Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro
Precizare: in acest articol vorbesc despre o anumita categorie de romani. Nu pot preciza cu exactitate cat la suta din populatia activa corespunde acestui portret, dar am convingerea ca mare parte din „clasa de mijloc” si din patura situata deasupra acesteia, dezvolta cel putin o parte din comportamentele descrise in acest articol. Desi folosesc termenul generic de „roman”, o fac din economie a textului si pentru usurinta exprimarii, fara a ma referi la „toti romanii”.
Romanul se pricepe la toate: de la politica la fotbal. Mai nou, studiind „fenomenul”, pot adauga la lista un alt domeniu: administrarea banilor pe care ii castiga.
Daca ii spui romanului ca nu stie sa-si gestioneze banii, ca ii risipeste cu usurinta si nonsalanta, va sari la gatul tau. De ce? Ai putea zice: „Pentru ca se simte lezat de un neadevar” . In spatele reactiei violente sta un raspuns mai nuantat: romanul stie, in adancul sufletului, ca nu e in stare sa-si gestioneze bine banii si il deranjeaza stramtoreala financiara in care se afla, dar nu e dispus sa recunoasca. De aceea are o asemenea reactie violenta.
Iti va spune ca pentru ananghia financiara in care se afla e de vina este situatia economica nationala sau mondiala, capitalismul salbatic in care traim, statul roman, incapabil sa stimuleze intreprinzatorii/sa protejeze oamenii cinsititi, muncitori, sau orice alt motiv pe care il citeste prin presa sau il aude la teveu. In niciun caz nu va recunoaste ca vina i se datoreaza.
De ce nu recunoaste?
E simplu: pentru ca placerea de a cheltui a romanului e mai mare decat impulsul rational de a-si pune ordine in cheltuielile, cu scopul de a-si echilibra bugetul si a avea finante personale sanatoase. Problema lui nu este, paradoxal, ca face putin bani, ci faptul ca el cheltuie peste posibilitatile sale.
Romanul e latin, iar latinii sunt pasionali. Ei simt mai mult decat gandesc. Sentimentele si emotiile ajung sa-i conduca, in cele mai multe cazuri, comportamentul, in dauna gandirii clare si a deciziei bazate pe evidente. Nu ca ar fi prost! Nici vorba, romanul e inteligent, iar cand nu e inteligent, e istet, tocmai de aceea se supara atat de tare cand ii spui ca nu e in stare sa-si gestioneze corect banii. El este constient ca ar fi in stare, dar nu se poate abtine sa fie condus de emotii si sentimente, atunci cand cheltuie.
Care sentimente?
Totul vine de la nevoia de recunoastere personala si sociala. Romanul simte imboldul sa epateze, sa arate ca e „cel mai tare din parcare”, ca duce o viata de rege, chiar daca nu e cazul. Avem o vorba foarte „tare”: „Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul.” Aceasta fraza defineste succint si cu exactitate ce face romanul: se infoaie in pene, dar penele sunt artificiale, „de la chinezi”.
Romanul vrea sa fie mai tare ca vecinul, mai „accesorizat” ca si colegul de serviciu, mai „umblat” ca seful sau. Nu va precupeti nicio cheltuiala pentru a creea aceasta iluzie. Dar mai presus de toate, romanul vrea sa se simta important, bogat. Si, in mintea lui, crede ca a cheltui mult inseamna a fi bogat.
Pentru aceasta e dispus sa sacrifice orice: independenta, libertate de miscare. Cum face asta? Ia credite!
Placere instantanee
Romanul ia credit, AICI, ACUM, pentru a-si indeplini nevoiele emotionale. O va face fie pentru „a se simti important”, fie pentru recunoastere sociala. De aceea, isi va cumpara o masina mai rapida decat posibilitatea de a fi condusa prin gropile din Romania, o casa care ar putea gazdui dublul componentei familiale, se va imbraca in „Bucci” si „Adidaci”, va merge la ski in „Ostria” si la mare in „Greace”. Totul pentru a se simti si a avea o imagine de „persoana importanta”.
Patinand cu indemanare printre jaloanele ratiunii financiare, care ii spune ca isi permite cu greu aceste cheltuieli, numai devenind un soi de aservit al bancii, romanul inchide ochii si face saltul: ia credit dupa credit, pana la maximum.
Plata
Sigur, in momentul respectiv, de cele mai multe ori, el poate sa faca fata ratelor. Romanul e optimist, deci pleaca de la ideea ca situatia lui se va imbunatati. Iar daca se imbunatateste, ce crezi ca face? Mai ia un credit!
Acest scenariu se poate repeta, de cateva ori. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apa, asa si romanul, se trezeste, la un moment dat, ca are bugetul intins la maximum, din cauza ratelor, dar veniturile sale scad. Este momentul in care lucrurile iau o intorsatura neplacuta: este primul pas spre dezastru.
O coborare (chiar daca nu ajunge in infern)
In momentul in care lucrurile incept sa se inrautateasca, conform legii lui Muprhy, vor continua sa se inrautateasca. Romanul trece de la extaz la o forma voalata de agonie: intretinerea imaginii pe care a imprastiat-o prin lume il obliga sa cheltuie in acelasi ritm alert, pe cand castigurile sale financiare se contracta. Necesarul de bani este la fel de mare, veniturile sunt tot mai mici si tot mai rare. Presiunile cresc, ratele incep sa fie amanate, platile facturilor intarzie de fiecare data. Suferinta creste, placerea se trasforma in frustrare pentru a deveni, in final, un chin.
Finalul?
De ele mai multe ori, romanul nu e in stare sa renunte singur, de buna voie, la atributele imaginii de om potent financiar, pe care s-a straduit s-o etaleze. Va fi nevoit s-o faca, atunci cand i se confisca masina luata in leasing, atunci cand i se blocheaza conturile si i se iau banii cu japca, de banca, atunci cand este dat afara din casa luata pe credit. Chiar daca aceste lucruri nu se intampla toate odata, detronarea romanului de pe piedestalul pe care s-a urcat singur, va avea loc. Chiar si in aceasta situatie, el va continua sa minimalizeze consecintele comportamentului sau, va brava cu talent de star, va incerca sa convinga lumea ca acesta este doar un episod tranzitoriu, ca isi va reveni in curand.
La un moment dat, din noroc sau prin jocul prielnic al astrelor, s-ar putea sa-si revina. Fericit ca a scapat ieftin, romanul va continua sa-si etaleze stilul de viata pe care crede ca-l merita, folosind aceiasi parghie, aceiasi schema veche de milenii, care ii da senzatia ca este puternic si bogat: va imprumuta puterea de la aceia care o au, va imprumuta bani de la banca. Ciclul se reia din nou, intr-un carusel perpetuu, cu suisuri si coborasuri, cu extaze si agonii din care romanul nu va fi in stare sa invete ce inseamna sa fii, cu adevarat, bogat.
Epilog
Acest portret se potriveste la relativ putin romani, dar o mare parte dintre noi avem cel putin o farama din aceasta colectie de comportamente. Daca ai maturitatea de a recunoaste existenta unei probleme, deoarece iti platesti cu greutate ratele la banca, daca ai dorinta de a rezolva aceasta problema, iti propun un plan simplu de urmat, prin care sa-ti platesti mai usor ratele la banca si sa-ti imbunatatesti radical situatia financiara.
Tot ce trebuie sa faci, pentru a reusi, este sa recunosti ca ai o problema cu plata ratelor, sa vrei sa te schimbi si sa fii dispus sa inveti cum s-o faci. Daca indeplinesti aceste conditii, da click aici.