru cu adevarat de pret pe care il aveti. Pamintul este sansa voastra si impreuna cu el veti razbi din nevoi. Promite-mi asta!

Cu lacrimi in ochi, Paul jurase pe patul de moarte al tatalui ca nu va instraina pamintul.

Timpul trecuse, greu, apasator. Paul crescuse. Isi tinuse promisiunea fata de tatal sau. Pamintul strabunilor era inca a lui. Dormea, cu brazdele neintoarse de atita timp. Acum un barbat in toata firea, Paul trebuia sa ia viata in piept.

In cei zece ani de la moartea tatalui, Paul muncise impreuna cu mama sa, pe ici, pe colo, prin casele oamenilor. Au strins ban cu ban, truditi din greu, pentru cind vor avea nevoie. Sosise momentul.

TractorulCu agoniseala in buzunar, Paul se duse la tirg impreuna cu unchiul sau, George. Acesta era cunoscut in sat ca cel mai vrednic mecanic. George era cel mai potrivit om pentru aceasta treaba pentru ca Paul plecase la tirg sa-si cumpere un tractor.

S-au invirtit cei doi ce s-au invirtit. Au vazut trei masini, una mai aratoasa decit cealalta. George le-a scrutat pe rind, a pus mina pe ici, pe colo, a pornit tractoarele, le-a ascultat duduitul patrunzator. Dupa buna chibzuiala, s-a hotarit la unul dintre ele. Au dat banii si s-au intors in sat, multumiti de tirgul facut.

Cind au ajuns acasa, unchiul George i-a spus:

– Paul draga, ti-ai cumparat un lucru de valoare. Ai in mina unealta care te va hrani, pe tine si pe familia ta. Pretuieste-o ca lumina ochilor si ea va avea grija de tine precum o mama iubitoare. Tot ce trebuie sa faci este sa fii chibzuit si sa fii harnic.

Mai presus de orice, sa nu cazi in greseala de crede ca acest tractor este un lucru fara valoare. Indiferent ce se va intimpla in anii viitori, in orice problema te vei afla, sa nu-l vinzi. Este o masina de nadejde, care ar trebui sa te serveasca cu credinta zeci de ani de acum incolo.

Fara sa vrea, Paul isi aminti de promisiunea pe care o facuse tatalui sau. Isi incredinta unchiul ca asa va face.

Anii de munca grea din copilarie si apoi din adolescenta l-au ajutat pa Paul intr-un mod ciudat. S-ar fi asteptat ca truda pamintului sa-l doboare, sa-l invinga. Era singur si fara experienta. Nu era nici pe departe asa. Simtea o putere launtrica ce il impingea sa faca eforturi pe care nu ar fi crezut ca poate sa le faca. Isi tragea energia din clipele minunate in care privea in urma tractorului cum se intorc brazdele, cum se ingroapa semintele, cum se prasesc plantele, cum se recolteaza roadele. Simtea promisiunea indestularii cind vedea cum se aduna bucatele in podul casei, cum se umplu camarile.

In duminici si in zilele de sarbatoare obisnuia sa se duca pe cimp, la marea de griu care se unduia sub vintul molatec. Privea pamintul pe care il mostenise si parca isi vedea tatal, bunicul si strabunicul muncind din greu. Fantasmele lor erau acolo, printre spice si il priveau zimbitoare, multumite ca averea familiei era in miini bune.

Zilele si anii treceau. Paul a prosperat. Si-a cumparat o casa, si-a luat o nevasta, a avut un copil. Lucrurile pareau pornite pe un drum imbelsugat, pentru totdeauna. Vremurile amare au ramas in urma, acoperite de colbul uitarii.

Era doar o iluzie. In spatele aparentelor se adunau semnele furtunii. An de an, la inceput pe nesimtite, apoi intr-un galop nebunesc, preturile au inceput sa creasca in timp ce banii primiti pe recolta se imputinau. La inceput, Paul stringea dupa vinderea griului bani cit sa-si acopere cheltuielile familiei si sa puna deoparte. Acum nu mai era asa. De la recolta la recolta banii, desi mai multi la numar, cumparau tot mai putina motorina, indestulau tot mai putine animale din grajduri. Lucrurile mergeau din rau in dezastru.

In acest timp, alti tarani au saracit. La inceput si-au vindut o parte din pamint pentru a acoperi chetuielile zilnice. Loviti de puterea tot mai mica a banilor de a cumpara lucruri, au fost nevoiti sa vinda din nou. Curind au ramas fara nimic. Si-au vindut si casele, pe nimic si au plecat la oras sau in tari straine pentru a gasi de lucru. Tara era in criza.

Preturile urcasera la cer, banii erau tot mai dificil de strins. Paul se lupta din greu. Motorina era mai scumpa ca laptele, piesele de rezerva pentru tractorul sau valorau o avere. Trebuia sa vinda porci din ograda pentru a putea repara herghelia mecanica ce ducea greul muncii sale.

In acest timp o multime de oameni se perindau prin curtile taranilor. Veneau de la oras, cu buzunarele pline de bani si se ofereau sa cumpere pamint la pret de nimic. Le spuneau: „Pentru ce va trebuie pamintul? Nu vedeti ca nu mai valoreaza nimic? Sta in paragina, se sufoca umplut de buruieni pentru ca voi n-aveti bani cu ce sa-l munciti. Copii pling de foame si voi tineti de pamintul asta care nu face doi bani.”

Au trecut astfel de oameni si prin curtea lui Paul. L-au momit cu tot felul de propuneri, l-au amagit fluturindu-i bani prin fata nasului. Ii privea, amintindu-si de sacrificiile pe care le face, de lupta zilnica pe care o duce cu nevoiele. Cu asemenea bani ar putea cumpara o casa la oras. Ar putea sa se angajeze acolo, sa munceasca, doar opt ore pe zi si sa-si intretina familia, nu sa asude de cum rasare soarele pina noaptea tirziu . Cind il napadeau astfel de ginduri, de undeva din coltul mintii il mustra o amintire: imaginea tatalui sau, pe patul de moarte, care ii spunea cu glas sfirsit:”Promite-mi. Promite-mi ca n-ai sa vinzi pamintul, indiferent cite greutati te vor apasa!”

In acele momente, amintindu-si de ochii inlacrimati, de durerea pierderii tatalui si de promisiunea data, Paul isi alunga din minte ideea de a renunta. Frustrarea si incrincenarea ii aprindeau sufletul, ii provocau mintea. Statea zile intregi si se gindea cum sa faca pentru a trece de vremurile crincene pe care le traia.

Chiar daca la inceput nu a stiut cum va face, hotarirea de a tine pamintul l-a facut sa nu renunte. A inceput sa traiasca mai simplu, multumindu-se cu putin, ca pe vremea cind era doar un adolescent. A muncit mai mult, zi si noapte, lucrind pamintul pentru alti oameni pentru a cistiga un ban in plus. Incet, pic cu pic, banii au inceput sa se stringa. Pe masura ce criza era tot mai mare, pretul pamintului a scazut si mai tare. Atunci Paul a inceput sa cumpere si alte parcele. Taranii ii vindeau mai degraba lui, multumiti ca terenurile lor nu vor cadea pe mina unor straini. Munca, iar munca, greutati, bani strinsi, pamint cumparat. Paul a continuat sa traiasca asa, cu gindul ca odata si odata timpurile putrede vor ajunge sa se termine.

Si s-au terminat. Pe nesimtite, asa cum incepuse, criza s-a topic, cum se moaie zapada sub soarele cald al primaverii. Preturile la roadele pamintului au inceput sa creasca, banii au inceput sa se stringa mai usor. Cum avea mai mult pamint decit putea sa lucreze, Paul si-a anagajat un tractorist sa-l ajute. In timpul crizei cumparase doua tractoare, la pret de nimic. Atunci nu le putea folosi, pentru ca nu avea destui bani ca sa cumpere motorina. Acum lucrurile stateau altfel. Tractoarele duduiau din greu, arind pamintul negru, din care ieseau aburi in soarele amiezii: promisiunea unor recolte bogate. Ca inainte, Paul se oprea si privea in zare. Printre norii ce pluteau agale pe cer, putea jura ca vede imaginea bunicilor sai, zimbind multumiti: nepotul lor razbise. Se puteau odihni linistiti.


Acest lucru ar trebui sa se invete in scoli.

Valoarea unui lucru este relativa. Ea tine de perceptia fiecaruia.
Ai in fata ta un teren in paragina, plin de buruieni. Aduci doi oameni. Unul vede evidenta; un teren in paragina, plin de buruieni. Altul, care zareste dincolo de aparente, simte esentialul: un teren arabil pe care poate creste o recolta, un teren pe care se poate construi.

Valoarea unui lucru este relativa. Ea tine de perioada ciclului economic in care te afli.
O casa. Daca o privesti inainte ca ciclul economic sa ajunga la punctul de maxima crestere, valoarea ei de piata este foarte mare.
Mai asteapta. Economia ajunge la virf, apoi o ia la vale. Cade, tot cade, pina ce se opreste. Ce vezi atunci cind privesti aceiasi casa? O proprietate a carei valoare de piata este ridicol de mica.

E vorba de acelasi teren, e vorba de aceiasi casa. Sa aiba, intr-adevar, doua valori diferite?

DA!

IN OCHII A DOI OAMENI acelasi lucru poate avea valori diferite, PRIN PRISMA PIETEI lucrurile au valori diferite in functie de perioada ciclului economic in care te afli.

AICI ESTE ESENTA ACUMULARII BOGATIEI.

Daca intelegi acest lucru esti pe jumatate bogat.

Trebuie doar sa gasesti un om care vede intr-un lucru o valoare mai mica decit ea apare in ochii altui om. Il cumperi de la primul si il vinzi la al doilea.

Trebuie doar sa cumperi lucruri cind valoarea lor este mica deoarece ciclul economic ii imprima aceasta valoare si sa vinzi acele lucruri cind valoarea lor este mare deoarece ciclul economic le imprima aceasta valoare.

Aplica aceasta stratagema simpla in imobiliare si la bursa, foloseste-o regulat si fara greseala si vei ajunge un om bogat.

Comentarii

comments

Standard

18 gânduri despre „Esenta acumularii financiare: manipularea valorii

  1. George Breban zice:

    Este, intr-adevar o poveste pe care multa lume ar trebui sa o cunoasca!
    Multumesc in numele tuturor vizitatorilor acestui blog, pentru invatatura pe care ne-o dati prin acesta nepretuita poveste!

    Probabil ca multa lume a observat, insa doresc sa evidentitez si mai mult faptul ca Paul nu a optat sa munceasca 8 ore pentru altii. A preferat sa lucreze o zi intreaga pentru el insusi.

  2. Diana zice:

    Salut Luca!
    Felicitari ptr.articol!
    Te asigur ca voi transmite si altora acest material,cu mentiunea:asta o stiu de la Luca-Milionarul mioritic!

  3. Foarte inspirator articolul. Mersi Luca

    Paul a ramas perseverent si a stiut sa foloseasca spre avantajul lui o situatie „grea” (prin faputl ca a cumparat alte pamanturi si utilaje la pret de nimic).
    Despre asta vorbeste si Donald Trump in „Why we want you to be rich” – Foloseste orice situatie in avantajul tau.

    Fii obiectiv si vezi cum poti castiga din situatia in care te afli.

    „Probabil ca multa lume a observat, insa doresc sa evidentitez si mai mult faptul ca Paul nu a optat sa munceasca 8 ore pentru altii. A preferat sa lucreze o zi intreaga pentru el insusi.” – George Breban

    Bine spus George, are spirit de antreprenor 🙂

  4. Lia zice:

    Chiar vin de la o negociere pentru pretul unor terenuri… 🙂 si poti vedea lucrurile din perspectiva asta. Daca vezi nu pretul terenului in bani ci pretul banilor fata de teren si de potentialul sau. El are o valoare certa, batuta in cuie, pe care o posezi; banii sunt insa rezultanta altor forte pe care nu tu le controlezi si acoperirea lor in valoare este… discutabila, fluctuanta si manipulabila.
    Ai putea zice: o suta de euro reprezinta acum 4mp din gradina mea, nu invers 🙂 .

  5. Feri zice:

    E o lume trista in care trebuie sa spui copiilor povesti din astea…dar, intr-advar, se vor izbi de aceste aspecte mai devreme sau mai tarziu…

  6. GiS zice:

    @George Breban
    @Gabi

    „A muncit mai mult, zi si noapte, lucrind pamintul pentru alti oameni pentru a cistiga un ban in plus.”

    deci nu a lucrat „o zi intreaga pentru el insusi”. si ca o mica paranteza, a avea un contract cu cineva nu inseamna neaparat ca lucrezi pentru el. cumva trebuie sa-ti vinzi produsele sau serviciile – si asta inseamna in ultima instanta ca lucrezi pentru tine, chiar daca nu literal. nu cred ca un mic intreprinzator va avea vreodata veniturile unui CEO la vreun gigant, deci ma intreb daca as avea de ales intre a castiga 100 mii EUR „lucrand pentru mine insumi” si a castiga 1 milion EUR „lucrand pentru altii”, ce as alege…

    cat despre „cumparaturile” facute de Paul… cat de ieftin pot ajunge, Milionarule Mioritic, terenurile incat sa le cumperi chiar din munca cu bratele? intreb si eu… la urma urmei, chiar si Paul o ducea foarte greu – restransese cheltuielile, vindea porci ca sa aiba bani de motorina etc.

  7. Luca zice:

    Gis,

    ai prins un element esential!

    intotdeauna vor exista oameni care muncesc pentru altii si cistiga mai mult decit (unii) care sint intreprinzatori/patroni/investitori. nu sintem creati egali.
    pe de alta parte daca esti in stare sa ajungi un al doilea Ghosn (sau chiar sa-l intreci), nu vad care e problema.

    aici e chestie de optiune. vad o groaza de indivizi care fac milioane de dolari pe an (in romania) si nu stralucesc intelectual (ca sa nu zic altfel) dar nu am vazut un singur roman care sa cistige la nivelul lui Ghosn. aici e diferenta pe care trebuie sa o sesizeze lumea.

  8. GiS zice:

    pai, in principiu, nu stiu daca romania trebuie luata in discutie. aici multe lucruri sunt pe dos, din nefericire…

    cat despre a face bani muncind pentru altii sau pentru tine, si folosind cifrele mele anterioare, as zice asa: strict matematic, merita sa muncesti pentru altii cu 1 milion pe an, decat sa muncesti pentru tine cu 100 mii pe an. daca insa luam in calcul ca „insatisfactia” de a castiga „doar” 100 mii in loc de 1 milion poate fi compensata foarte bine de satisfactia independentei reale (financiare, dar NU NUMAI), atunci poate ca as alege 100 mii 🙂

  9. George Breban zice:

    Sa nu interpretam postura de angajat ca fiind o postura din care nu poti sa scapi sau care ar fi ineficienta pentru bugetul propriu.
    Ideea e ca daca te duce capul, dar iti lipseste acel impuls pentru a-ti incepe propria afacere, atunci e mult mai OK sa activezi ca angajat. Asa cum spui si tu, castigi bine, esti multumit.
    Dar ce faci atunci cand ai idei, ai energia necesara, dar ceva totusi te opreste sa incepi sa progresezi? (inhibitiile as spune eu).

  10. aschimodius zice:

    Cred ca ar fi util sa spunem ca , de cele mai multe ori in minunata noastra tara si deseori si aiurea , reusita in afaceri (mici ,mijlocii sau mari)nu se datoreaza muncii fara preget ci , mai degraba, banilor initiali ,relatiilor si sprijinului primit din partea unor „Mecena” mai mult sau mai putin rude sau mai mult sau mai putin interesati!
    In realitate , intr-o afacere proprie, in afara de munca, pricepere si entuziasm e nevoie si de multe compromisuri, umilinte si alte alea pe care nu toti sunt dispusi sa le inghita!
    Nu va faceti iluzii ca numai inhibitiile va tin pe loc … abia cand veti scapa de ele veti descoperi ca nu stiati ce inseamna greutatile !
    Un nene pe nume Ephraim Kishom (nu stiu sigur daca am retinut exact numele si-mi cer scuze anticipat daca am gresit) are o povestire extrem de interesanta care incepe cam asa (citez aproximativ dar pastrand esenta) : ” e adevarat sunt putred de bogat dar imi amintesc cum , tanar fiind, am ajuns la New York cu un dolar in buzunar , deoarce cei 50 000 mosteniti de la tata ii aveam intr-un cont la Lehmann Brothers si cat de greu mi-a fost la inceput „:)))

  11. agrosoare zice:

    Am inceput deja sa pling…Oricare este atat de dobitoc sa creada in cele scrise mai sus sa pateasca la fel ca mine dupa zece ani de agricultura .Nu trebuie sa va vindeti paminturile dar nici nu traiti cu capul in pamint .Viata este scurta si poate fi traita cu mai putina inversunare.
    Pentru cei care nu cunosc,agricultura inseamna mai mult decit un tractor si terenul lucrat si anume:
    -saminta de calitate(in Ro.in proportie de 90%este contrafacuta)
    -utilaje pt tractor(arat ,pregatitit sol,insamintat ,prasit ,ierbicidat recoltat etc.
    -sistem de irigatie
    -oameni seriosi pentru lucrat si pazit cultura
    -spatii de depozitare
    -CUMPARATORUL care este cel mai important si cel mai neserios si care totdeuna cistiga spre deosebire de tine.
    Cel mai ingrozitor nu este faptul ca mi-am pierdut banii,sanatatea si timpul irecuperabil ci acela ca am convins si pe altii sa se chinuie la fel ca mine si acum trebuie sa reia viata de la cap.
    Ma simt obligat astfel sa spun ca povestea este mai siropoasa chiar si decit o telenovela ,fara gram de documentare in prealabil si neancorata in realitate.Scuzati-ma daca nu am respectat ortografia limbii romane ,dar asta se datoreaza in mare parte faptului ca zece ani m-am ocupat de agricultura……

  12. nashu zice:

    multumesc pentru articolele despre bani si alte informatii. Te rog frumos daca se poate pe viitor sa scri mai degraba in romana (citate) si nu in engleza, ca nu stiu. Ca si eu am pierdut o groaza de ani muncind fara rost asa ca nu stiu decat romana.
    tot respectul pentru persoanele care impartasesc si altora cunostintele lor
    eu sunt mic nu stiu nimic, desi ma straduiesc de zeci de ani sa invat.
    Dar de masoni ce ziceti?

  13. Luca zice:

    Nashu,
    iti multumesc pentru aprecieri 🙂

    ai dreptate, ar trebui sa traduc citatele.
    cat despre masoni, ‘numai de bine’ 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.