Cc: Blues de bugetar cu 70% grad de indatorare (partea I-a)

Acest articol a aparut ca guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empowe.ro

Criza mondiala ne-a muscat puternic. Suficient de puternic pentru ca guvernantii nostri sa taie 25% din salariile bugetarilor. Revista Capital se intreaba daca acestia nu vor deveni salariati demotivati. Cred ca situatia este mai grava decat atat, cel putin pentru unii dintre ei.

Acum exact trei ani (mai 2007), in plin avant revolutionar al creditelor bancare, BRD decreta (si nu numai ea) un grad maxim de indatorare de 70% din venituri si avans zero la credite (anumite credite). Adica numai cine nu dorea sa ia un credit, nu ar fi luat. Cei mai veseli au fost bugetarii, pentru ca erau considerati a avea un venit stabil: statul, nu-i asa, era un angajator-model, preferabil decat intreprinzatorul privat.

In momentul de fata, conform BNR, 20% din creditele bancilor s-au acordat bugetarilor, care au imprumutat peste 4.8 miliarde de euro. Parte din ei s-au indatorat la maxim.

Astazi lucrurile stau foarte „albastru” pentru acel bugetar care a beneficiat din plin de generozitatea bancilor. Daca acesta mai are de platit rate (luate cu grad de indatorare maxim), el va avea urmatorul buget personal:

Intrari: salariu =100% salariul vechi- 25% reduceri=75% din vechiul salariu

Iesiri:

rate la banca (70% din vechiul salariu)
restul cheltuielilor pentru traiul zilnic = ce mai ramane (75%-70% = 5%)

Exemplu ipotetic:

Salariu vechi: 2000 RON

Salariu dupa reducere: 1500 RON
Rate: 1400 RON (70% din salariul vechi)
Ramane: 100 de RON

Cu alte cuvinte, salariatului bugetar ii va ramane cu 5% din vechiul salar pentru traiul zilnic, adica la un salariu initial, inainte de criza, de 2000 de RON, va trai cu 100 de RON pe luna. Personal n-am idee cum ar putea face asta. Dar stiu precis ce ar trebui sa faca , pentru a iesi din aceasta situatie. Detalii intr-un articol viitor.

Finante personale

Cc: „Cine-mparte parte-si face” sau capcana educatiei financiare realizata de banci

Acest articol a aparul ca guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Sistemul bancar este implicat in educatia de finante personale la toate nivelurile, de la cele mai mici banci pana la banca centrala. E vorba de bancile din SUA si vestul Europei. Acest tip de educatie se face de mult, de dupa Marea Criza din 1930, cand bancile obisnuiau sa imparta gratuit clientilor pamflete sau brosuri cu istorioare care erau menite sa stimuleze economisirea.

Mai nou, acest gen de activitate a patruns si in Romania. Lansat sub forma unui concurs de finante personale, un site al unei mari banci din Romania, detinuta de o banca austriaca, a „pus pe net” o resursa ce contine materiale de educatie fiannciara. Sub aceasta umbrela , strecurate printre articolele cu informatii financiare (bine scrise, de altfel) se strecurau „soparle” cu produsele financiare ale bancii respective, menite sa faca reclama intr-un mod inedit.

Intr-o tara in care educatia financiara se face sporadic in scoli, nu pot decat sa salut astfel de initiative. Decat nimic, mai bine educatie prin promovare partizana (de produse sau servicii). Pentru ca asa trebuie privita o initiativa de acest gen, care se foloseste de o nevoie (cea a educatiei financiare) ca vehicul de plasare a mesajelor promotionale.

De asemenea, am recenzat un site de educatie financiara, sustinut printr-un program in care sunt parteneri organisme ale guvernului roman, organizatii non profit alaturi de o institutie non bancara de credit. Acolo nu am vazut nici o reclama la produsele respectivei institutii de credit, care probabil sustinea financiar acea initiativa in numele unei „responsabilitati sociale” atat de la moda astazi, in lumea corporatista, tintind de fapt o expunere la un public tinta, interesat de aspectele financiare ale vietii de zi cu zi.

In situatia actuala, in care, cum spuneam, in invatamantul romanesc nu poti alege nici macar ca disciplina optionala o ora de educatie financiara (situatie din majoritatea scolilor noastre), orice forma de educatie de acest gen, venita indiferent de unde, este mai buna decat „alternativa zero”, adica lipsa ei.

Pe de alta parte, am vazut intr-o scoala din Timisoara o tentativa de patrundere cu materiale „educative” pe teme de finante personale, produse de catre o banca. Aici lucrurile se schimba radical. Nu mai e vorba de a lansa acest gen de informatie si de reclama pe un canal cu accesare generala (cum e internetul), la toate tipurile de public, ci de a patrunde in scoli, la un public neavizat si usor influentabil, cu un produs care, disimulat in spatele unui aparent continut educational, are o clara valenta de promovare comerciala a serviciilor unei anumite banci.

Este o prima modalitate de infiltrare „prin usa din spate” in atentia viitorilor consumatori de produse financiar bancare. Ea imi aminteste de perioada comunista, cand fiecare elev primea de la CEC, una din putinele institutii de economisire de stat, un carnet de economisire. Atunci era legitim, pentru ca nu existau decat banci de stat. Acum, in economia de piata, mi se pare, sa zicem, … nepotrivit.

De ce? Pentru ca bancile sunt interesate sa promoveze modalitatile de gestionare ale finantelor proprii care se pliaza cel mai bine serviciilor pe care le furnizeaza ele.

Exemple (ipotetice)

Poti sa-ti construiesti o casa luand un credit imobiliar (de acord). Noi avem produsul x (promovare partizana: exista si alte modalitati prin care sa-ti construiesti casa decat a lua un credit garantat cu imobilul respectiv. De exemplu sa faci bani din propria firma sau din investitii, pana cand ai bani sa-ti construiesti casa- cum am facut eu. Toate aceste „alte posibilitati” sunt lasate deoparte de banca, pentru ca ea este interesata sa-si promoveze propriul produs.
E bine sa investesti (de acord). Foloseste fondul de investitii de la banca noastra (promovare partizana, pentru ca elevul ar putea sa creada ca nu exista alte modalitati de investitie decat produsele bancare de gen X- lasand la o parte prezentarea informatiei legate de investitiile la bursa printr-un broker, de investitiile in metale pretioase, de investitiile imobiliare, etc.)

Sunt sigur ca ati prins ideea. Daca am permite continuarea prezentei in scolile din Romania, a unor produse de educatie-promovare lansate de banci, cum se face acum, urmatorul pas logic pentru banci ar fi sa promoveze manuale de finante personale, in care sa fie trecute cu vederea exact informatiile alternative, legate de finantele personale, care ar fi „solutia concurenta” la produsele lor.

Aici este o problema majora in lumea de azi. Bancile, prin capacitatile lor financiare, au bugete generoase de reclama si promovare, care plaseaza consumul pe credit ca o alternativa dorita, moderna si eficienta in ati rezolva problemele pe care le ai (casa, masina, obiecte de consum). Clasa de mijloc din ziua de azi (in marea ei majoritate) nici nu concepe altfel modul in care isi rezolva aceste probleme. Ajungem intr-o situatie ca cea de acum, in care tocmai creditul acrodat excesiv, catre sectoare ale populatiei care nu isi pot permite, produce probleme majore ale functionarii sistemului financiar mondial. Sa nu uitam ca criza actuala a fost declansata de asa numitele credite imobiliare sub-prime, acorda in SUA, credite catre persoane nu si le puteau permite.

Revenind la situatia noastra din tara, nu pot sa nu observ aceasta tendinta a bancilor se a se implica agresiv in educatia financiara. Acest lucru reprezinta pentru mine un semnal de alarma, o tendinta care poate duce la situatia in care, datorita puteri financiare pe care o au, bancile sa aiba un cuvant greu de spun in modul in care se face educatia financiara in scoli, prezentand acele moduri de gestionare ale finantelor personale care indreapta oamenii, inevitabil, spre produsele bancare.

Bancile au rolul lor esential in economia de azi, dar este bine sa se inteleaga:

incepand de la mic: nu e nevoie sa iei bunuri de consum pe credit , acum, cu ajutorul unui credit. Economiseste cateva luni, plateste cu banii jos si vei avea produsul mai ieftin
chiar si bunurile de consum scumpe (imobiliare, automobile) se pot cumpara cu banii jos, daca gasesti metode eficiente de a face bani multi (deschide o firma, investeste)
economisirea la banca nu este singura modalitate de a te proteja de inflatie; exista o multime de vehicole aditionale, cum sunt cumpararea de titluri de stat, care sunt extrem de sigure

Banca ramane un organism important pentru lumea de azi:

creditele pentru deschiderea sau sustinerea unei afaceri sunt extrem de importante si sunt exact opusul creditelor de consum
prin banci se fac operatiuni de transfer care sunt extrem de necesare in economia de astazi
banca ramane una din institutiile cele mai sigure prin care sa-ti economisesti banii (desi aceasta afirmatie este discutabila, mai ales in ziua de azi)

Cu alte cuvinte, departe de a nega cateva roluri pozitive pe care le au bancile, trebuie sa spun ca ele nu ar trebui sa faca educatie financiara in scoli, decat cel mult ca sponsor al unor materiale educationale in care sa nu fie prezente in nici un fel ofertele lor comerciale. Despre acest element voi vorbi in articolul viitor.

Finante personale

Cc: Read my lips: FA-LI-MENT

Acest articol a aparut ca guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

La Conventia Nationala Republicana din 1988, George Bush Sr. a declarat, in timpul discursului de nominalizare pentru cursa la presedentie: „Read my lips: no new taxes.” (Cititi pe buzele mele: nu voi fi noi taxe). Aceasta propozitie a intrat in istorie, fiind invalidata de comportamentul lui Bush, odata ce el a ajuns presedinte.

In contrast cu acest eveniment mediatic, a fost adoptata de Senatul Romaniei, intr-o palmare suspecta (nefiind trecuta pe ordinea de zi), legea falimentului personal (sursa).

Ce este falimentul personal?

Daca o persoana are unul sau mai multe credite si ajunge in insolventa (incapacitate de plata a ratelor catre creditori, fie banci, institutii non bancare, stat etc.) ea poate inainta la curtea judecatoreasca declansarea procedurii de faliment personal. In cadrul acestei proceduri, judecatorul stabileste modul in care persoana respectiva este protejata de actiunile creditorilor, care doresc sa-si recupereze banii.

Care era situatia pana acum?

Creditorii puteau dispune, prin lege (pentru a-si recupera creditele acordate):

sa vanda casa in care traieste debitorul
sa vanda toate bunurile acestuia
sa-i puna poprire pe salariu
sa-l urmareasca pe o perioada indefinita pana la stingerea datoriei
…sau sa vanda creditul unei firme de recuperare a creditelor, contra unei anumite sume

De obicei, firma recuperatoare e mult mai agresiva decat banca si are dreptul de a „recupera” o suma mai mare decat creditul, percepand diferite taxe in timpul procedurii de recuperare.

Care e situatia in lume?

Cea mai veche legislatie in domeniul falimentului personal este cea din USA: ea a fost promulgata in 1898. Tarile europene au asemenea legi doar incepand cu anii 1984. Pentru a vedea cum stau lucrurile in aceste tari, va invit sa cititi un articol extrem de bine documentat din Banii nostri.

De ce acum?

Pentru ca:

din ianuarie pana in februarie 2010, restantele la banci au crescut cu 468 milioane de lei
in februarie 2008 ponderea creditelor restante era 0.82%; in februarie 2010 este de 2.05%
in momentul de fata, creditele restante din Romania sunt de 2.2 miliarde de euro (!), ele crescand cu 600% fata de februarie 2008

(sursa)

Si pentru ca e criza…

Cui ii pasa?

bancilor si recuperatorilor, carora le face viata mai grea
rau-platnicilor, care vor avea conditii mai bune „de trai”

Pentru alte detalii legate de viata romanului la mila bancii, cititi acest articol.

Concluzie

Mai ramane ca aceasta lege sa treaca de Camera Deputatilor pentru ca Romania sa intre in randul tarilor care protejeaza cetateanul de abuzurile creditorilor si a firmelor de recuperare a datoriilor. Eu „votez pentru” aceasta lege, pentru ca am auzit tot felul de povesti horror despre ce au patit clientii care au ajuns in incapacitate de a-si plati ratele.

Voi ce parere aveti?

Finante personale

Cc: „Scoala de bani” si modelul american

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Trebuie sa recunosc, de cand cu finalizarea proiectului AVANTAJ LA START editia 2009, care s-a lansat nu demult, am fost aproape complet rupt de „scena” finantelor personale din Romania. De aceea m-a surprins pe picior gresit un email de la Ionut Ciurea, care imi atragea atentia asupra unui site deschis nu demult. Ca atare m-am hotarat sa trec la fapte si sa analizez despre ce e vorba.

Site-ul cu pricina se numeste „Scoala de bani” si are o structura foarte interesanta. Este vorba de un concurs pe teme de finante personale si investitii, care are premii consistente in bani. In paralele sunt prezente materiale de educatie financiara referitoare la bugetul familial si metode de investitie si lectii online cu „D-l Diriginte” (?!). Proiectul este realizat de BCR in colaborare cu Jurnalul National (care va distribui ghidul de finante personale), Saptamana financiara (care va distribui ghidul de investitii), bloggeri (se pare ca singurul este Cristi Orgonas, pe care vi-l recomand ca lectura interesanta pe teme de analiza economica).

Privit din afara si fara o analiza atenta, ai putea zice ca e vorba de lapte si miere. Dar cum sunt un tip cu o curiozitate peste medie, am inceput sa sap. Si primul lucru care mi-a iesit in cale a fost regulamentul. Din acest regulament am sa citez o sectiune care mi se pare relevanta:

2.2 La prezenta campanie se vor promova produsele si serviciile din oferta generala BCR destinate persoanelor fizice si produsele si serviciile din oferta subsidiarelor BCR Banca pentru Locuinte, BCR Asigurari de Viata, BCR Asigurari, BCR Administrare Fond de Pensii, respectiv:
– instrumentele de economisire (urmeaza o enumerare…);
– produsele de creditare (urmeaza o enumerare…);
– canalele alternative 24 Banking BCR (urmeaza o enumerare…);
– cardurile de debit/credit si servicii conexe acestora;
– Pachetul Cont Curent BCR;
– alte produse/servicii financiar-bancare.

Chestia asta nu m-a socat defel. Din contra, apreciez onestitatea celor de la BCR care au bunul simt sa ne spuna, in regulament, inca de la punctul 2 (unde punctul 1 ne declara textual „Organizatorul Campaniei Scoala de Bani este Banca Comerciala Romana S.A.”) despre ce e vorba.

Trebuie sa subliniez ca BCR nu a descoperit roata. Modelul american continua sa fie puternic si in acest domeniu:

Federal Reserve (institutie cu rol de banca centrala in SUA) are un program intens de educatie in domeniul finantelor personale,
FDIC (organism similar Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar) are norme clare referitoare la libertatea de actiune a bancilor, mai ales in zona institutiilor de invatamant scolar
FDIC si IRS (fiscul american) promoveaza in comun programele de educatie financiara
pe site-ul FED Chicago exista o lista generoasa de institutii non-profit implicate in educatie financiara

De asemenea, bancile sunt cunoscute a avea programe de educatie financiara chiar in scoli. Nimic nou sub soare. Din contra, acest lucru ar trebui sa insemne o patrundere a normalitatii in Romania, la nivelul educatiei financiare.

Initiativa bancilor si a altor institutii financiare in acest domeniu se extinde si in alte sfere, Dave Ramsey, cunoscut autor de finante personale din SUA este intr-un parteneriat cu MACATAWA BANK, care are un program in peste cincizeci de scoli americane unde promoveaza educatia financiara cu materiale de la autorul american. De asemenea, Suze Orman, super-cunoscuta experta in finante personale este promotoarea scorului FICO (metoda de apreciere a gradului de solvabilitate a persoanelor, pentru a stabili ce tip de credite se pot acorda), fiind prezenta in statele de plata ale Fair Isaac Corporation, aspect care exaspereaza pe unii si ridica semne de intrebare privind impartialitatea recomandarilor aceste experte.

Si uite asa, austriecii de la BCR abordeaza modelul american.

Totul pare ok dar nu pot sa nu fiu carcotas. Un lucru ramane clar, si anume interesele bancilor de a-si promova produsele financiare. Acest lucru este perfect onorabil pentru ca, sa nu uitam, bancile sunt institutii comerciale care trebuie sa realizeze profit pentru actionarii lor.

Daca ar fi numai acest lucru, nu m-as „sesiza”. In schimb aici este o problema de fond, pentru ca personal nu sunt de acord o anumita sectiune din modelul de educatie pe care il promoveaza bancile.

Dupa ceva sapaturi in site am gasit primele capitole din cele doua ghiduri, denumite inspirat „Ghid de conversatie intre buzunar si bani” (ghid de buget si finante personale) si „Ghid de crestere a banilor” (cu denumire secundara „ghid de investitii”).

Am citit toate cele trei cursuri prezente in acest moment pe site, la cele doua ghiduri. Daca primul ghid, de finante personale, mi se pare ok, la al doilea am fost de-a dreptul curios sa vad ce contine. Iata titlul primelor trei cursuri:

cum utilizam produsele de economisire
cat de sigure sunt depozitele in banci
produse de economisire

Din punct de vedere strict tehnic, realizatorii ghidului au dreptate, pentru ca definitia investitiilor este:

The investing of money or capital in order to gain profitable returns, as interest, income, or appreciation in value.

Random House Dictionary, © Random House, Inc. 2009.

In traducere:

Investitia este procesul prin care banii sau capitalul sunt utilizate pentru a obtine profit sub forma de dobanda, venit sau apreciere in valoare.

Folosirea unor instrumente de economisire care furnizeaza dobanda reprezinta cea mai lipsita de eficienta forma de investitie. Desigur, este preferabila tinerii banilor acasa, sub saltea. Si eu am bani in depozite bancare, dar este vorba doar de o suma mica, pe care o tin pentru perioadele in care voi avea nevoie rapida de lichiditati. In nici un caz nu consider depozitele ca o forma de investitie, pentru ca majoritatea banilor mei sunt investiti in proprietati imobiliare si la bursa.

Din punctul meu de vedere, orice investitie care nu reuseste sa depaseasca pierderea de valoare a banilor prin inflatie nu poate fi considerata cu adevarat o investitie. Iar produsele financiare promovate de banci nu reusesc sa depaseasca rata inflatiei decat pe scurte perioade de timp, cum a fost perioada de acum niste luni cand depozitele la unele banci au atins dobanzi anuale de 12-14% pentru RON. Dar daca iei o medie e ratei dobanzilor la depozite pe ultimele 12 luni vei vedea ca cele mai multe banci, prin instrumentele lor financiare oferite publicului, nu fac fata cu brio inflatiei.

Repet, recunosc dreptul bancilor si a altor institutii furnizoare de servicii financiare de a face educatie financiara in asa fel incat sa-si promoveze indirect produsele lor dar recomand celor care vor sa invete cate ceva despre finantele personale sa nu ia ca referinta informatiile furnizate de banci, pentru ca ele sunt din start partinice, adica ” tin partea”.

Totusi trebuie sa recunosc ca intre doua rele il alegi pe cel mai mic. Daca ar fi sa aleg intre situatia in care bancile nu fac deloc educatie financiara si situatia in care bancile fac educatie financiara promovandu-si propriile produse si servicii si un mod de a vedea finantele personale care sa le avantajeze pe ele, bineinteles voi alege varianta a doua.

Faptul ca bancile au inceput sa faca educatie financiara este in primul rand un exercitiu de imagine pentru ele, dorind sa-si corecteze perceptia brandului personal si perceptia breslei in ochii publicului. Sa nu uitam ca sistemul financiar in sine, prin excesele sale a produs actuala criza, ca fiecare dintre miliardele de oameni care simt criza de fata pot sa multumeasca pentru acest lucru sistemului financiar mondial care functioneaza, inca, dupa regulile si liniile care au dus la actuala criza. Nu s-a facut nimic esential in schimbarea sistemului si atata timp cat nu se schimba nimic, vom avea in continuare spectrul colapsului financiar total deasupra capetelor noastre. Iar orice actiune dedicata culturalizarii financiare a maselor, indiferent din ce directie vine, nu va putea sa produca nici un impact, decat poate asupra profitului si imaginii publice a institutiilor care initiaza aceste programe.

E bine sa privim lucrurile in fata si sa le vedem asa cum sunt: produsele de economisire nu sunt cu adevarat metode de investitii iar economisirea nu va rezolva problema financiara din actualele timpuri de criza. Tinand cont de cantitatea imensa de bani aruncata pe piata de FED, de ECB si de celelalte banci centrale ale lumii, suntem, probabil, in asteptarea unei inflatii sau hiperinflatii care va arunca in neant toate produsele de economisire pe care ni le propun bancile. Iar daca scenariul nu va fi inflationist ci deflationist, criza va fi la fel de puternica iar economiile nu vor fi raspunsul problemei.

Este un adevar greu de spus, pe care inca nu l-am auzit in presa sau pe bloguri, spus raspicat si direct. Daca au fost asemenea articole si le-am scapt din vedere, imi cer scuze anticipat autorilor.

Pana una-alta, in concluzie, salut orice initiativa de educatie financiara dar recomand celor care vor sa invete temeinic ce inseamna finantele personale si investitiile sa isi aleaga mai multe surse si sa compare. Din pacate, in zona internetului romanesc nu este o inflatie de resurse. Astept vremuri mai bune si o concurenta adevarata 🙂

Finante personale

Cc: DAE sau tenebrele formulelor matematice bancar

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

By making the simple complex, the financial world sounds intelligent and makes you feel stupid when it comes to money. When you feel stupid, it is easier to take your money.
The Conspiracy Of The Rich, Robert Kiyosaki

„Transformind lucrurile simple in ceva complex, lumea financiara foloseste un limbaj ‘inteligent’ care te face sa te simti prost, cind vine vorba de bani. Cind te simti prost, e mai usor sa iti ia banii.”

Ce inseamna DAE?

Conform sondajului de opinie pe care il poti gasi pe site-ul bugetulfamiliei.ro, doar 29% din cei care au participat stiu raspunsul corect (Dobinda Anuala Efectiva). Oare citi dintre acestia stiu, cu adevarat, ce inseamna DAE?

Am vrut sa scriu mai demult despre subiectul DAE. Faptul ca o fac acum se datoreaza unui articol scris de Cristian Orgonas, care relateaza cazul unei institutii financiare non bancare, care da credite cu DAE 437%.

Este vorba despre un credit la care, pentru cei 1000 RON primiti, trebuie sa dai inapoi in rate saptamanale de 57.8 RON, 1502.8 de RON in 6 luni. Imediat dupa aparitia articolului, o mina de vajnici cititori revoltati l-au acuzat pe autor ca furnizeaza date gresite, ca nu stie sa calculeze, ca e un amator care scrie dupa auzite, etc.

Din pacate pentru cei care iau creditul, calculul DAE era corect, pentru ca DAE nu e dobanda obisnuita, ci un coeficient mai complex, care ia in calcul, printre altele, si perioada de timp in care se returneaza creditul.

DAE este reglementat de legea 289/2004, pe care o puteti citi aici. In aceasta lege se da formula de calcul a DAE si exemple practice. Pentru curiosi, iata formula:

K=m                 K'=m'
___     A(K)        ___      A'(K')
\   ------------- = \    -------------
/__ (1 + i)^t(K)    /__  (1 + i)^t(K')
K=1                 K'=1

unde
K = numarul de ordine al unui imprumut;
K' = numarul de ordine al unei rambursari sau al unei plati a cheltuielilor;

A(K) = valoarea imprumutului pentru numarul de ordine K;

A'(K’) = valoarea unei rambursari sau a unei plati a cheltuielilor pentru numarul de ordine K’;

SUMA = semnul care indica o insumare;

m = numarul de ordine al ultimului imprumut;

m’ = numarul de ordine al ultimei rate de rambursat sau al ultimei plati a cheltuielilor;

t(K) = intervalul, exprimat in ani si fractiuni de ani, intre data imprumutului nr. 1 si data imprumuturilor ulterioare de la nr. 2 la m;

t(K’) = intervalul, exprimat in ani si fractiuni de ani, intre data imprumutului nr. 1 si data ratelor de rambursare sau a platilor cheltuielilor de la nr. 1 la m’;

i = dobanda anuala efectiva care poate fi calculata (fie algebric, fie prin aproximari succesive, fie printr-un program pe calculator) atunci cand ceilalti termeni ai ecuatiei sunt cunoscuti prin contract sau in alt mod.

Mai simplu, aceasta se poate calcula folosind functia XIRR (o varianta a Internal Rate of Return) din Excel, functie care se gaseste numai in pachetul aditional Analyst Toolkit.

Iata ce spune un director de banca:

„DAE este o mare prostie. In primul rand, nici macar un angajat al bancii nu-l poate calcula daca nu are formula introdusa direct pe calculator, in fata. Apoi, DAE merge pe mai multe formule de calcul, cu plati egale sau inegale, si pe aproximari viitoare care pot sa nu corespunda deloc cu piata“

(sursa)

Ca sa va bag si mai tare in ceata, va voi spune ca DAE se calculeaza diferit, de la o institutie financiara la alta, ceea ce a facut ca UE sa ceara uniformizarea modalitatii de calcul a DAE, uniformizare care va avea loc din 2010 (sursa)

„Transformind lucrurile simple in ceva complex, lumea financiara foloseste un limbaj ‘inteligent’ si te face sa te simti prost, cind vine vorba de bani. Cind te simti prost, e mai usor sa iti ia banii.”

Nici nu e de mirare ca lumea nu stie de care picior sa-l apuce pe DAE !

Si totusi, DAE se foloseste si ne da informatii despre creditul pe care il vei lua. Voi incerca sa iti explic pe romaneste ce inseamna DAE si cum trebuie apreciat.

Daca te uiti cu atentie la formula de calcul al DAE, vei vedea doua variabile care sint cheia unei explicatii simple, si anume:

m’ = numarul de ordine al ultimei rate de rambursat sau al ultimei plati a cheltuielilor
t(K’)= intervalul, exprimat in ani si fractiuni de ani, intre data imprumutului nr. 1 si data ratelor de rambursare sau a platilor cheltuielilor de la nr. 1 la m’

Aceste doua variabile ne spun ca DAE depinde de:

numarul de rate in care rambursezi imprumutul
durata de timp in care rambursezi imprumutul

Ca sa intelegi, iti voi da un exemplu:
Vei primi un imprumut de 1000 RON pe care trebuie sa-l restitui. Va trebui sa restitui 1500 de RON.

cum iti convine, sa-l restitui in 15 rate sau intr-o rata?
cum iti convine, sa-l restitui peste o saptamana sau peste un an?

Evident, lumea prefera sa restituie:

in cit mai multe rate (pentru ca tu depinzi de un salariu lunar)
pe o perioada de timp cit mai mare (ca sa ai rate cit mai mici deci usor de suportat)

Plecind de la aceste concluzii de bun simt, si DAE va fi mai mic daca imprumutul e restituit pe o perioada mai mare si in rate mici.

Parca mai merge, nu?

N-are rost sa te chinui sa calculezi DAE. Poti sa-l folosesti empiric in aprecierea usurintei cu care se restituie un imprumut. Iata citeva idei (la data in care a aparut articolul):

DAE mediu pentru credite nevoi personale se invirt in jur de 27%
DAE cel mai mare, pe piata creditelor nevoilor personale este 35.45%
DAE in cazul descris de Cristian Orgonas era 437%

(conform sursa 1 si sursa 2)

Ca atare:

un DAE sub 25% se inscrie in normalitate (credite nevoi personale)
DAE intre 25-30% inseamna sa deschizi bine ochii
tot ce inseamna DAE peste 30% trebuie sa te intrebi daca merita
437%? hei, ai inebunit?

Daca vrei lucrurile si mai simplu, se poate. Cand te duci la o banca pentru un credit, intreaba:

citi bani primesti in mina
cit trebuie sa dai inapoi, inclusiv cheltuieli aditionale (vezi mai jos)
durata creditului
rata lunara
cheltuieli aditionale legate de credit (comision de acordare a creditului, comision de gestionare a contului, asigurari legate de credit, etc. etc.)

Adica:

iti convine cat profit face banca de pe spatele tau?
iti convine cit vei trebui sa platesti rate pentru produsul pe care il cumperi?
iti permiti rata lunara?

Sint intrebari simple, la care poate raspunde toata lumea. Uita de DAE si vezi daca te simti confortabil cu raspunsurile la intrebarile de mai sus.

Concluzie

Ca atare, cind banca iti mai flutura prin fata termeni exotici, ai curajul de a spune un nu politicos, cerind timp ca sa te informezi asupra situatiei. Altfel risti sa platesti a proasta, ca fraierul.

Aboneaza-te

- vei primi informatii exclusive si carti gratuite care te ajuta sa faci bani

Exemplu ipotetic:

Exemple (ipotetice)

Ce este falimentul personal?

Care era situatia pana acum?

Care e situatia in lume?

De ce acum?

Cui ii pasa?

Concluzie

Ce inseamna DAE?

Concluzie