Finante personale

Ocazie: Robert Kiyosaki la Praga

, , Un comentariu

Acum o saptamana a aparut anuntul ca Robert Kyiosaki impreuna cu sotia sa, Kim Kiyosaki, vor sustine o conferinta de o zi, in 19 iunie, la Praga. Este o oportunitate excelenta pentru est europeni sa-l vada live pe Kiyosaki. Evenimentul are deja aproape 300.000 de like-uri pe Facebook.

Conform organizatorilor, evenimentul va avea urmatoarele subiecte:

  • rezumatul situatiei mondiale actuale
  • cum sa te capitalizezi in conditii de volatilitate deosebita, specifica acestei perioade
  • raspunsuri la intrebari din public

Detalii suplimentari puteti gasi aici.

Din pacate, nu voi putea participa, din motive de ordin personal. In schimb va recomand sa luati parte la eveniment, care are o durata de 6 ore. Intrarea in sala costa 8000 de coroane (pentru membri Rich Dad World), adica putin peste 300 de euro (la momentul scrierii acestui articol mai erau 261 de locuri libere prin sistemul de rezervare online). La acest pret trebuie sa adaugati transportul personal, diurna si eventual o cazare de o noapte. Pretul este prohibitiv pentru multi romani.

Exista si varianta de vizualizare live a evenimentului. Pentru aceasta trebuie sa deveniti membri Rich Dad World (click aici) si veti primi discount de 50%, adica pretul este 9.95$. Sunt disponibile doar 5000 de locuri, daca vrei sa vezi seminarul e bine sa te grabesti. In plus, primesti trei bonusuri (inregistrari video, un raport de mijloc de an si un capitol gratuit din noua carte a lui Robert).

Eu am cumparat deja accesul la evenimentul live online!

ATENTIE! Dupa ce am cumparat biletul la evenimentul online, am fost la zona de verificare a disponibilitatilor tehnice pentru a putea viziona conferinta. Ai nevoie de JavaScript instalat, de Flash Player v10 sau mai nou si de o conexiune de internet de minim 300k. Daca nu ai o asemenea conexiune, nu are rost sa platesti banii pentru ca transmisiunea o sa se vada cu intreruperi…

🙂

Standard
Carti, filme si evenimente

Sensul vietii: un lucru important pentru tine

, , , , Lasa un comentariu
Precizare importanta: acest articol are un scop informativ si promotional. El contine un link care iti aduce un discount de 10% din pretul seminarului „Descopera misiunea TA personala” sustinut de Raluca Mohanu

Motto:

“Majoritatea oamenilor tind sa creada ca un onorabil program de viata (intemeierea unei familii, realizarea profesionala, datoria fata de comunitate) are substanta necesara pentru a se constitui in sens de viata. Intrebarea cu privire la sensul vietii apare, in toata spectrala ei nuditate, deindata (si tocmai pentru ca) ti-ai indeplinit toate obiectivele”. Andrei Plesu

Cand am gasit acest citate pe site-ul Ralucai Mohanu, am avut o clipa de iluminare: dom’le, cata dreptate avea Andrei Plesu!

Pentru mine, problematica sensului vietii a venit destul de tarziu, dupa varsta de treizeci de ani, intr-o dupa-masa tarzie de toamna. Acest episod, deosebit de important din viata mea, apare in detaliu in introducerea pe care am scris-o la cartea mea care va apare anul viitor, Iesi din labirint, introducere pe care o poti citi gratuit, alaturi de alte cateva capitole. Pentru aceasta trebuie sa urmezi instructiunile detaliate aici.

De asemenea, am scris un articol care a primit o mentiune in cadrul unui concurs organizat de Business Edu. Puteti citi articolul aici. Va invit sa cititi Introducerea cartii si articolul, pentru ca veti intelege mai bine ce vreau sa spun in continuare.

Cum ziceam, a fost un moment din acela, de wow! … Am realizat intr-o strafulgerare ca pornirea mea in cautarea sensului vietii s-a datorat faptului ca „mi-am facut datoria” fata de specia umana si fata de societate, devenind un „cetatean model”, care are o slujba, e casatorit si are un copil. Cum spunea Plesu, tocmai indeplinirea acestor elemente te poate propulsa spre o noua etapa din viata ta, cea in care iti cauti destinul tau, cel adevarat.

Exista, insa, o categorie privilegiata: aceia care ajung sa-si caute sensul vietii inainte de a porni, propriu zis, in viata. Ei sunt elita fericita, pentru ca sensul vietii este legat intotdeauna de o bucurie nemasurata, care exista in fiecare moment al existentei tale.

Cel mai potrivit moment pentru a-ti cauta menirea in viata este adolescenta. Daca o faci inainte de a ajunge la maturitate, vei avea multe avantaje, pe care majoritatea oamenilor nu le-au avut. Tocmai de aceea am considerat ca trebuie sa scriu in detaliu despre acest subiect, cu adresabilitate directa pentru adolescenti, insistand pe aceste avantaje. A iesit un articol foarte apreciat de cititor, spre bucuria mea. Bucurie pentru ca am reusit sa ating cel putin o coarda sensibila, bucurie pentru ca articolul va insemna ceva pentru tinerii care il vor citi.

Cum spuneam in articol (care ulterior a devenit un capitol din ebook-ul gratuit „Cum sa faci bani inca din adolescenta,  prezent pentru download la avantajlastart.net), a-ti gasi telul vietii tale este un lucru greu de facut. E nevoie de timp, de introspectie, de incapatanare. De multe ori ai impresia ca nu ai un tel, o menire. Bineinteles ca te inseli, pentru ca fiecare dintre noi are o combinatie de aptitudini care ne fac imbatabili intr-un anumit domeniu. Deci nu dispera, exista o directie care, daca o vei alege, vei simti implinirea pe care o au oamenii care isi urmeaza vocatia.

Tocmai pentru ca este important sa afli acest lucru, tocmai pentru ca este greu sa o faci, mi s-a parut deosebit de interesant ca exista oameni dispusi sa te ajute in acest demers, oameni priceputi, care au experienta in acest sens. Unul dintre ei este Raluca Mohanu, despre a carei activitate ai mai citit in Milionarul Mioritic. Ea va lansa un eveniment de doua zile exact pe aceasta tema: „Descopera misiunea TA personala”.

Pot sa v-o recomand cu caldura pe Raluca. Am intalnit-o personal la Bucuresti, la o „sedinta” a echipei de la empower.ro Colaborez cu ea de ceva timp si pot spune numai lucruri bune in legatura cu aceasta colaborare. Despre experienta si virtuozitatea ei ca trainer v-a vorbit Mihaela Gheorghe, care a participat la o multime de seminarii sustinute de Raluca si a scris articole elogioase in Milionar.

Tocmai datorita colaborarii noastre, Raluca a fost de acord sa ofere o reducere de 10% din pretul seminarului pentru cititorii din Milionarul Mioritic care vor participa la seminar. Pentru a participa la aceasta promotie trebuie sa folosesti link-ul de mai jos. El te duce la pagina Ralucai unde vei gasi detalii despre seminar si adresa la care trebuie sa anunti ca doresti participarea la seminar. In acel mesaj, nu uita sa specifici ca esti un cititor al Milionarului Mioritic si doresti sa primesti reducerea de 10%. Pentru reducere, da click pe link-ul de mai jos:

Reducere 10% la seminarul „Descopera misiunea TA personala”

Sper ca acest seminar sa fie un succes pentru tine. Sunt sigur ca vei invata multe, ca vei avea ocazia sa te intalnesti si sa te imprietenesti cu oameni ca tine, care cauta sa-si defineasca telul. Va fi o experienta interesanta, care va ramane cu tine mult timp. Succes!

Standard
Carti, filme si evenimente

Bob Proctor sau un exemplu despre cum sa devii bogat

, , 2 comentarii
Acesta este un articol cu scop educational si promotional. El are la final un link de afiliat prin care puteti obtine un discount la evenimentul sustinut de Bob Proctor in Bucuresti in 20-21 noiembrie 2009.

bob proctor

Pentru cei care au vazut filmul The Secret, Bob Proctor nu este un necunoscut, ci o persoana a carui discurs te poate atrage din primele secunde. Este doar una din laturile acestui om talentat, pentru ca Bob Proctor mai este autor, speaker, trainer, coach si business man.

Bob Proctor este una dintre cele mai cunoscute personalitati care invata oamenii cum sa devina bogati. Chiar nu vad un cuvant mai bun pentru a-l defini decat acela de „invatator” in sensul nobil al cuvantului. Cu atat mai mult, lucrurile pe care le  impartaseste se bazeaza pe o experienta personala, pe faptul ca a fost bogat inainte de a incepe sa aiba o activitate in domeniul educatiei non-formale.

Bob Proctor a avut o tinerete agitata. S-a lasat de liceu, apoi a fost angajat intr-o multime de job-uri pe care le-a parasit rand pe rand. Acest scenariu a continuat pana cand i-a cazut in maini cartea lui Napoleon Hill, Think and Grow Rich (De la idee la bani). Viata lui s-a transformat radical. A intrat in industria vanzarilor dar in paralel a continuat sa-si caute mentori care sa-l ajute sa creasca din punct de vedere al abilitatilor. I-a gasit in persoana lui Earl Nightingale si a lui Lloyd Conant, care detineau o companie de training. A fost atat de impresionat de cele doua personalitati incat s-a mutat in Chicago pentru a lucra la firma lor. A avansat rapid in functii pentru a ajunge vice-presedinte de vanzari. Nu peste mult timp si-a deschis firma lui de training, in anul 1973, fiind un pionier al industrie actuale de self help (dezvoltare personala).

Urmatorul domeniu bifat de Bob Proctor a fost cel de autor. In 1983 a publicat You Were Born Rich (Te-ai nascut bogat), care a devenit best seller vandut in 6 milioane de exemplare. Au urmat si alte carti:

  • Ce ai schimba?
  • Nu e vorba de bani
  • Inspirat! Secretele lui Bob Proctor
  • Puzzelul succesului
  • Lucrand cu Legea (Atractiei)
  • plus o multime de alte carti scrise in colaborare, din care amintesc doar „Fii un magnet pentru bani”

Din 1990 a inceput sa-si extinda la nivel international firma de training si consultanta, infiintand compania LifeSuccess Productions care activeaza in domeniile:

  • seminarii
  • personal coaching
  • corporate training si consultanta
  • publicatii

Asta ar fi o istorie extrem de scurta, extrem de condensata. Voi analiza de ce Bob Proctor este un om bogat si cum o face.

Ofera valoare

Toti clientii lui Bob Proctor, fie ca e vorba de persoane fizice (seminarii, personal coaching) sau corporatii (corporate training si consultanta) vor acelasi lucru:  sa fie mai eficienti, sa prospere, sa faca mai multi bani. Iar Bob Proctor ii ajuta. Sloganul lui, deosebit de inspirat este: „Spune-mi ce vrei si eu o sa-ti arat cum sa-l obtii”. Este o valoare extraordinara, perceputa ca atare de cei care o primesc, fapt care face ca produsele sa se vanda foarte bine.

Foloseste forta business-ului

Cele mai eficiente modalitati de a face banii se afla in cadranul al doilea (descris de Kiyosaki) si anume printr-un business sau prin investitii. Bob Proctor are un business infloritor, si anume LifeSuccess Productions. Iata produsele sale:

  • Seminarii (Science of Getting Rich, Create Your Own Economy, Bob Proctor Matrixx etc.)
  • training si coaching (in cadrul programelor LifeSuccess)
  • consulting (LifeSuccess Consulting)
  • programe pentru firme (Thinking Into results)
  • programe educationale (carti si DVD-uri educationale)

Foloseste castigurile reziduale

Unul dintre cele mai puternice elemente ale succesului financiar este folosirea castigurilor reziduale. Acest tip de surse de venit necesita efort si timp pentru a fi constituite, dar dupa ce isi incep activitatea ele au nevoie doar de supervizare pentru a produce un flux continuu de venituri. Bob Proctor foloseste doua elemente: cartile si sistemul de franciza.

Cartile scrise de Bob Proctor produc venit rezidual continuu dupa ce au fost scrise, atata timp cat vor fi vandute. Continuarea vanzarii este asigurata de gasirea unor noi piete (astept cu placere momentul in care se vor putea citi cartile lui in limba romana) si prin faptul ca in continuu se vor naste noi generatii de cititori. Cartile mai au un rol important, acela de a creea un branding pozitiv pentru autor.

Franciza este un sistem prin care, contra unei sume de bani, se vinde un concept de afacere si un brand. Bob Proctor vinde francize pentru LifeSuccess Production, brand care este activ in Australia, Noua  Zeelanda, Regatul Unit, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda…

Pentru a sustine aceasta franciza, compania organizeaza training-uri prin care formeaza trainerii care vor activa in aceste francize.

Acestea sunt doar trei dintre cauzele pentru care Bob Proctor este bogat. Poate cea mai importanta este a patra si anume faptul ca Bob Proctor stie sa vanda. Sa nu uitam ca si-a inceput cariera in domeniul vanzarilor.

Una din metodele de a deveni bogat este sa studiezi oamenii de succes si sa inveti de la ei. Bob Proctor este un bun exemplu. Ai acum o  ocazie deosebita. Sunt bucuros sa promovez evenimentul sustinut de el la Bucuresti, in 20-21 noiembrie 2009, la Rin Grand Hotel.

Am negociat cu organizatorii ca cititorii Milionarului Mioritic sa obtina un discount de 5% din pretul biletului, care este de 249 euro (fara TVA).  Pentru a beneficia de acest discount trebuie sa folositi link-ul de mai jos, care va duce la site-ul organizatorului.

Apasa aici pentru 5% discount!

Pretul este destul de mare pentru Romania dar este un pret corect, tinand cont de importanta vorbitorului. Iar daca vei compara acest pret cu cel de 2000 de US$ cat este biletul de intrare la un eveniment Bob Proctor in USA, vei vedea totul cu alti ochi.

Sunt sigur ca daca te vei duce la acest eveniment nu vei regreta. Nu uita sa folosesti link-ul de mai sus pentru a primi discount-ul oferit cititorilor Milionarului Mioritic!

Standard
Carti, filme si evenimente

Valorile personale – Busola vietii TALE

, , , Lasa un comentariu

Data trecuta, dupa ce am aflat ca intr-adevar, „Cu jocurile nu-i de joaca!” hotarasem sa merg neaparat la urmatoarea intalnire „Steps4change”.
Raluca Mohanu anuntase un subiect MARE, mare de tot: Valorile personale.
Cand am primit iar invitatia de la Luca, am fost in al noualea cer. Inca o data, draga Luca, multumesc pentru dar!

Si nu m-am inselat. Subiectul este intr-adevar MARE.
O sa va scriu despre el asa cum s-a facut si lucrul in cadrul intalnirii: cu inima.

Asa ne-a invitat si Raluca sa facem, inca din deschiderea seminarului. Asta pentru ca subiectul este foarte „adanc”, si lucrul cu sine e delicat si cere patrunderea in interior, dincolo de tiparele restrictive ale gandirii.E un fel de scufundare launtrica, pe baza intuitiei, pentru a ne descoperi valorile personale.

Am aflat de ce sunt ele atat de importante. Valorile personale sunt reperele care ne orienteaza, care ne „conduc” viata.
Antony Robbins spunea: „valorile ne ghideaza deciziile si, prin urmare, destinul”.
Am incercat cu totii sa ne dam seama de ce e asa. Pentru ca ele sunt niste principii, ele contin practic esenta a ceea ce ne determina miscarea intr-o directie sau alta in viata.
Sunt cuprinse in unul-doua cuvinte si contin, practic, realitatea noastra. Arata ce e CU ADEVARAT important pentru noi, si ele sunt cele care
– ne filtreaza relatiile; in functie de ele legam sau nu prietenii, asocieri, relatii de cuplu etc. si ne raportam mental-emotional la acestea
– ne determina deciziile; in functie de ele alegem un loc de munca, cu o activitate care sa ne reprezinte, o relatie cu un partener etc.
– ne motiveaza, „ne mana in lupta”, cum se zice; facem sau nu facem ceva in functie de ele
– ne limiteaza, marcand ce si pana unde acceptam, ce respingem

In intalnirea aceasta s-au sondat adancurile fiecaruia, deschis, in incercarea de a gasi valorile personale, acelea care arata ce este CU ADEVARAT important pentru noi.
Asta pentru ca nu e chiar usor sa le vedem, sa le reperam. Ele apar ca niste simboluri si sunt mai greu de decelat. Putini sunt cei care incumeta sa isi identifice valorile, astfel incat sa stie cum sa se miste mai usor, mai placut in viata. Multi nu isi dau seama de conflictul interior, acela dintre contextul in care se afla (cariera, relatie personala, alte relatii) si propriile valori, si traiesc un stres zilnic, in loc sa fie aliniati cu valorile lor, traind implinit si cu bucurie.

Raluca a facut, ca intotdeauna, o intalnire plina de surprize frumoase, conducandu-ne de data asta, cu multa delicatete, pe un teren sensibil.
Ne-am identificat valorile personale, prin simbolistica desprinsa din propriile descrieri, pe imagini luate la intamplare. Mie mi-a placut fantastic si imaginea gasita aleator, intoarsa cu spatele, astfel incat „hazardul” sa dezvaluie ce se ascunde acolo, in subconstient. O valoare-cheie, numita valoare nucleu se afla acolo, gata sa fie descoperita. Iar imaginea pe care am gasit-o a fost uluitoare: arata exact drumul spre „ochiul Sinelui”, cautarea mea interioara, de ani de zile…
Prin dialogul pe care am invatat sa-l conducem, ne-am ajutat unii pe altii sa ne identificam valorile esentiale, cele cu adevarat importante. Asa am descoperit ca ne dirijeaza in viata cam aceleasi valori. Interesant! Oameni diferiti, dar cu falori fundamentale comune… Cei mai multi oameni vor sa fie iubiti, sa fie liberi, sa fie in siguranta… isi ghideaza viata dupa Iubire, Libertate, Frumusete, Armonie, Unicitate, Eficienta, Siguranta, Prietenie.
Am aflat ca unele valori sunt mijloace pentru atingerea altora, numite valori-nucleu. De pilda, pentru unii prietenia e un mijloc pentru atingerea sigurantei.Pentru altii acceptarea e un mijloc pentru atingerea linistii…
Totul s-a lucrat foarte intens. In dialog si in lucrul pe echipe am aflat care sunt cele mai importante valori pentru noi. Sunt cateva, care ne ghideaza toata viata. Si cand le atingem, traim implint. Cand suntem departe de ele, ajungem, uneori fara sa ne dam seama de ce, sa tot facem schimbari in viata, in dorinta, de a le atinge…

Intalnirea s-a terminat prea repede. In final, era multa liniste si sala vibra de acea tensiune placuta, care marca lucrul intens cu sine, lucrul in „adancime”. Am apreciat, ca si Raluca, faptul ca oamenii si-au deschis mult inimile si au lucrat cu sinceritate, cautand sa se descopere. Iar unii au fost chiar foarte surprinsi de ce au descoperit despre ei insisi.
In final, nu m-am putut abtine si am povestit si eu o… istorioara personala. V-o spun si voua, celor ce cititi aici:

Veneam seara de la un interivu, unul din cele la care fusesem cand cautam un job… Felul in care se discutase ma dusese iar la o veche preocupare, si venind noaptea pe strada, am intrebat, asa, in sinea mea: „Doamne, oare care este cu adevarat valoarea unui om? La urma urmei, ce-i da valoare?”
Si am bagat mana in buzunar, sa pregatesc cheile, ca sa intru in bloc. Cand le-am scos, mi-a cazut pe jos un biletel. Era blietul de maxi-taxi, pe care scria:
„Bon cu valoare fixa: 10.000 lei”.

Am ramas fara aer si am simtit cum ma scufund in asfalt.
Valoare fixa: 10.000…
Zece mii. In traditia taoista, cele zece mii de lucruri s-au tras din Tao. Din El s-a facut Universul – cele zece mii de fapturi. Mi-am amintit asta instant: Tao te Ching:”Tot Universul este in tine„.

Valoarea unul om: tot Universul

Standard
Carti, filme si evenimente

Cu jocurile nu-i de joaca

, , , Un comentariu
Cu jocurile nu-i de joaca!
Vi s-a intamplat vreodata sa fiti mereu fata de cineva in raport de subordonare de forma „cel care incaseaza”, si chiar daca fugiti de omul ala, sa ajungeti a doua oara in acelasi tip de raport? Si a treia? Si a patra? Si a nu stiu cata? Si chiar daca plecati si de acolo, mergand in alta parte, „toate vi se intampla numai voua”? Eu am patit-o exact asa! Mi-a trebuit mult timp sa scap…
Cum zicea Roy Martina, un psihoterapeut din Olanda, unii se prind de schema asta, vad ca e un joc si incearca sa nu se mai izbeasca de acelasi zid. Trag un pic pe dreapta, in loc sa vada ce-i cu zidul ala. Cred ca o pauza ii va ajuta. Si cand se aseaza mai bine si se face ziua, vad un intreg camping, plin de „cortisti”, acolo, pe dreapta… Asteptand…
Cu jocurile nu-i de joaca!
Da. Asa cum s-a vazut si in seminarul Ralucai Mohanu, la care am fost marti, pe 29 septembrie.
Nu stiam ce  va fi, cand am primit invitatia de la Luca Dezmir. Multumesc iarasi, Luca! ai avut asa o inspiratie, cand mi-ai oferit asa un dar!
Pentru ca, pregatindu-ma pentru seminar, am parcurs prezentarea pe site-ul Ralucai, (http://steps4change.ro/2009/09/cu-jocurile-nu-i-de-joaca-29-septembrie-ora-1830/) si am ramas tablou. Despre asta, despre Triunghiul dramatic, am citit mai demult, iar cu desfacerea lui am inceput a lucra de prin iunie, intr-o alta forma de dezvoltare personala. Se potriveste perfect cu ce „lucrez” acum, ca tema, in viata mea!
La seminar m-am revazut cu Raluca si m-am bucurat iar de zambetul ei. Are un „stil”! Dincolo de placerea asta, de a face ceea ce face, care se vede in felul cum comunica ea cu noi toti, e acea usurinta de a ne aduce exact in punctul in care sa descoperim noi insine „secretul” ascuns acolo, expus tocmai pentru a intelege jocul.
De fapt, seminarul si-a propus sa ne lamureasca despre:
– ce sunt jocurile care apar in relatiile noastre
– cum le identificam
– rolurile in care ne „invartim”
– ce mesaje sunt acolo, pentru noi
– cum iesim din joc
Jocurile… sunt cele pe care le jucam tot timpul, sau aproape tot timpul. Cam 75 la suta din timp. Rolurile in care ne invartim, in relatiile noastre, si de care nu ne dam seama. Ehei, ca daca ne-am da, n-am mai juca…
Pentru ca, asa cum ne-a aratat Raluca, nu suntem constienti ca suntem prinsi in joc.
Dar – iata o veste buna – le putem descoperi. Raluca ne-a aratat, pe exemple, cum putem descoperi jocul:
1. Exista un tipar care se repeta. Fac ce fac, si ajung iar in aceeasi situatie. Poate ajung chiar sa spun „eram sigur ca va fi asa.”
2. Rolurile jucate se schimba, prin rasturnari de situatie.
3. Finalul unui joc ne lasa cu un gust amar, cu o dezamagire, o frustrare, si de multe ori si partenerul de joc (de relatie, adica) pateste la fel. Uneori chiar nu pricepem de ci si cum se intampla ceea ce se intampla.
4. Le jucam cu persoane importante din viata noastra. Jocurile apar in relatiile noastre cu copiii si parintii, cu partenerii de cuplu, cu colaboratorii de zi cu zi (colegi, sefi, subalterni), prieteni, fata de care repetam tot timpul niste tipare de reactii.
5.Prinsi in joc, reactionam disproportionat. O replica ne atinge asa de tare, incat facem o intreaga drama dintr-o „chestie” minuscula. Pentru ca jucam rolul, nu suntem constienti si nu avem masura…
6. Jocul are de fapt un mesaj ascuns.Acolo se petrece de fapt altceva. Pentru ca jucam jocul dintr-un anume motiv… Aici e cheia, cum aveam noi sa vedem, condusi asa de bine de Raluca.
Ce se intampla in joc? Ajungem sa ne vedem pe noi in raport cu altii si repetam tiparul, aproape indiferent de noutatea situatiilor. Ele sunt noi, dar reactiile noastre sunt pe tipare.
Conform Analizei Tranzactionale, „Eu si celalalt” , „Eu si Tu”, se vad in diverse pozitii de viata.
Prima, si cea mai rar intalnita, desi ar fi singura de dorit:
1. Eu sunt OK. Tu esti OK.
Indiferent de ce se intampla aici, eu imi asum propria parere, privesc si accept si parerea ta, chiar daca e diferita de a mea. Sunt deschis la solutii, care vor contura modelul „si eu si tu putem castiga din situatia asta”.
2.Eu sunt OK. Tu nu esti OK.
Da… tipar foarte des intalnit, cum ne-am dat seama toti, lucrand pe cate un exemplu de viata. Foaaarte des intalnit! Sistemul lui „eu am dreptate si tu nu”. Eu sunt ok, gandesc si fac bine, dar nu stiu cum de „celalalt” e „defect”, ca gandeste altfel. Ceva e in „neregula” cu el… Este situatia cu „eu am dreptate, tu nu, si eu sunt mai tare, o sa-ti dovedesc cu orice chip asta!” Ma gandem, la curs, cate conflicte de genul asta au dus la rupturi in atatea familii… Uneori la lupte intre clanuri, duse de generatii intregi…
3. Eu nu sunt OK. Tu esti OK.
Aici am regasit „modelul”  celui care e lipsit de incredere in sine. Care se simte nesemnificativ in raport cu altii. Puterea e doar a celorlalti si noi nu gandim corect…noi suntem „defecti”.
4. Eu nu sunt ok. Tu nu esti Ok.
Nici mie, nici tie nu-ti e bine cu situatia asta.  (Toate merg  rau, toti sunt incapabili, nici eu nu vad o solutie, nici altii. Ce mai, viata e grea, nu are nici un sens, orice  incercare e sortita esecului).
Din aceste jocuri, se contureaza Triunghiul Dramatic.
Asta e partea care mi-a placut cel mai mult! Am recunoscut rolul pe care l-am jucat cu preponderenta in cele  mai multe relatii, in viata mea.
Trinughiul dramatic, analizat de Stephen Karpman, arata asa:
Persecutorul este cel mai tare. El are mereu dreptate, organizeaza pe toti si tot, si nu admite replici. Oricum, el e cel care stie si cere ascutare deplina. In jocul puterii, el e cel puternic!
Am regasit in pozitia asta multi dintre fostii mei sefi… care nu acceptau un alt punct de vedere, oricat de bun ar fi fost el, doar pentru ca nu era al lor…
Persecutorul, pentru a exista in aceasta pozitie, are nevoie de o Victima. Un „bietul de mine”. Cineva care nu se recunoaste a fi Ok si cere mereu ajutor, indrumare, atentie… Nu crede ca poate face singur ceva bun, asa cum are de fapt grija sa-i arate Persecutorul…
Si desigur, pe o Victima apare sa o scoate din starea aceea de ‘biet”, un Salvator. Care stie el, poate el, face el, caci el stie si poate. (Oooo, daaaa! Am fost de atatea ori Salvator!)
Raluca ne-a condus in analiza unor situatii de viata si ne-am regasit cu totii in roluri, vazand catre ce tindem. Care din acestea ne atrag mai mult si de ce. De ce? este esential sa aflam. Pentru ca nici unul din roluri nu ne lasa sa ne manifestam asa cum suntem. Acolo, in „de ce” se ascunde o nevoie. Felul in care intram intr-un joc, si mai ales cum iesim din el ne arata nevoia ascunsa acolo.
Rolurile se pot schimba, in acelasi joc:
Victima cere mereu atentie, afectiune, nu-si cauta puterea si prefera sa ia de la altii. Nu are incredere si joaca un „santaj sentimental”, iar cand nu primeste permanent ce cere, poate deveni Persecutor. Slavatorul isi tine victima acolo, in rolul sau, aratand ca doar el poate, iar Victima nu. Are nevoie sa demostreze calitatile de Salvator, care stie si poate. Daca victima „nu asculta” de sfatul sau, Slavator poate deveni fie Victima, fie Persecutor.
Persecutorul doreste sa se faca vazut, ascultat, respectat. Daca nu se intampla asa, poate fi Victima…. Si tot asa.
Cum spuneam, jocurile ne tin in frustrare si nemultumire. Nevoia care ne-a adus in rol poate fi identificata si satisfacuta altfel decat in aceeasi invartire in rolul aducator de nemultumire, dezamagire, frustrare.
Joaca toti un alt rol decat ar dori. Cum sa scape? Cum sa iesim din joc?
Cand ne dam seama de joc, e deja facut pasul esential.
De fapt, triunghiul poate trece in altul, cand oamenii inteleg ce roluri joaca, isi asuma nevoia si calitatile in acelasi timp, si pot deveni mult mai mult, folosind ceea ce este darul lor.
Persecutorul, care e un bun organizator, mereu energic si curajos, devine Puternic.
Salvatorul, care este dedicat altora si e generos, poate imbratisa o cauza, poate sprijini organizatii, se implica in proiecte de anvergura. Devine Sponsor.
Victima,  plina de sensibilitate si receptivitate, devine Vulnerabilul, recunscandu-si nevoile fara teama si aduncandu-le in lumina. El poate intelege in mod foarte sensibil pe altii, este empatic.
Concret, m-am ales in cele trei ore cu o „vindecare” a unei situatii repetitive, prin iesirea din joc. Mi-am dat seama cum ma situam in relatia cea mai „nefericita”: Eu nu sunt OK. Tu nu esti OK, repetand un tipar comportamental si emotional. Am inteles de ce o faceam si ce voiam eu de fapt de la acea persoana. Am intels ce isi dorea si ea si de ce nu eram „happy” nici una. Ceea ce imi cerea este chiar simplu si nu imi face deloc neplacere. Ma incapatanam insa sa-i nu-i ofer ce-si doreste, pentru o … prostie, pur si simplu. Respingeam ceea ce consideram „impus”. De fapt, dorinta mea e sa primesc acelasi lucru ca si respectiva persoana: intelegere si atentie. Ok, ceea ce pot face, o sa fac deja duminica asta, care vine. Voi rupe acel tipar comportamental si abia astept sa vad reactia celeilalte persoane. Sper sa fie la fel de incantata ca si mine de cele cinci minute acordate exact cand si le doreste. Vom fi in pozitia aceea de viata: Eu sunt OK. Tu esti OK.
La urma urmei, o sa fie si acesta un fel de „joc”, dar de data asta placut…

Vi s-a intamplat vreodata sa fiti mereu fata de cineva in raport de subordonare de forma „cel care incaseaza”, si chiar daca fugiti de omul ala, sa ajungeti a doua oara in acelasi tip de raport? Si a treia? Si a patra? Si a nu stiu cata? Si chiar daca plecati si de acolo, mergand in alta parte, „toate vi se intampla numai voua”? Eu am patit-o exact asa! Mi-a trebuit mult timp sa scap…

Cum zicea Roy Martina, un psihoterapeut din Olanda, unii se prind de schema asta, vad ca e un joc si incearca sa nu se mai izbeasca de acelasi zid. Trag un pic pe dreapta, in loc sa vada ce-i cu zidul ala. Cred ca o pauza ii va ajuta. Si cand se aseaza mai bine si se face ziua, vad un intreg camping, plin de „cortisti”, acolo, pe dreapta… Asteptand…

Cu jocurile nu-i de joaca!

Da. Asa cum s-a vazut si in seminarul Ralucai Mohanu, la care am fost marti, pe 29 septembrie.

Nu stiam ce  va fi, cand am primit invitatia de la Luca Dezmir. Multumesc iarasi, Luca! ai avut asa o inspiratie, cand mi-ai oferit asa un dar!

Pentru ca, pregatindu-ma pentru seminar, am parcurs prezentarea pe site-ul Ralucai, (http://steps4change.ro/2009/09/cu-jocurile-nu-i-de-joaca-29-septembrie-ora-1830/) si am ramas tablou. Despre asta, despre Triunghiul dramatic, am citit mai demult, iar cu desfacerea lui am inceput a lucra de prin iunie, intr-o alta forma de dezvoltare personala. Se potriveste perfect cu ce „lucrez” acum, ca tema, in viata mea!

La seminar m-am revazut cu Raluca si m-am bucurat iar de zambetul ei. Are un „stil”! Dincolo de placerea asta, de a face ceea ce face, care se vede in felul cum comunica ea cu noi toti, e acea usurinta de a ne aduce exact in punctul in care sa descoperim noi insine „secretul” ascuns acolo, expus tocmai pentru a intelege jocul.

De fapt, seminarul si-a propus sa ne lamureasca despre:

– ce sunt jocurile care apar in relatiile noastre

– cum le identificam

– rolurile in care ne „invartim”

– ce mesaje sunt acolo, pentru noi

– cum iesim din joc

Jocurile… sunt cele pe care le jucam tot timpul, sau aproape tot timpul. Cam 75 la suta din timp. Rolurile in care ne invartim, in relatiile noastre, si de care nu ne dam seama. Ehei, ca daca ne-am da, n-am mai juca…

Pentru ca, asa cum ne-a aratat Raluca, nu suntem constienti ca suntem prinsi in joc.

Dar – iata o veste buna – le putem descoperi. Raluca ne-a aratat, pe exemple, cum putem descoperi jocul:

1. Exista un tipar care se repeta. Fac ce fac, si ajung iar in aceeasi situatie. Poate ajung chiar sa spun „eram sigur ca va fi asa.”

2. Rolurile jucate se schimba, prin rasturnari de situatie.

3. Finalul unui joc ne lasa cu un gust amar, cu o dezamagire, o frustrare, si de multe ori si partenerul de joc (de relatie, adica) pateste la fel. Uneori chiar nu pricepem de ci si cum se intampla ceea ce se intampla.

4. Le jucam cu persoane importante din viata noastra. Jocurile apar in relatiile noastre cu copiii si parintii, cu partenerii de cuplu, cu colaboratorii de zi cu zi (colegi, sefi, subalterni), prieteni, fata de care repetam tot timpul niste tipare de reactii.

5.Prinsi in joc, reactionam disproportionat. O replica ne atinge asa de tare, incat facem o intreaga drama dintr-o „chestie” minuscula. Pentru ca jucam rolul, nu suntem constienti si nu avem masura…

6. Jocul are de fapt un mesaj ascuns.Acolo se petrece de fapt altceva. Pentru ca jucam jocul dintr-un anume motiv… Aici e cheia, cum aveam noi sa vedem, condusi asa de bine de Raluca.

Ce se intampla in joc? Ajungem sa ne vedem pe noi in raport cu altii si repetam tiparul, aproape indiferent de noutatea situatiilor. Ele sunt noi, dar reactiile noastre sunt pe tipare.

Conform Analizei Tranzactionale, „Eu si celalalt” , „Eu si Tu”, se vad in diverse pozitii de viata.

Prima, si cea mai rar intalnita, desi ar fi singura de dorit:

1. Eu sunt OK. Tu esti OK.

Indiferent de ce se intampla aici, eu imi asum propria parere, privesc si accept si parerea ta, chiar daca e diferita de a mea. Sunt deschis la solutii, care vor contura modelul „si eu si tu putem castiga din situatia asta”.

2.Eu sunt OK. Tu nu esti OK.

Da… tipar foarte des intalnit, cum ne-am dat seama toti, lucrand pe cate un exemplu de viata. Foaaarte des intalnit! Sistemul lui „eu am dreptate si tu nu”. Eu sunt ok, gandesc si fac bine, dar nu stiu cum de „celalalt” e „defect”, ca gandeste altfel. Ceva e in „neregula” cu el… Este situatia cu „eu am dreptate, tu nu, si eu sunt mai tare, o sa-ti dovedesc cu orice chip asta!” Ma gandem, la curs, cate conflicte de genul asta au dus la rupturi in atatea familii… Uneori la lupte intre clanuri, duse de generatii intregi…

3. Eu nu sunt OK. Tu esti OK.

Aici am regasit „modelul”  celui care e lipsit de incredere in sine. Care se simte nesemnificativ in raport cu altii. Puterea e doar a celorlalti si noi nu gandim corect…noi suntem „defecti”.

4. Eu nu sunt ok. Tu nu esti Ok.

Nici mie, nici tie nu-ti e bine cu situatia asta.  (Toate merg  rau, toti sunt incapabili, nici eu nu vad o solutie, nici altii. Ce mai, viata e grea, nu are nici un sens, orice  incercare e sortita esecului).

Din aceste jocuri, se contureaza Triunghiul Dramatic.

Asta e partea care mi-a placut cel mai mult! Am recunoscut rolul pe care l-am jucat cu preponderenta in cele  mai multe relatii, in viata mea.

Trinughiul dramatic, analizat de Stephen Karpman, arata asa:

triunghi

Persecutorul este cel mai tare. El are mereu dreptate, organizeaza pe toti si tot, si nu admite replici. Oricum, el e cel care stie si cere ascutare deplina. In jocul puterii, el e cel puternic!

Am regasit in pozitia asta multi dintre fostii mei sefi… care nu acceptau un alt punct de vedere, oricat de bun ar fi fost el, doar pentru ca nu era al lor…

Persecutorul, pentru a exista in aceasta pozitie, are nevoie de o Victima. Un „bietul de mine”. Cineva care nu se recunoaste a fi Ok si cere mereu ajutor, indrumare, atentie… Nu crede ca poate face singur ceva bun, asa cum are de fapt grija sa-i arate Persecutorul…

Si desigur, pe o Victima apare sa o scoate din starea aceea de ‘biet”, un Salvator. Care stie el, poate el, face el, caci el stie si poate. (Oooo, daaaa! Am fost de atatea ori Salvator!)

Raluca ne-a condus in analiza unor situatii de viata si ne-am regasit cu totii in roluri, vazand catre ce tindem. Care din acestea ne atrag mai mult si de ce. De ce? este esential sa aflam. Pentru ca nici unul din roluri nu ne lasa sa ne manifestam asa cum suntem. Acolo, in „de ce” se ascunde o nevoie. Felul in care intram intr-un joc, si mai ales cum iesim din el ne arata nevoia ascunsa acolo.

Rolurile se pot schimba, in acelasi joc:

Victima cere mereu atentie, afectiune, nu-si cauta puterea si prefera sa ia de la altii. Nu are incredere si joaca un „santaj sentimental”, iar cand nu primeste permanent ce cere, poate deveni Persecutor. Slavatorul isi tine victima acolo, in rolul sau, aratand ca doar el poate, iar Victima nu. Are nevoie sa demostreze calitatile de Salvator, care stie si poate. Daca victima „nu asculta” de sfatul sau, Slavator poate deveni fie Victima, fie Persecutor.

Persecutorul doreste sa se faca vazut, ascultat, respectat. Daca nu se intampla asa, poate fi Victima…. Si tot asa.

Cum spuneam, jocurile ne tin in frustrare si nemultumire. Nevoia care ne-a adus in rol poate fi identificata si satisfacuta altfel decat in aceeasi invartire in rolul aducator de nemultumire, dezamagire, frustrare.

Joaca toti un alt rol decat ar dori. Cum sa scape? Cum sa iesim din joc?

Cand ne dam seama de joc, e deja facut pasul esential.

De fapt, triunghiul poate trece in altul, cand oamenii inteleg ce roluri joaca, isi asuma nevoia si calitatile in acelasi timp, si pot deveni mult mai mult, folosind ceea ce este darul lor.

Persecutorul, care e un bun organizator, mereu energic si curajos, devine Puternic.

Salvatorul, care este dedicat altora si e generos, poate imbratisa o cauza, poate sprijini organizatii, se implica in proiecte de anvergura. Devine Sponsor.

Victima,  plina de sensibilitate si receptivitate, devine Vulnerabilul, recunscandu-si nevoile fara teama si aduncandu-le in lumina. El poate intelege in mod foarte sensibil pe altii, este empatic.

Concret, m-am ales in cele trei ore cu o „vindecare” a unei situatii repetitive, prin iesirea din joc. Mi-am dat seama cum ma situam in relatia cea mai „nefericita”: Eu nu sunt OK. Tu nu esti OK, repetand un tipar comportamental si emotional. Am inteles de ce o faceam si ce voiam eu de fapt de la acea persoana. Am intels ce isi dorea si ea si de ce nu eram „happy” nici una. Ceea ce imi cerea este chiar simplu si nu imi face deloc neplacere. Ma incapatanam insa sa-i nu-i ofer ce-si doreste, pentru o … prostie, pur si simplu. Respingeam ceea ce consideram „impus”. De fapt, dorinta mea e sa primesc acelasi lucru ca si respectiva persoana: intelegere si atentie. Ok, ceea ce pot face, o sa fac deja duminica asta, care vine. Voi rupe acel tipar comportamental si abia astept sa vad reactia celeilalte persoane. Sper sa fie la fel de incantata ca si mine de cele cinci minute acordate exact cand si le doreste. Vom fi in pozitia aceea de viata: Eu sunt OK. Tu esti OK.

La urma urmei, o sa fie si acesta un fel de „joc”, dar de data asta placut…

Standard