Finante personale

Cc: „Cine-mparte parte-si face” sau capcana educatiei financiare realizata de banci

, , Lasa un comentariu

Acest articol a aparul ca guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Sistemul bancar este implicat in educatia de finante personale la toate nivelurile, de la cele mai mici banci pana la banca centrala. E vorba de bancile din SUA si vestul Europei. Acest tip de educatie se face de mult, de dupa Marea Criza din 1930, cand bancile obisnuiau sa imparta gratuit clientilor pamflete sau brosuri cu istorioare care erau menite sa stimuleze economisirea.

Mai nou, acest gen de activitate a patruns si in Romania. Lansat sub forma unui concurs de finante personale, un site al unei mari banci din Romania, detinuta de o banca austriaca, a „pus pe net” o resursa ce contine materiale de educatie fiannciara. Sub aceasta umbrela , strecurate printre articolele cu informatii financiare (bine scrise, de altfel) se strecurau „soparle” cu produsele financiare ale bancii respective, menite sa faca reclama intr-un mod inedit.

Intr-o tara in care educatia financiara se face sporadic in scoli, nu pot decat sa salut astfel de initiative. Decat nimic, mai bine educatie prin promovare partizana (de produse sau servicii). Pentru ca asa trebuie privita o initiativa de acest gen, care se foloseste de o nevoie (cea a educatiei financiare) ca vehicul de plasare a mesajelor promotionale.

De asemenea, am  recenzat un site de educatie financiara, sustinut printr-un program in care sunt parteneri organisme ale guvernului roman, organizatii non profit alaturi de o institutie non bancara de credit. Acolo nu am vazut nici o reclama la produsele respectivei institutii de credit, care probabil sustinea financiar acea initiativa in numele unei „responsabilitati sociale” atat de la moda astazi, in lumea corporatista, tintind de fapt o expunere la un public tinta, interesat de aspectele financiare ale vietii de zi cu zi.

In situatia actuala, in care, cum spuneam, in invatamantul romanesc nu poti alege nici macar ca disciplina optionala o ora de educatie financiara (situatie din majoritatea scolilor noastre), orice forma de educatie de acest gen, venita indiferent de unde, este mai buna decat „alternativa zero”, adica lipsa ei.

Pe de alta parte, am vazut intr-o scoala din Timisoara o tentativa de patrundere cu materiale „educative” pe teme de finante personale, produse de catre o banca. Aici lucrurile se schimba radical. Nu mai e vorba de a lansa acest gen de informatie si de reclama pe un canal cu accesare generala (cum e internetul), la toate tipurile de public, ci de a patrunde in scoli, la un public neavizat si usor influentabil, cu un produs care, disimulat in spatele unui aparent continut educational, are o clara valenta de promovare comerciala a serviciilor unei anumite banci.

Este o prima modalitate de infiltrare „prin usa din spate” in atentia viitorilor consumatori de produse financiar bancare. Ea imi aminteste de perioada comunista, cand fiecare elev primea de la CEC, una din putinele institutii de economisire de stat, un carnet de economisire. Atunci era legitim, pentru ca nu existau decat banci de stat. Acum, in economia de piata, mi se pare, sa zicem, … nepotrivit.

De ce? Pentru ca bancile sunt interesate sa promoveze modalitatile de gestionare ale finantelor proprii care se pliaza cel mai bine serviciilor pe care le furnizeaza ele.

Exemple (ipotetice)

  1. Poti sa-ti construiesti o casa luand un credit imobiliar (de acord). Noi avem produsul x (promovare partizana: exista si alte modalitati prin care sa-ti construiesti casa decat a lua un credit garantat cu imobilul respectiv. De exemplu  sa faci bani din propria firma sau din investitii, pana cand ai bani sa-ti construiesti casa- cum am facut eu. Toate aceste „alte posibilitati” sunt lasate deoparte de banca, pentru ca ea este interesata sa-si promoveze propriul produs.
  2. E bine sa investesti (de acord). Foloseste fondul de investitii de la banca noastra (promovare partizana, pentru ca elevul ar putea sa creada ca nu exista alte modalitati de investitie decat produsele bancare de gen X- lasand la o parte prezentarea informatiei legate de investitiile la bursa printr-un broker, de investitiile in metale pretioase, de investitiile imobiliare, etc.)

Sunt sigur ca ati prins ideea. Daca am permite continuarea prezentei in scolile din Romania, a unor produse de educatie-promovare lansate de banci, cum se face acum, urmatorul pas logic pentru banci ar fi sa promoveze manuale de finante personale, in  care sa fie trecute cu vederea exact informatiile alternative, legate de finantele personale, care ar fi „solutia concurenta” la produsele lor.

Aici este o problema majora in lumea de azi. Bancile, prin capacitatile lor financiare, au bugete generoase de reclama si promovare, care plaseaza consumul pe credit ca o alternativa dorita, moderna si eficienta in ati rezolva problemele pe care le ai (casa, masina, obiecte de consum). Clasa de mijloc din ziua de azi (in marea ei majoritate) nici nu concepe altfel modul in care isi rezolva aceste probleme. Ajungem intr-o situatie ca cea de acum, in care tocmai creditul acrodat excesiv, catre sectoare ale populatiei care nu isi pot permite, produce probleme majore ale functionarii sistemului financiar mondial. Sa nu uitam ca criza actuala a fost declansata de asa numitele credite imobiliare sub-prime, acorda in SUA, credite catre persoane nu si le puteau permite.

Revenind la situatia noastra din tara, nu pot sa nu observ aceasta tendinta a bancilor se a se implica agresiv in educatia financiara. Acest lucru reprezinta pentru mine un semnal de alarma, o tendinta care poate duce la situatia in care, datorita puteri financiare pe care o au, bancile sa aiba un cuvant greu de spun in modul in care se face educatia financiara in scoli, prezentand acele moduri de gestionare ale finantelor personale care indreapta oamenii, inevitabil, spre produsele bancare.

Bancile au rolul lor esential in economia de azi, dar este bine sa se inteleaga:

  • incepand de la mic: nu e nevoie sa iei bunuri de consum pe credit , acum, cu ajutorul unui credit. Economiseste cateva luni, plateste cu banii jos si vei avea produsul mai ieftin
  • chiar si bunurile de consum scumpe (imobiliare, automobile) se pot cumpara cu banii jos, daca gasesti metode eficiente de a face bani multi (deschide o firma, investeste)
  • economisirea la banca nu este singura modalitate de a te proteja de inflatie; exista o multime de vehicole aditionale, cum sunt cumpararea de titluri de stat, care sunt extrem de sigure

Banca ramane un organism important pentru lumea de azi:

  • creditele pentru deschiderea sau sustinerea unei afaceri sunt extrem de importante si sunt exact opusul creditelor de consum
  • prin banci se fac operatiuni de transfer care sunt extrem de necesare in economia de astazi
  • banca ramane una din institutiile cele mai sigure prin care sa-ti economisesti banii (desi aceasta afirmatie este discutabila, mai ales in ziua de azi)

Cu alte cuvinte, departe de a nega cateva roluri pozitive pe care le au bancile, trebuie sa spun ca ele nu ar trebui sa faca educatie financiara in scoli, decat cel mult ca sponsor al unor materiale educationale in care sa nu fie prezente in nici un fel ofertele lor comerciale. Despre acest element voi vorbi in articolul viitor.

Standard
Finante personale

Cc: Patul lui Procust sau capcana educatiei financiare obligatorii in scoli

, , , 4 comentarii

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

In articolul trecut am ajuns la concluzia ca educatia financiara in familie este, probabil, cea mai neinspirata modalitate in care se poate face introducerea copilului in lumea finantelor personale, pentru a-i explica acestuia cum se fac si cum se cheltuie banii.

Plecand de la aceasta concluzie, paradoxal dar parintii vor fi primii care vor rasufla usurati! Ei isi vor declina aceasta responsabilitate (cel putin mare parte dintre ei) si vor cauta sa paseze ‘matza’ la altcineva: iar primul iesit in cale este scoala.

Scoala reprezinta, la prima vedere, cea mai buna solutie: este o institutie pe care ar trebui s-o frecventeze toti tinerii, are o structura organizatorica adaptata necesitatilor unui program educational (evident, doar cu asta se ocupa!) si poate face fata rapid unei implementari la nivel national al unui asemenea program.

Cam asa stau lucrurile din punctul de vedere al structurii. Mai departe lucrurile se complica, pentru ca:

1. nu exista, dupa cunostintele mele, o specialitate separata (cum este finante banci, contabilitate etc.)  in cadrul institutiilor de invatamant superior de tip economic (de la facultatile cu profil economic la Academia de Studii Economice) care sa se ocupe de finantele personale- daca gresesc va rog sa ma corectati

2. cat priveste activitatea antreprenoriala, nu exista o „facultate” de patroni

3. nu exista, de asemenea, o „facultate” de investitori

Poate ultimele doua puncte ale enumerarii mele ti se par deplasate, dar trebuie sa recunosti ca in sistemul educational actual, doua din cele mai puternice metode de facut bani (ca patron si ca investitor) nu au corespondent specializat. Acest lucru ar trebui sa te puna pe ganduri.

Din start, dupa cum vezi,  exista o problema legata de sistemul de invatamant, care pare ca nu produce specialisti ce ar putea scrie manuale pentru o ipotetica materie care sa trateze „cum se fac si cum se cheltuie banii”

O alta problema majora este cea a receptarii unei noi materii de catre elevi. Elevii si-au dezvoltat o aversiune aproape generalizata fata de materiile care se predau in scoala (vorbesc de majoritate…). Daca ai interesanta idee de a le prezenta o materie de genul „finante personale”, reactia lor instinctiva va fi : „bleah”

Sincer, nu pot decat sa fiu de acord cu ei. Din multitudinea de discipline legate de generosul subiect „cum se fac si cum se cheltuie banii”, finantele personale sunt primele asupra caruia trebuie sa se concentreze sistemul de invatamant. Iar daca finantele personale nu ti se par o disciplina pasionanta (cum mi se pare mie), iti garantez ca vei casca dupa primele minute ale unei astfel de ore.

Ce mai, finantele personale sunt EXTREM de plictisitoare, daca sunt predate in felul clasic, existent in actualul sistem de invatamant: manual, prefesorul la tabla, explica, scrie, te asculta, iti da teme etc.

Aici intru pe teren minat: personal, sistemul actual de invatamant (oficial) mi se pare complet depasit fata de modurile de exprimare si receptare a informatiei, prezente la tinerii din ziua de azi. Crescuti in fata televizorului, „mancand” computerul si internetul pe paine, tinerii de azi privesc modul actual de predare ca fiind ceva invechit si super-plictisitor. Inca o data, le dau dreptate.

In concluzie, daca ai ciopartzi subiectul „finante personale” (la fel cum patul lui Procust este folosit pentru a reteza picioarele nefericitului care este prea lung fata de el), vei transforma o informatie care si asa este greu de receptionat intr-o tortura fara de margini pentru tanarul elev. De aceea nu ma mir ca gasesc tot felul de mesaje pe Twitter de la tinerii care urmeaza ore de finante personale in SUA:

„I hate my personal finance class…”(Urasc orele de finante personale)

„Now im sitting here in my personal finance class with a sub…ugh booooring”(Stau acum in ora de finante personale… plitiseaaaala)

„Personal finance is probably the most useless class i’ve ever taken.” (Finantele personale sunt probabil cele mai fara de rost ore pe care le-am facut)

Acestea sunt doar cateva dintre mesajele care apar la o cautare pe Twitter, in prima pagina cu rezultate, folosind cuvintele „personal finance class”. Daca nu ma crezii, incearca(desigur, vor apare alte mesaje, dar care vor suna la fel).

Got my point? (Ati inteles?)-  Ups, am luat-o pe engleza 🙂

Cred ca introducerea  de ore de finante personale in scoli ca materie obligatorie, care sa se predea in felul in care se predau la ora actuala orele (manual, profesor, teme, etc.) ar fi cea mai mare greseala pe care ar putea s-o faca Ministerul Invatamantului (sau cum se mai numeste el acum).

Alta solutie? In articolul viitor…

Standard
In atentia mea

Despre „Iesi din labirint” si un cadou

, , Lasa un comentariu

imagine: jsnflo

Spre bucuria mea, sunt in grafic, legat de publicarea cartii mele, „Iesi din labirint”. Acum cateva zile am fost la editor pentru o ultima retusare a paginarii cartii. Am dat acceptul final si am trimis cartea spre publicare la tipografie. Pentru ca e vorba de o carte mare, de 340 de pagini, in 1000 de exemplare, tiparirea o sa dureze cam pana in 15-20 mai. O sa va tin la curent cu evolutia lucrurilor.

Intre timp, am o surpriza pentru voi. Daca v-ati gandit sa lansati o precomanda pentru carte, dar inca nu a-ti facut-o, acum e momentul potrivit. Am un cadou prin tragere la sorti, pentru cei care deja au lansat precomanda si pentru cei care o vor lansa pana in data de 6 mai.

Am reusit sa obtin un loc gratuit la trainingul intensiv de educatie financiara tinut de Cristian Carstoiu in cadrul evenimentelor Empower Advance. Trainingul are loc in 23 mai, se tine in Bucuresti si este in valoare de 240 de RON. Detalii despre seminar la:
http://advance.empower.ro/prezentare/

Tragerea la sorti se va face dupa urmatoarele reguli:
1.trebuie sa fi lansat o precomanda la cartea „Iesi din labirint” pana in data de 6 mai inclusiv
2.trebuie sa poti participa la seminar, in Bucuresti, in 23 mai; daca nu poti ajunge la seminar, te rog sa nu participi la tragerea la sorti, pentru ca vei bloca participarea altei persoane care poate merge la seminar
3.sa-mi trimiti un email cu subiectul „concurs IESI DIN LABIRINT” in data de 7 mai pe adresa [email protected]
4.sa accepti sa fi mentionat ca si castigator, cu  numele si prenumele, intr-un articol din milionarulmioritic.com

Castiga persoana care a indeplinit toate cele patru conditii de mai sus si a trimis emailul, pe care eu l-am receptionat cu numarul 131 sau cu numarul 33 (in cazul in care nu s-au strans peste 131 de participanti).

Anuntarea castigatorului se va face intr-un articol in Milionarul Mioritic, in data de 10 mai.

De aceea, daca nu ai lansat precomanda la cartea „Iesi din labirint”, ai un motiv in plus s-o faci. Pentru aceasta te rog viziteaza pagina de precomanda, dand click pe link-ul de mai jos:

https://milionarulmioritic.com/precomanda

Sper sa ai noroc si sa primesti acel loc la trainingul intensiv de finante personale!

Standard
Finante personale

Cc: Read my lips: FA-LI-MENT

, , , , , , 3 comentarii

Acest articol a aparut ca guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

La Conventia Nationala Republicana din 1988, George Bush Sr. a declarat, in timpul discursului de nominalizare pentru cursa la presedentie: „Read my lips: no new taxes.” (Cititi pe buzele mele: nu voi fi noi taxe). Aceasta propozitie a intrat in istorie, fiind invalidata de comportamentul lui Bush, odata ce el a ajuns presedinte.

In contrast cu acest eveniment mediatic, a fost adoptata de Senatul Romaniei, intr-o palmare suspecta (nefiind trecuta pe ordinea de zi), legea falimentului personal (sursa).

Ce este falimentul personal?

Daca o persoana are unul sau mai multe credite si ajunge in insolventa (incapacitate de plata a ratelor catre creditori, fie banci, institutii non bancare, stat etc.) ea poate inainta la curtea judecatoreasca declansarea procedurii de faliment personal. In cadrul acestei proceduri, judecatorul stabileste modul in care persoana respectiva este protejata de actiunile creditorilor, care doresc sa-si recupereze banii.

Care era situatia pana acum?

Creditorii puteau dispune, prin lege (pentru a-si recupera creditele acordate):

  • sa vanda casa in care traieste debitorul
  • sa vanda toate bunurile acestuia
  • sa-i puna poprire pe salariu
  • sa-l urmareasca pe o perioada indefinita pana la stingerea datoriei
  • …sau sa vanda creditul unei firme de recuperare a creditelor, contra unei anumite sume

De obicei, firma recuperatoare e mult mai agresiva decat banca  si are dreptul de a „recupera” o suma mai mare decat creditul, percepand diferite taxe in timpul procedurii de recuperare.

Care e situatia in lume?

Cea mai veche legislatie in domeniul falimentului personal este cea din USA: ea a fost promulgata in 1898. Tarile europene au asemenea legi doar incepand cu anii 1984. Pentru a vedea cum stau lucrurile in aceste tari, va invit sa cititi un articol extrem de bine documentat din Banii nostri.

De ce acum?

Pentru ca:

  • din ianuarie pana in februarie 2010, restantele la banci au crescut cu 468 milioane de lei
  • in februarie 2008 ponderea creditelor restante era 0.82%; in februarie 2010 este de 2.05%
  • in momentul de fata, creditele restante din Romania sunt de 2.2 miliarde de euro (!), ele crescand cu 600% fata de februarie 2008

(sursa)

Si pentru ca e criza…

Cui ii pasa?

  1. bancilor si recuperatorilor, carora le face viata mai grea
  2. rau-platnicilor, care vor avea conditii mai bune „de trai”

Pentru alte detalii legate de viata romanului la mila bancii, cititi acest articol.

Concluzie

Mai ramane ca aceasta lege sa treaca de Camera Deputatilor pentru ca Romania sa intre in randul tarilor care protejeaza cetateanul de abuzurile creditorilor si a firmelor de recuperare a datoriilor. Eu „votez pentru” aceasta lege, pentru ca am auzit tot felul de povesti horror despre ce au patit clientii care au ajuns in incapacitate de a-si plati ratele.

Voi ce parere aveti?

Standard
Finante personale

Cc: Ce au in comun romanii saraci si romanii „bogati” (partea I)

, , , , , 4 comentarii

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

In ciuda unei aparente prapastii financiare, intre romanul care imprumuta 1000 de lei ca sa-si cumpere un celular nou, de Craciun  si romanul care isi „cumpara” Rolls Royce Phanton cu 459.950 euro, exista o asemanare frapanta.

Romanul sarac ia credite cu DAE 200%

Intr-un articol foarte relevant pentru starea educatiei financiare in Romania (si nu numai), Cristian Orgonas ne prezinta evolutia fulminanta a creditelor „la domiciliu”, care au inlocuit vestitul „credit cu buletinul”. Acestea au crescut, numai in cadrul unei firmei specializate in acordarea unor asemenea imprumuturi, cu 70% , fata de anul trecut, numarul clientilor ajungand la 164.000

Pentru cei care nu cunosc, „creditul la domiciliu” este:

  • un credit pentru care angajatul institutiei de credit non-bancare (asa se numesc ele) se deplaseaza la domiciliul clientului
  • un imprumut cu sume intre 1000 si 3000 de lei
  • DAE este de peste 200% (uneori pana la 500%)
  • un imprumut pe termen scurt, de pana la 56 de saptamani
  • se achita in rate egale

Acest gen de „produse financaire” se acorda persoanelor sarace, care au o situatie economica ce nu le califica pentru un imprumut bancar. In general, numarul de  credite nereturnate este foarte mare, dar firma iese in profit pentru ca pierderile sunt recuperate din creditele care sunt returnate.

Romanul sarac accepta asemenea credite din mai multe motive:

  • bancile nu ii dau credit pentru ca situatia lui financiara este dezastruoasa
  • de cele mai multe ori romanul intreaba care este rata lunara, pentru a vedea daca isi poate permite imprumutul, iar acest criteriu este singurul pe care il ia in considerare la luarea creditului
  • tinand cont de afirmatia de mai sus, romanul sarac nici nu calculeaza cat va plati in plus fata de banii luati. Oricum, chiar daca i se spune ce e DAE, nu stie despre ce e vorba si nu are curiozitatea sa intrebe (detalii despre DAE aici)
  • romanul sarac ia asemenea credite pentru ca… e sarac. Mai bine zis, e sarac pentru ca deciziile sale in domeniul finantelor personale sunt catastrofale, din lipsa de educatie si din lipsa dorintei de a se informa (educa)
  • romanul sarac ia asemenea credite pentru ca profilul lui psihologic se bazeaza pe recompensa imediata: vede un lucru si vrea sa-l aiba, pe loc, indiferent de consecintele financiare ale acestei decizii (daca are bani, cumpara chiar daca va renunta la mancare sau la plata intretinerii; daca nu are bani,  se imprumuta. De aceea e sarac, de aceea ia asemenea credite.

Trecand in fuga peste elementele de mai sus, vei vedea ca pe departe cea mai importanta cauza este „amanarea recompensei”. Romanul sarac e sarac nu pentru ca nu are educatie, ci pentru ca nu are disciplina necesara pentru a fi chibzuit. Nu e nevoie de educatie pentru a-ti da seama ce se intampla daca cheltui mai mult decat castigi. Pentru aceasta constatare nu trebuie nici macar sa stii aritmetica, pentru ca realitatea te invata direct: iti dai seama ca ia cheltuit prea mult in momentul in care ai bagat mana in buzunar si vezi ca e gol.

Cu alte cuvinte, romanul sarac nu e prost, ci pur si simplu nu se poate abtine sa cheltuie. Punct.

Voi analiza romanul „bogat” in articolul urmator.

Standard