Carti, filme si evenimente

Documentar: Ascensiunea banilor

, , , 2 comentarii

Titlu original: The Ascent of Money

Titlu:  Ascensiunea banilor

Scenarist: Niall Ferguson

Regizor: Adrian Pennick

Durata: 47 minute, doua episoade

Televizat: Channel 4

Niall Ferguson

Filmul porneste de la realitatea crizei de astazi, care ar putea sugera mai degraba un titlu de tipul caderea banilor decit ascensiunea banilor.
Pentru a putea intelege situatia de astazi trebuie sa vedem ce inseamna banul de-a lungul istoriei si cum a evoluat el. Filmul avanseaza ideea ca transformareabanuluii mimeaza mai degraba transformarea omului de-a lungul civilizatiei.

Interesant de observat ca lipsa banilor a existat in civilizatii care au fiintat nu mai departe de 5 secole in urma, la mayasi, unde valoarea marfii era calculata in functie de timpul de munca (interesant de remarcat ca aceiasi modalitate de masurare este propusa de sistemul comunist!)

Banii au luat diverse forme de-a lungul istoriei, de la scoici, tablite de lut, bucati de aur, argint, monede sau bani de hirtie. Esenta  sistemului financiar consta mai ales in increderea in bani, in capacitatea lor de a insemna valoare. Inventia fantastica a aparut in momentul in care banii au devenit valoare  „la purtator”: cel care avea banii asupra lui putea sa obtina in schimbul lor, marfuri de aceiasi valoare.

Valoarea, aici e cheia. Totul e o conventie, o incredere pe care o transferam celui care emite banii. Cu cit sapi mai adinc in sistemul financiar actual vei vedea ca valorile sint simbolice iar dezvoltarea societatii se bazeaza pe acest lucru.

Money is trust! (banii inseamna incredere)

Iar pe incredere se bazeaza totul. Pentru ca intreaga economie a crescut prin credit, iar  cuvintul credit vine de la credo (cred). Niall Ferguson ne povesteste ascensiunea institutiei creditului, de la inceputurile civilizatiei pina astazi si ne dezvaluie cum acest proces financiar este la radacina problemelor cu care ne confruntam astazi.

Un film deosebit de instructiv, pe care vi-l recomand spre vizionare. Cartea Ascent of Money este disponibila si in Romania.

Vizionarea filmului:

Partea I

Partea a II-a

Partea a III-a

Standard
Finante personale

Despre criza, in varianta marxista…

, , 9 comentarii

Am primit acum citeva luni, din doua surse diferite, un email care se propaga viral prin internet. Se refera la cartea Dreptul de a fi lenes de Paul Lafargue.

Iata continutul mesajului, care este un scurt comentariu referitor la carte:

Este o carte scrisa in 1880 (sec. trecut, da, nu e o greseala !) si e mai actuala ca oricand. caci vorbeste pana si despre criza la care am ajuns azi…
Etapele SPIRALEI INFERNALE sunt pe scurt urmatoarele:
1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa castigam tot mai mult – asa ni se cere « ideologic » de catre societatea capitalista – ca doar marii industriasi/ patroni au nevoie de oameni « motivati » care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult ; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere caci nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine….
2. Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi/ patroni nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse ; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam
3. Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite.
4. La un moment dat sunt atat de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpare – dar spirala infernala continua : ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si…sa consumam mai mult
5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sunt bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul ! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/ serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii – este treaba lor !
6. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari caci cine intra in cercul lor iese greu
7. La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica.
Ei, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment.
E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea – iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai castiga atat de mult patronii.

Parca nu e absurd ce spune omul asta. Si o spunea acum 123 de ani !!!

Pentru cei interesati de varianta completa, o puteti citi in engleza sau in franceza.

Daca te uiti cu atentie la adresa variantei in franceza, vezi ca apare in site-ul marxism.org

Tot in acelasi registru politic, iata ce „zice” Marx despre supercriza sistemului capitalist, intr-un citat vehiculat pe internet, ulterior dovedit a fi un fals:

Owners of capital will stimulate the working class to buy more and more of expensive goods, houses and technology, pushing them to take more and more expensive credits, until their debt becomes unbearable. The unpaid debt will lead to bankruptcy of banks, which will have to be nationalised, and the State will have to take the road which will eventually lead to communism (Das Kapital, 1867)

Detinatorii de capital vor stimula clasa muncitoare sa cumpere tot mai multe bunuri scumpe, case si tehnologie, impingindu-i sa ia tot mai multe credite scumpe, pina cind datoriile devin de nesuportat. Datoriile neplatite vor duce la falimentul bancilor, care vor trebui sa fie nationalizate, iar statul va fi obligat sa porneasca spre un drum care duce inevitabil la comunism.(Capitalul, 1867)

E adevarat, Marx se refera la aceste aspecte, cu diferite ocazii, pe tot cuprinsul Capitalului dar si in Manifestul partidului comunist, unde spune ca al cincilea pas spre statul comunist este „centralizarea creditului in miinile statului…” (sa nu uitam de nationalizarile care au avut loc  si care continua in sistemul bancar american). Interesant este ca aceasta tentativa de frauda intelectuala urmareste revitalizarea doctrinei marxiste pe fondul crizei mondiale.

Pe aceasta tema (Marx si criza economica  de azi) am citit un articol foarte interesant din Political Affairs Magazine, pe care vi-l recomand cu caldura.

Parerea mea?

Insasi faptul ca sint liber profesionist, antreprenor si investitor la bursa si in imobiliare spune clar optiunea mea. Pe de alta parte exista similitudini interesante intre predictiile socialistilor si comunistilor la sfirsitul anilor 1800 referitoare la caderea sistemului capitalist si situatia de azi.

Cred ca dupa recesiunea pe care o traim (care are semne clare de glisare spre depresiune) vom asista la modificari dramatice ale sistemului financiar, care va lua o noua infatisare. Aceasta nu va fi comunismul prezis de Marx ci altceva, un design gindit cu mult timp inainte de actuala criza.

Cum spunea David Icke, crizele apar pentru ca omenirea (adica noi toti) sa cerem de la structurile conducatoare (la prima vedere statul…) ajutor, protectie, moment in care ni se va prezenta solutia, cea pentru care a fost „lansata” criza.  Sint curios care va fi structura de functionare a planului Democratia 2.0

Suna a teoria conspiratiei? Posibil, dar imi place la nebunie un motto intilnit pe internet, care ar putea sa prefateze foarte bine ultima carte a lui Kiyosaki: Only conspiracy, no theory. (Doar conspiratie, nici vorba de teorie.)


Standard
Finante personale

Cc: De ce lumea nu crede in criza

, 18 comentarii

Articol aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Desi am scris pe larg despre criza care va urma, inainte ca aceasta sa ajunga in Romania, desi m-a preocupat lipsa de receptivitate a oamenilor vis-a-vis de fenomenul crizei in general, subiectul a continuat sa ma obsedeze. Simteam ca trebuie sa patrund mai adinc in mecanismele psihologice ale omului obisnuit pentru a incerca sa vad care sint cutumele de gindire care il determina sa aiba o asemena obtuzitate si respingere in ceea ce priveste desprecierea situatiei materiale a celor din jurul sau. Ce il determina sa fie atit de orb la evidente, ce il indeparteaza de real cu atita putere incit sa ingnore evidenta.

Curind mi-am dat seama ca nu poate fi vorba de un singur element, ca e nevoie de mai multi factori care sa actioneze simultan si poate sinergic pentru a crea aceasta reactie. Va propun citeva din posibilele cauze ale reactiei logice, emotionale si de actiune (mai bine zis lipsa de actiune) pe care le au tot cei care „nu cred in criza”.

deci

Forta hipnotica a traiului zilnic

Multi nu-si dau seama cit de important este acest factor. S-a vehiculat intr-o reclama termenul de „ciclu birou-pat”, o sintagma interesanta care surprinde suficient de bine esenta fenomenului. Dincolo de ea stau multimea de automatisme care ne guverneaza viata, actiuni repetitive si tabieturi zilnice care au un efect colosal asupra modului in care gindim. Ele sint legate de nevoile de baza care asigura supravietuirea, la nivel fizic , financiar si social:

  • trebuie sa mincam, sa dormim
  • trebuie sa muncim pentru a ne asigura sursa de venit
  • trebuie sa asiguram managementul casei (reparatii, imbunatatiri, achitarea obligatiilor de plata, tot ce inseamna locul in care traiesti)
  • simtim nevoia sa ne socializam, mai mult sau mai putin regulat si daca e posibil, in acelasi mod

Aceste activitati zilnice, repetitive, organizate intr-un program care nu se schimba, creeaza un efect hipnotic, de sedare. Creierul se obisnuieste cu pattern-uri si uita sa priveasca imaginea de ansamblu. Daca, in plus fata de aceasta, il drogam cu o alta sursa demonstrata a avea efect hipnotic, tembelizorul (pardon, televizorul), vom vedea ca intreaga noastra existenta are efectul unei cete dese, care se asterne peste capacitatea noastra de a rationa.

In aceste conditii, te mai mira faptul ca informatiile penetreaza cu dificultate iar sectorul analitic (creierul) are greutati in procesarea rapida si exacta a informatiilor? Criza?  Care criza?

Increderea in contractul social

Societatea si familia ne conditioneaza din copilarie, lansind semnale repetate despre cum trebuie sa ne comportam, ce inseamna a fi un cetatean model.  Toata lumea stie ca un om responsabil:

  • trebuie sa munceasca pentru a-si asigura traiul zilnic,
  • trebuie sa nu aibe activitati care ataca stabilitatea sistemului social in care traieste
  • trebuie sa isi intemeieze o familie
  • trebuie sa fie obedient (sa-si plateasca taxele, sa respecte legile, etc.)

In schimb, societatea, mai bine zis statul, va avea grija ca respectivului cetatean sa  i se furnizeze toate cele necesare unui trai decent si sa il pazeasca de „calamitati” (prin sistemul asigurarilor sociale, de sanatate, prin politie, sistemul de justitie, armata, etc.)

Chestia asta se numeste contract social. Sau cum vreti voi (indeosebi sociologii si politologii se intrec in a da denumiri variate acestui „contract” mai mult sau mai putin scris, dintre cetatean si stat)

Ei bine, lucrurile astea sint corecte in conditii ideale:

  • daca organismele statului functioneaza corect
  • daca economia merge in parametrii normali
  • daca fiecare cetatean furnizeaza ce se cere de la el

Nu trebuie sa va spun dar aceste puncte, nici separat si nici in grup, nu sint indeplinite. Aproape niciodata.

Nu voi insista pe conexiunile si importanta fiecaruia dintre ele ci voi spune doar ca cel mai mare impact asupra pactului social il are starea economica. Intr-o situatie in care criza este mai mult sau mai putin generala, statul nu isi poate indeplini obligatiile. Ca atare:

  • preturile cresc mai repede decit salariile sau pensiile
  • serviciile dedicate populatiei (mai ales cele de sanatate) sufera considerabil din lipsa de fonduri.
  • in cazurile grave se ajunge in incapacitate de plata a statului, cu blocarea intr-o masura variabila a intregului sistem (nu se platesc pensiile, ajutoarele de somaj, salariile bugetarilor, nu functioneaza sistemul de sanatate, etc.)

Daca la acestea se adauga factori externi destabilizatori (vezi flexarea bicepsilor de catre Putin, care ne-a inchis burlanul cu gaz), va puteti imagina ce se intimpla.

Lumea crede in pactul social,  ia ca o constanta functionarea ireprosabila a sistemul. „Statul trebuie sa aiba grija de mine, pentru ca sint un cetatean responsabil si mi-am indeplint partea mea din invoiala.”

Ei bine, nu-i asa. Statul clacheaza. Si atunci ce faci? Pe cine dai in judecata? Si chiar daca dai, ce crezi ca vei obtine?

Mie nu mi se intimpla niciodata

Intotdeauna nenorocire se intimpla la altii. Vecinului i-a murit capra (si daca mi-a murit mie, sa moara si a lui!), in China sint inundatii, americanii sint in criza. Noi sintem peste ocean.

A venit si la noi? Ce chestie! Oricum, pe Gica l-a dat afara, io sint un tip de baza in firma, de mine nu se atinge nime’?

Pare cunoscut?

Ignoranta

Ignoranta este de fapt foarte asemanatoare cu pactul social: se produce prin pasarea responsabilitatii. Sa se ocupe statul de mine, sa se ocupe statul de economie. E criza? Sa o repare!

Mai apare din lene Intelectuala). In general exista o fobie fata de cifre, statistici si legi economice, nu  intereseaza mai pe nimeni de ce exista inflatie si in general se ignora ca economia experimenteaza cicluri de expansiune si criza. E problema economistilor, nu a mea.

Cred ca cea mai urita forma de ignoranta (nu mi-a venit un alt termen) este cea legata de bani. Iti dai seama ca nu te intereseaza exact „marfa” cu care iti asiguri supravietuirea zilnica?! Nu cu bani iti cumperi mincare, locul in care pui capul ca sa dormi, medicamentele pentru tine si pentru copilul tau? Nu de bani depinde intreaga ta existenta?

Iar tu nu stii ce inseamna cu adevarat banii, de ce exista inflatie si care sint mecanismele ei, cum se schimba valoarea banilor si a lucrurilor in functie de ciclul economic. O ignoranta care o sa te coste. Iar daca te-ai suparat pe mine ca ti-am spus asta, ar trebui sa-ti treaca si sa te gindesti un pic la ce vreau sa transmit.

Chiar daca mai sint si alte cauza, cele prezentate sint de ajuns. Suficiente pentru a produce acel mecanism de respingere automata a crizei, chiar daca ea e omniprezenta pe canalele de stiri. Asta pina cind bagi mina in buzunar si vezi ca azi nu poti sa cumperi un litru de lapte pentru masa de seara a copilului. Atunci, dintr-o data, ca prin minune, realitatea crizei te izbeste cu puterea unui marfar care intra cu viteza in gara. Dar atunci e prea tirziu.

Standard
Finante personale

Despre criza si ignoranta (poveste adevarata)

, , 3 comentarii

din-gura-in-gura

Aceasta discutie este reala.

1: Ce mai faci draga? Cum o mai duci?

2:  Pai ne descurcam si noi cum putem.  …(companie multinationala) a zis ca nu ne da prima de Craciun anul asta. Nici … (companie multinationala) unde lucreaza barbatu-miu nu va da prime. Cica din cauza crizei.

1: Ce prostie, draga! Nu e nici o criza. Povestea asta e folosita de multinationale ca motiv sa nu dea prime la angajati.

2: ?!

Cind mi s-a povestit acest dialog, am ramas fara cuvinte. Voi cum comentati?

Standard