Acest articol a aparut ca guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro
La Conventia Nationala Republicana din 1988, George Bush Sr. a declarat, in timpul discursului de nominalizare pentru cursa la presedentie: „Read my lips: no new taxes.” (Cititi pe buzele mele: nu voi fi noi taxe). Aceasta propozitie a intrat in istorie, fiind invalidata de comportamentul lui Bush, odata ce el a ajuns presedinte.
In contrast cu acest eveniment mediatic, a fost adoptata de Senatul Romaniei, intr-o palmare suspecta (nefiind trecuta pe ordinea de zi), legea falimentului personal (sursa).
Ce este falimentul personal?
Daca o persoana are unul sau mai multe credite si ajunge in insolventa (incapacitate de plata a ratelor catre creditori, fie banci, institutii non bancare, stat etc.) ea poate inainta la curtea judecatoreasca declansarea procedurii de faliment personal. In cadrul acestei proceduri, judecatorul stabileste modul in care persoana respectiva este protejata de actiunile creditorilor, care doresc sa-si recupereze banii.
Care era situatia pana acum?
Creditorii puteau dispune, prin lege (pentru a-si recupera creditele acordate):
- sa vanda casa in care traieste debitorul
- sa vanda toate bunurile acestuia
- sa-i puna poprire pe salariu
- sa-l urmareasca pe o perioada indefinita pana la stingerea datoriei
- …sau sa vanda creditul unei firme de recuperare a creditelor, contra unei anumite sume
De obicei, firma recuperatoare e mult mai agresiva decat banca si are dreptul de a „recupera” o suma mai mare decat creditul, percepand diferite taxe in timpul procedurii de recuperare.
Care e situatia in lume?
Cea mai veche legislatie in domeniul falimentului personal este cea din USA: ea a fost promulgata in 1898. Tarile europene au asemenea legi doar incepand cu anii 1984. Pentru a vedea cum stau lucrurile in aceste tari, va invit sa cititi un articol extrem de bine documentat din Banii nostri.
De ce acum?
Pentru ca:
- din ianuarie pana in februarie 2010, restantele la banci au crescut cu 468 milioane de lei
- in februarie 2008 ponderea creditelor restante era 0.82%; in februarie 2010 este de 2.05%
- in momentul de fata, creditele restante din Romania sunt de 2.2 miliarde de euro (!), ele crescand cu 600% fata de februarie 2008
(sursa)
Si pentru ca e criza…
Cui ii pasa?
- bancilor si recuperatorilor, carora le face viata mai grea
- rau-platnicilor, care vor avea conditii mai bune „de trai”
Pentru alte detalii legate de viata romanului la mila bancii, cititi acest articol.
Concluzie
Mai ramane ca aceasta lege sa treaca de Camera Deputatilor pentru ca Romania sa intre in randul tarilor care protejeaza cetateanul de abuzurile creditorilor si a firmelor de recuperare a datoriilor. Eu „votez pentru” aceasta lege, pentru ca am auzit tot felul de povesti horror despre ce au patit clientii care au ajuns in incapacitate de a-si plati ratele.
Voi ce parere aveti?
pe de alta parte e cu doua taisuri cred, pentru ca rau platnicii pot sa se bazeze pe aceasta lege ceea ce duce automat la contractarea creditelor de catre clienti intr-o mai mare masura, unde de fapt ar trebui sa fie un echilibru,
eu cred ca nu neaparat o lege care sa ajute rau platnicii ar trebui ci o lege care sa controleze bancile mai bine cui da credite, pentru ca problema trebuie rezolvata cat mai aproape de radacina, de sursa generatoare, daca banca nu da credit nu exista rau platnic, mie mi se pare dubioasa aceasta lege care poate accelere un default de tara.
ce zici ?
desigur, nu e o rezolvare la problema complexa a creditelor, dar cel putin reglementeaza aspectul falimentului personal, care a produs adevarate tragedii personale, pentru ca bancile vindeau creditul la recuperatori, care au metode de presiune psihologica pentru a scoate bani, si sunt unii care nu rezista 🙁
Pingback: Despre refinantare, din prisma noii legi a creditarii | Milionarul Mioritic