Finante personale

Cc: De ce lumea nu crede in criza

Articol aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Desi am scris pe larg despre criza care va urma, inainte ca aceasta sa ajunga in Romania, desi m-a preocupat lipsa de receptivitate a oamenilor vis-a-vis de fenomenul crizei in general, subiectul a continuat sa ma obsedeze. Simteam ca trebuie sa patrund mai adinc in mecanismele psihologice ale omului obisnuit pentru a incerca sa vad care sint cutumele de gindire care il determina sa aiba o asemena obtuzitate si respingere in ceea ce priveste desprecierea situatiei materiale a celor din jurul sau. Ce il determina sa fie atit de orb la evidente, ce il indeparteaza de real cu atita putere incit sa ingnore evidenta.

Curind mi-am dat seama ca nu poate fi vorba de un singur element, ca e nevoie de mai multi factori care sa actioneze simultan si poate sinergic pentru a crea aceasta reactie. Va propun citeva din posibilele cauze ale reactiei logice, emotionale si de actiune (mai bine zis lipsa de actiune) pe care le au tot cei care “nu cred in criza”.

deci

Forta hipnotica a traiului zilnic

Multi nu-si dau seama cit de important este acest factor. S-a vehiculat intr-o reclama termenul de “ciclu birou-pat”, o sintagma interesanta care surprinde suficient de bine esenta fenomenului. Dincolo de ea stau multimea de automatisme care ne guverneaza viata, actiuni repetitive si tabieturi zilnice care au un efect colosal asupra modului in care gindim. Ele sint legate de nevoile de baza care asigura supravietuirea, la nivel fizic , financiar si social:

  • trebuie sa mincam, sa dormim
  • trebuie sa muncim pentru a ne asigura sursa de venit
  • trebuie sa asiguram managementul casei (reparatii, imbunatatiri, achitarea obligatiilor de plata, tot ce inseamna locul in care traiesti)
  • simtim nevoia sa ne socializam, mai mult sau mai putin regulat si daca e posibil, in acelasi mod

Aceste activitati zilnice, repetitive, organizate intr-un program care nu se schimba, creeaza un efect hipnotic, de sedare. Creierul se obisnuieste cu pattern-uri si uita sa priveasca imaginea de ansamblu. Daca, in plus fata de aceasta, il drogam cu o alta sursa demonstrata a avea efect hipnotic, tembelizorul (pardon, televizorul), vom vedea ca intreaga noastra existenta are efectul unei cete dese, care se asterne peste capacitatea noastra de a rationa.

In aceste conditii, te mai mira faptul ca informatiile penetreaza cu dificultate iar sectorul analitic (creierul) are greutati in procesarea rapida si exacta a informatiilor? Criza?  Care criza?

Increderea in contractul social

Societatea si familia ne conditioneaza din copilarie, lansind semnale repetate despre cum trebuie sa ne comportam, ce inseamna a fi un cetatean model.  Toata lumea stie ca un om responsabil:

  • trebuie sa munceasca pentru a-si asigura traiul zilnic,
  • trebuie sa nu aibe activitati care ataca stabilitatea sistemului social in care traieste
  • trebuie sa isi intemeieze o familie
  • trebuie sa fie obedient (sa-si plateasca taxele, sa respecte legile, etc.)

In schimb, societatea, mai bine zis statul, va avea grija ca respectivului cetatean sa  i se furnizeze toate cele necesare unui trai decent si sa il pazeasca de “calamitati” (prin sistemul asigurarilor sociale, de sanatate, prin politie, sistemul de justitie, armata, etc.)

Chestia asta se numeste contract social. Sau cum vreti voi (indeosebi sociologii si politologii se intrec in a da denumiri variate acestui “contract” mai mult sau mai putin scris, dintre cetatean si stat)

Ei bine, lucrurile astea sint corecte in conditii ideale:

  • daca
    organismele statului functioneaza corect
  • daca economia merge in parametrii normali
  • daca fiecare cetatean furnizeaza ce se cere de la el

Nu trebuie sa va spun dar aceste puncte, nici separat si nici in grup, nu sint indeplinite. Aproape niciodata.

Nu voi insista pe conexiunile si importanta fiecaruia dintre ele ci voi spune doar ca cel mai mare impact asupra pactului social il are starea economica. Intr-o situatie in care criza este mai mult sau mai putin generala, statul nu isi poate indeplini obligatiile. Ca atare:

  • preturile cresc mai repede decit salariile sau pensiile
  • serviciile dedicate populatiei (mai ales cele de sanatate) sufera considerabil din lipsa de fonduri.
  • in cazurile grave se ajunge in incapacitate de plata a statului, cu blocarea intr-o masura variabila a intregului sistem (nu se platesc pensiile, ajutoarele de somaj, salariile bugetarilor, nu functioneaza sistemul de sanatate, etc.)

Daca la acestea se adauga factori externi destabilizatori (vezi flexarea bicepsilor de catre Putin, care ne-a inchis burlanul cu gaz), va puteti imagina ce se intimpla.

Lumea crede in pactul social,  ia ca o constanta functionarea ireprosabila a sistemul. “Statul trebuie sa aiba grija de mine, pentru ca sint un cetatean responsabil si mi-am indeplint partea mea din invoiala.”

Ei bine, nu-i asa. Statul clacheaza. Si atunci ce faci? Pe cine dai in judecata? Si chiar daca dai, ce crezi ca vei obtine?

Mie nu mi se intimpla niciodata

Intotdeauna nenorocire se intimpla la altii. Vecinului i-a murit capra (si daca mi-a murit mie, sa moara si a lui!), in China sint inundatii, americanii sint in criza. Noi sintem peste ocean.

A venit si la noi? Ce chestie! Oricum, pe Gica l-a dat afara, io sint un tip de baza in firma, de mine nu se atinge nime’?

Pare cunoscut?

Ignoranta

Ignoranta este de fapt foarte asemanatoare cu pactul social: se produce prin pasarea responsabilitatii. Sa se ocupe statul de mine, sa se ocupe statul de economie. E criza? Sa o repare!

Mai apare din lene Intelectuala). In general exista o fobie fata de cifre, statistici si legi economice, nu  intereseaza mai pe nimeni de ce exista inflatie si in general se ignora ca economia experimenteaza cicluri de expansiune si criza. E problema economistilor, nu a mea.

Cred ca cea mai urita forma de ignoranta (nu mi-a venit un alt termen) este cea legata de bani. Iti dai seama ca nu te intereseaza exact “marfa” cu care iti asiguri supravietuirea zilnica?! Nu cu bani iti cumperi mincare, locul in care pui capul ca sa dormi, medicamentele pentru tine si pentru copilul tau? Nu de bani depinde intreaga ta existenta?

Iar tu nu stii ce inseamna cu adevarat banii, de ce exista inflatie si care sint mecanismele ei, cum se schimba valoarea banilor si a lucrurilor in functie de ciclul economic. O ignoranta care o sa te coste. Iar daca te-ai suparat pe mine ca ti-am spus asta, ar trebui sa-ti treaca si sa te gindesti un pic la ce vreau sa transmit.

Chiar daca mai sint si alte cauza, cele prezentate sint de ajuns. Suficiente pentru a produce acel mecanism de respingere automata a crizei, chiar daca ea e omniprezenta pe canalele de stiri. Asta pina cind bagi mina in buzunar si vezi ca azi nu poti sa cumperi un litru de lapte pentru masa de seara a copilului. Atunci, dintr-o data, ca prin minune, realitatea crizei te izbeste cu puterea unui marfar care intra cu viteza in gara. Dar atunci e prea tirziu.

Comentarii

comments

Standard

18 gânduri despre „Cc: De ce lumea nu crede in criza

  1. Andrei zice:

    Salut, Luca!
    Am mai putea adauga lipsa disponibilitatii de a face un efort in plus; lipsa educatiei, mai ales a celei care nu se preda (sau nu se vrea sa se predea) in scoala. Cred totusi ca ar trebui sa ne uitam in alta parte si anume la cateva trasaturi omenesti de baza: frica, lacomia si indiferenta. Trader fiind, stii foarte bine despre ce vorbesc si ce influenta au… Pana cand nu vom vrea sa aflam cine suntem cu adevarat, totul va fi repetitiv, istoria se va repeta. Ce raspunsuri crezi ca vei primi daca vei pune oamenilor intrebarea: “Cine esti tu?” Pe de alta parte, realitatea este a fiecaruia dintre noi. Si cum legea atractiei functioneaza foarte bine, fiecare are ceea ce isi doreste…
    Cu bine,
    Andrei

  2. titanium.fla zice:

    io nu vreau sa fiu carcotash catalogat drept pesimist (am avut deseori polemici de idei pe afirmatia mea cum ca a fi realist difera de a fi pesimist), dar din cate stiu eu al doilea razboi mondial a avut o cauza si anume ca adolf boy a venit la putere pe fond de zbucium social care a avut si el o cauza directa, marea depresie din SUA. Cred ca nu va fi cu mult diferita situatia nici acum.

  3. Adrian zice:

    Foarte interesanta partea despre contractul social.
    Partea finala pune punctul pe I. Din pacate, cred ca doar cei deja interesati de subiectul banilor citesc asa. 🙂

    Succes!

  4. Luca zice:

    adolf boy a fost doar front man, in spatele lui s-au aflat cei care doreau sa se intimple ce s-a intimplat (razboi mondial, etc.) pentru a profita de pe urma lui (intotdeauna e vorba de bani…)

    daca n-ar fi fost adolf era rudolf, dar nu e vorba de renul lui mosh craciun 🙂
    nu conteaza numele…

    sper ca nu vom ajunge la razboi…

  5. De vreo 3 luni încoace nu reusesc nici eu sa-mi scot din cap ideea ca se pune (mai mult sau mai putin calculat) de-o reasezare prin razboi! sau prin vreau alt eveniment mondial cu consecinte la fel de catastrofice pentru target-ul pactului social pomenit de tine (în care, cu onoare, ma includ!)
    Asa cum ziceai tu, Luca, economia îsi are ciclurile ei. Ei bine, asa si istoria …
    Zicea un „cineva” (stau rau cu rezerva de lecitina) ca cine nu cunoaste istoria este condamnat sa o repete! Ei bine, statistic vorbind, întodeauna se va gasi un dobitoc cu degetul pe tragaci dar care habar n-are de istorie …
    Sorry! sunt cam pesimist de-o vreme încoace.

  6. Jules Verne zice:

    De ce nu vad oamenii ca e criza, sau de ce nu accepta idea? Pai nu o vad asa cum nu inteleg mai numic din ce se intimpla in jurul lor, la fel ca morlocii lui HG Wells. 80% din populatie nu gindeste ci foloseste doar rutine, prejudecati si sofisme auzite de la altii sau transmise in mod robotic de la o generatie (de prosti) la alta.
    Vor intelege ca e criza doar cind ei insisi vor fi dati afara de la slujba si nu vor mai avea bani sa plateasca rata la plasma sau fotoliul de cacao cumparat la pret dublu, sau banca le va confisca apartamentul luat pe credit pe 30 de ani…(intrun bloc vechi, care intre noi fie vorba se deterioreaza accelerat si va fi ruina peste 30 de ani).

  7. Luca zice:

    e clar ca vor urma evenimente “interesante” pentru ca actualmente asistam la o conjunctura interesanta de factori care ne imping spre tensiuni, din mai multe zone, care vor trebui eliberate intr-un mod sau altul. e un subiect generos pe care o sa scriu un articol.

  8. Luca zice:

    in primul rind tin sa-l salut pe Jules Verne, unul dintre primii cititori ai blogului meu, din perioada in care avea 2-3 vizitatori pe zi 🙂

    sint perfect de acord cu tine, majoritatea dintre noi (si trebuie sa recunosc ca si eu, pina la o anumita virsta am fost la fel) preluam de-a gata “rutine” cum le spui tu, meme cum spun altii, care se propaga de la o generatie la alta, elemente prefabricate pe care nu le punem la indoiala. in acest fel incetam sa gindim, sa cercetam realitatea.

    rezultatul? din pacate noi toti devenim o uriasa masa de manevra pentru cei care cunosc starea de lucruri si au puterea (mecanismele, pirghiile) sa produca modificari in economie si societate.

  9. Luca zice:

    inclin sa cred ca razboaiele sint mai degraba “planificate” decit sa fie incidente determinate de “un dobitoc cu degetul pe tragaci”
    oricum, cum spui tu, fac parte din peisajele crizelor majore…

    in alta ordine de idei, pentru cei interesati:
    George Santayana (poet si filozof, 1863-1952):
    “Those who cannot remember the past are condemned to repeat it.”

  10. Luca zice:

    Jules Verne,

    mersi pentru film. mi-a placut foarte mult, e realizat intr-un limbaj accesibil, dublat de o reprezentare grafica excelenta. o sa-l recomand prin Twitter 🙂

  11. Radu zice:

    Romania, incepand de prin 2002 – 2003 a cunoscut un avant economic fara precedent. Salariul mediu a crescut de 3x, creditul s-a raspandit ca ciuma. Un apartament cu 2 camere in Bucuresti, de la 12k USD cat era in 2002, a ajuns la 120k EUR in 2008. Nu mai vezi dacii distruse tarandu-se pe strazi, ci numai modele de ultima generatzie, toate luate pe credit evident.

    Dar lucrurile incep sa se inverseze rapid. In Bucuresti, traficul este mai lejer decat anul trecut. Multzi au inceput sa renuntze la contractele de leasing, vanzarile de combustibili au scazut.

    Rata somajului inregistrat in luna ianuarie 2009 a fost de 4,9%, fata de 4,4% in decembrie! O rata de crestere de 0.5% / luna, similara cu cea din SUA.

    Ministrul austriac de finantze da ture pe la Bucuresti pentru a face lobby in favoarea bancilor austriece care au expunere mare pe pietzele locale si anticipeaza probabil pierderi foarte mari. Multe din creditele ipotecare au fost acordate in EUR sau CHF. Garantziile imobiliare si-au pierdut o treime din valoare in doar 6 luni, iar cursul de schimb (si in curand somajul), pun presiune mare pe datornici.

    In conditziile astea, si pentru mine, este un mare mister cum de mai cred unii ca noi nu suntem afectatzi. Oricare ar fi motivul, in cateva luni, chiar si cei mai incapatzanatzi vor trebui sa-si scoata capetele din nisip.

    Criza va inceta sa mai fie un buzzword vehiculat la buletinele de stiri, o realitate distanta de peste ocean, si va capata dimensiuni mult mai concrete in viatza de zi cu zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *