Articol aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Desi am scris pe larg despre criza care va urma, inainte ca aceasta sa ajunga in Romania, desi m-a preocupat lipsa de receptivitate a oamenilor vis-a-vis de fenomenul crizei in general, subiectul a continuat sa ma obsedeze. Simteam ca trebuie sa patrund mai adinc in mecanismele psihologice ale omului obisnuit pentru a incerca sa vad care sint cutumele de gindire care il determina sa aiba o asemena obtuzitate si respingere in ceea ce priveste desprecierea situatiei materiale a celor din jurul sau. Ce il determina sa fie atit de orb la evidente, ce il indeparteaza de real cu atita putere incit sa ingnore evidenta.

Curind mi-am dat seama ca nu poate fi vorba de un singur element, ca e nevoie de mai multi factori care sa actioneze simultan si poate sinergic pentru a crea aceasta reactie. Va propun citeva din posibilele cauze ale reactiei logice, emotionale si de actiune (mai bine zis lipsa de actiune) pe care le au tot cei care „nu cred in criza”.

Forta hipnotica a traiului zilnic

Multi nu-si dau seama cit de important este acest factor. S-a vehiculat intr-o reclama termenul de „ciclu birou-pat”, o sintagma interesanta care surprinde suficient de bine esenta fenomenului. Dincolo de ea stau multimea de automatisme care ne guverneaza viata, actiuni repetitive si tabieturi zilnice care au un efect colosal asupra modului in care gindim. Ele sint legate de nevoile de baza care asigura supravietuirea, la nivel fizic , financiar si social:

• trebuie sa mincam, sa dormim
• trebuie sa muncim pentru a ne asigura sursa de venit
• trebuie sa asiguram managementul casei (reparatii, imbunatatiri, achitarea obligatiilor de plata, tot ce inseamna locul in care traiesti)
• simtim nevoia sa ne socializam, mai mult sau mai putin regulat si daca e posibil, in acelasi mod

Aceste activitati zilnice, repetitive, organizate intr-un program care nu se schimba, creeaza un efect hipnotic, de sedare. Creierul se obisnuieste cu pattern-uri si uita sa priveasca imaginea de ansamblu. Daca, in plus fata de aceasta, il drogam cu o alta sursa demonstrata a avea efect hipnotic, tembelizorul (pardon, televizorul), vom vedea ca intreaga noastra existenta are efectul unei cete dese, care se asterne peste capacitatea noastra de a rationa.

In aceste conditii, te mai mira faptul ca informatiile penetreaza cu dificultate iar sectorul analitic (creierul) are greutati in procesarea rapida si exacta a informatiilor? Criza?  Care criza?

Increderea in contractul social

Societatea si familia ne conditioneaza din copilarie, lansind semnale repetate despre cum trebuie sa ne comportam, ce inseamna a fi un cetatean model.  Toata lumea stie ca un om responsabil:

• trebuie sa munceasca pentru a-si asigura traiul zilnic,
• trebuie sa nu aibe activitati care ataca stabilitatea sistemului social in care traieste
• trebuie sa isi intemeieze o familie
• trebuie sa fie obedient (sa-si plateasca taxele, sa respecte legile, etc.)

In schimb, societatea, mai bine zis statul, va avea grija ca respectivului cetatean sa  i se furnizeze toate cele necesare unui trai decent si sa il pazeasca de „calamitati” (prin sistemul asigurarilor sociale, de sanatate, prin politie, sistemul de justitie, armata, etc.)

Chestia asta se numeste contract social. Sau cum vreti voi (indeosebi sociologii si politologii se intrec in a da denumiri variate acestui „contract” mai mult sau mai putin scris, dintre cetatean si stat)

Ei bine, lucrurile astea sint corecte in conditii ideale:

• daca organismele statului functioneaza corect
• daca economia merge in parametrii normali
• daca fiecare cetatean furnizeaza ce se cere de la el

Nu trebuie sa va spun dar aceste puncte, nici separat si nici in grup, nu sint indeplinite. Aproape niciodata.

Nu voi insista pe conexiunile si importanta fiecaruia dintre ele ci voi spune doar ca cel mai mare impact asupra pactului social il are starea economica. Intr-o situatie in care criza este mai mult sau mai putin generala, statul nu isi poate indeplini obligatiile. Ca atare:

• preturile cresc mai repede decit salariile sau pensiile
• serviciile dedicate populatiei (mai ales cele de sanatate) sufera considerabil din lipsa de fonduri.
• in cazurile grave se ajunge in incapacitate de plata a statului, cu blocarea intr-o masura variabila a intregului sistem (nu se platesc pensiile, ajutoarele de somaj, salariile bugetarilor, nu functioneaza sistemul de sanatate, etc.)

Daca la acestea se adauga factori externi destabilizatori (vezi flexarea bicepsilor de catre Putin, care ne-a inchis burlanul cu gaz), va puteti imagina ce se intimpla.

Lumea crede in pactul social,  ia ca o constanta functionarea ireprosabila a sistemul. „Statul trebuie sa aiba grija de mine, pentru ca sint un cetatean responsabil si mi-am indeplint partea mea din invoiala.”

Ei bine, nu-i asa. Statul clacheaza. Si atunci ce faci? Pe cine dai in judecata? Si chiar daca dai, ce crezi ca vei obtine?

Mie nu mi se intimpla niciodata

Intotdeauna nenorocire se intimpla la altii. Vecinului i-a murit capra (si daca mi-a murit mie, sa moara si a lui!), in China sint inundatii, americanii sint in criza. Noi sintem peste ocean.

A venit si la noi? Ce chestie! Oricum, pe Gica l-a dat afara, io sint un tip de baza in firma, de mine nu se atinge nime’?

Pare cunoscut?

Ignoranta

Ignoranta este de fapt foarte asemanatoare cu pactul social: se produce prin pasarea responsabilitatii. Sa se ocupe statul de mine, sa se ocupe statul de economie. E criza? Sa o repare!

Mai apare din lene Intelectuala). In general exista o fobie fata de cifre, statistici si legi economice, nu  intereseaza mai pe nimeni de ce exista inflatie si in general se ignora ca economia experimenteaza cicluri de expansiune si criza. E problema economistilor, nu a mea.

Cred ca cea mai urita forma de ignoranta (nu mi-a venit un alt termen) este cea legata de bani. Iti dai seama ca nu te intereseaza exact „marfa” cu care iti asiguri supravietuirea zilnica?! Nu cu bani iti cumperi mincare, locul in care pui capul ca sa dormi, medicamentele pentru tine si pentru copilul tau? Nu de bani depinde intreaga ta existenta?

Iar tu nu stii ce inseamna cu adevarat banii, de ce exista inflatie si care sint mecanismele ei, cum se schimba valoarea banilor si a lucrurilor in functie de ciclul economic. O ignoranta care o sa te coste. Iar daca te-ai suparat pe mine ca ti-am spus asta, ar trebui sa-ti treaca si sa te gindesti un pic la ce vreau sa transmit.

Chiar daca mai sint si alte cauza, cele prezentate sint de ajuns. Suficiente pentru a produce acel mecanism de respingere automata a crizei, chiar daca ea e omniprezenta pe canalele de stiri. Asta pina cind bagi mina in buzunar si vezi ca azi nu poti sa cumperi un litru de lapte pentru masa de seara a copilului. Atunci, dintr-o data, ca prin minune, realitatea crizei te izbeste cu puterea unui marfar care intra cu viteza in gara. Dar atunci e prea tirziu.