Articol aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Cind a fost ultima data cind ati daruit ceva, dezinteresat?

Nu trebuie sa fie ceva mare: de multe ori e suficienta atentia voastra, o vorba buna, o incurajare. Aceste gesturi le puteti face zilnic. E bine sa contabilizati, sa urmati exemplul lui Deepak Chopra: five acts of random kindness each day (cinci gesturi de bunatate aleatorie, in fiecare zi), obisnuinta care mi-a transformat viata intr-un fel in care nu-l credeam posibil.

Foarte rar am vazut, in familiile „moderne” pe cate le cunosc, un proces de educatie axat pe stimularea actului daruirii. Doar religia se ocupa cu acest element al moralitatii umane. Tocmai aici cred ca e radacina problemei. Vedem in actul daruirii un exemplu de pietate morala si religioasa in loc sa-i apreciem valoarea umana.

A darui este in primul rind o masura a umanismului tau, a felului in care iti exerciti aceasta calitate. Este o tendinta ce e parte din noi, din pacate ingropata in adincimile sufletului. In momentul in care o redescoperim, ne dam seama de puterea gestului, pentru ca placerea actului dezinteresat al daruirii este egalata doar de citeva  alte trairi omenesti.

Ce am descoperit de-a lungul anilor este ca actul daruirii se revarsa in egala masura asupra persoanei care primeste cit si asupra celei care ofera. Dincolo de placerea autentica a actului in sine, se deschid usor, fara zgomot, portile  generozitatii universului, care isi revarsa la rindul lui darurile asupra celui care daruieste.

Nu ne dam seama de asta decit in momentul in care daruim consecvent, zi de zi, din obisnuinta. Nu marimea darului ci actiunea sa reprezinta puterea nemarginita care indeamna realitatea sa-si arunce ochii asupra noastra si sa ne copleseasca, la rindul ei, cu favoruri.

Fenomenul este cit se poate de prezent fiind descris de religiile lumii. Iarasi religie, cind e vorba de ceva mai degraba legat de om.

La inceput n-am sesizat nici o schimbare. Putea sa fie o coincidenta ca dintr-o data nu mai aveam probleme cu locurile de parcare intr-o Timisoara hiperaglomerata. Sau ca ajung sa cunosc oamenii care ma pot ajuta in rezolvarea problemelor, atunci cind am nevoie de ei. Sau ca incep sa gasesc „in oferta” lucruri pe care le caut de mult.

De mai bine de zece ani ma ghidez dupa un principiu pe care l-am descoperit din proprie experienta, empiric: in viata nu exista coincidente. La un moment dat s-a creat acea „masa critica”, un numar de evenimente care mi-a adus aminte de acest principiu. Atunci am avut o revelatie, momentul AHA cum spun americanii: se parea ca Universul ma favorizeaza, are grija de mine. Puteti sa ma credeti paranoic. Dar universul din jurul nostru e in primul rind perceptie iar perceptia mea imi spunea acest lucru.

Mi-am dat seama ca nu e vorba de perceptie ci de realitate in momentul in care sotia a devenit geloasa pe mine. Nu pentru ca as fi cochetat cu alte femei, ci pentru ca nu mai aveam probleme cu parcarea in oras. Ea continua sa intirzie la intilniri sau sa fie nevoita sa plece cu mult timp inainte, numai datorita problemelor cu parcarea. Chiar si statistic vorbind, e imposibil sa gasesc locuri de parcare in apropierea destinatiei, intr-un oras aglomerat, in 90% din cazuri.

Nu e vorba numai de locuri de parcare, e vorba si de bani, dar despre asta voi vorbi mai incolo.

M-a intrigat aceasta situatie care pentru mine devenise evidenta: de ce, dintr-o data, am inceput sa fiu „norocos”. Am incercat sa rememorez perioada in timp in care a inceput seria de evenimente bizare si mi-am dat seama ca era legata de practicarea constienta, zilnica, a actului daruirii. Lucrurile incepeau sa capete sens.

Universul are o alcatuire interesanta: nu suporta golurile. In momentul in care apare un gol, instantaneu gaseste o solutie pentru a-l umple. Ca sa ma intelegeti, va dau citeva exemple:

• exista in biologie un principiu: intr-un organism viu, un spatiu gol care a aparut printr-un accident, boala, interventie umana, etc. este umplut mai devreme sau mai tirziu cu „ceva”, fie ca e vorba de puroi sau tesut de reparatie (in cadrul procesului de vindecare)
• intr-un ecosistem, indata ce o specie dispare, resursele pe care aceasta le foloseste sint preluate de alta specie
• nu exista nise ecologice neocupate: cu alte cuvinte, orice coltisor care poate sustine viata va fi colonizat
• chiar si astrofizicienii au cazut de acord, dupa studii indelungate, ca nu exista ceea ce se numeste „vid absolut”; fiecare particica a universului este umpluta cu materie. Pentru materia care nu o putem vedea ei au gasit un nume potrivit: materie neagra, cea care populeaza spatiul dintre galaxii.

Ce legatura are cu actul daruirii?

Vedeti voi, actul de a oferi, fara sa ceri nimic in schimb, produce in univers un gol. Automat, universul va lucra pentru umplerea acelui gol, conform principiului pe care l-am enuntat mai inainte. Cum „golul” este produs de (sau daca preferati, exista in) persoana care daruieste, ea este cea care va beneficia de „procesul de umplere al golului”.

Aici intervine o situatie interesanta. Universul stie cumva care sint problemele si nevoile noastre, pentru ca le percepe ca si zone de energie redusa (goluri partial umplute) si va incerca sa le umple. Daca ai nevoie de locuri de parcare, iti va oferi. Daca esti in cautare de relatii umane, vei gasi prieteni. Daca ai nevoie de bani, vei primii oportunitati. Poate nu bani cash (desi acest lucru nu e exclus) dar moduri in care vei putea obtine bani.

Bun, dar ce trebuie sa facem pentru a beneficia de gratia Universului? Pai e simplu, daruiti!

Iata citeva recomandari:

• este esential sa intelegeti: „sistemul” nu functioneaza daca nu daruiti dezinteresat.
• nu trebuie sa daruiti ceva valoros pentru voi, ci pentru persoana care primeste! Acesta e un principiu interesant, pentru ca actul daruirii nu este legat de durerea despartirii de ceva valoros, ci de placerea de a oferi
• cele mai bune daruri sint cele intangibile: o vorba buna, un gest, atentia voastra. Unele dintre cele mai puternice daruri sint gindurile bune. Se spune in Banat: „Ochiul gazdei ingrasa marva” (marva= animal din gospodarie: vaci, cai). In traducere,  gindul bun din partea stapinului aduce bunastare animalului. Acest lucru functioneaza intreit la oameni, pentru ca e vorba de aceiasi specie, exista canale naturale de comuncare intre oameni, la nivel mental
• daruiti continuu. Am observat ca cel mai usor este sa daruiesti cind esti in masina, in timpul unui trafic aglomerat. Poti sa incepi prin a nu-l claxona pe cel din fata ta cind nu pleaca de pe loc in momentul in care doresti tu si sa continui prin alte actiuni asemanatoare. Obisnuiesc sa opresc o intreaga coloana pentru a permite intrarea unei masini care vrea sa patrunda pe un bulevard aglomerat. N-am fost claxonat niciodata!
• daruiti cind apare ocazia. Nu ratati momentul in care va dati seama ca puteti ajuta pe cineva.
• cautati continuu modalitati de a darui. Intrebati-va: azi am daruit destul?
• daca vreti lucruri noi in viata voastra, faceti ordine. Chinezii care practica feng-shui spun ca  aglomerarea de lucruri pe care nu le folosesti iti incarca viata cu energie negativa. Triagti hainele, vesela, obiectele casnice. Daca nu le-ati folosit de un an de zile, puneti-le de o parte. Dupa ce curatenia e gata, tot ce este in stare buna dati la persoanele care au nevoie. Eu obisnuiesc sa merg la niste prieteni, la tara, unde duc regulat asemenea obiecte. Ei cunosc persoanele nevoiase si impart aceste bunuri la cine are mai mare nevoie.

In articolul viitor va voi povesti cum vi se transforma viata, aducindu-va o multime de prieteni si bunastare materiala prin practicarea constienta a actului de a darui.