Finante personale

De ce ramai fara bani de la un salariu la altul

, , 3 comentarii
Foto: Ambro, freedigitalphotos.net

Foto: Ambro, freedigitalphotos.net

Principala problema a finantelor personale este faptul ca nu iti ajung banii de la un salariu la altul sau, in cel mai bun caz, nu poti sa pui bani deoparte, luna de luna. Daca esti in aceasta situatie, atunci citeste acest articol, pentru ca iti va explica unde gresesti.

Ecuatia finantelor personale

Ecuatia finantelor personale este:

Venituri – cheltuieli = …

Dupa cum vezi, este o ecuatie la care nu am scris rezultatul, pentru ca urmeaza o discutie. Am explicat in detaliu aceasta ecuatie, insemnatatea ei si modul in care sa o folosesti pentru a-ti imbunatati finantele personale in cartea „Iesi din labirint„.

In cazul tau, aceasta ecuatie produce un rezultat negativ sau cel mult egal cu zero, deci:

Venituri – Cheltuieli < sau= 0

Din analiza acestei ecuatii vei gasi problema ta si modul in care o vei rezolva.

Un mit urban

De fiecare data cand ma intalnesc cu o persoana care are probleme cu banii, mi se spune: „Daca as castiga  … lei, toate problemele mele s-ar rezolva.” Lumea crede cu tarie acest lucru si majoritatea oamenilor se gandesc cum sa faca mai multi bani. Zi de zi subconstientul lor vine cu solutii, care mai de care mai fanteziste, pe care constientul le rumega, intorcandu-le pe toate felete.

Cei mai multi nu trec de aceasta faza. O parte dintre ei se hotarasc asupra unei metode de a face bani, cativa dintre ei isi fac un plan, si mai putini il vor pune in aplicare. Cat despre cei care reusesc sa fac mai multi bani, asta e alta poveste.

Sa spunem ca Georgica a reusit sa-si mareasca veniturile si asteapta sa aiba o viata financiara fara griji. Dar la sfarsitul lunii…ce sa vezi… Georgica ramane fara bani. „Ei, a fost o intamplare”, isi zice Georgica. Vine a doua luna si, ce sa vezi, mirare mare, Georgica este tot „pe zero”. Iar luna care vine va ajunge pe minus, pentru ca au aparut cateva cheltuieli neprevazute. „Life is a bitch” isi spune pe romaneste Georgica, dand vina situatiei sale pe guvern, impozitele mari, preturile care cresc si nesansa. Niciun moment nu se gandeste ca vina este a sa.

Inselatoarea ecuatie

Un matematician ar spune ca poti avea un rezultat pozitiv la ecuatia de mai sus daca cresti veniturile in asa fel incat sa depaseasca cheltuielile. Ce nu stie matematicianul este ca psihologia ne dirijeaza comportamentul si influenteaza aceasta ecuatie.

Avem in genele noastre o tendinta foarte interesanta: suntem reactivi. Acest lucru inseamna ca reactionam la mediul din jur, avant doar o vaga tendinta de a programa modul in care traim. Doar un eveniment catastrofic ne va afecta modul in care reactionam, adica din instinct, dar si acest lucru poate fi insuficient pentru modelarea comportamentului nostru.

Cu alte cuvinte, daca vom castiga mai multi bani, vom gasi automat motive pentru a cheltui mai multi bani:

  • mai cumpar doar asta
  • intotdeauna mi-am dorit asta
  • nu-i asa ca nu e scump? e la oferta!
  • acum castig mai mult, imi permit…
  • da’ ce, eu nu merit?

Te las pe tine sa completezi sirul nesfarsit de motive pe care ni le fabrica mintea, in goana dupa satisfactie imediata.

Aici e problema, avem tendinta (mostenita din copilarie) de a ne satisface nevoile si poftele imediat, cum le avem, daca avem posibilitatea s-o facem. Cum simtim ca buzunarul e mai gros, mergem la Mall sa cumparam o pereche de pantofi chic, sa luam cina intr-un restaurant sau pur si simplu sa spargem niste bani, ca sa ne simtim bine. Si uite asa ajungem la sfarsitul lunii sa fim „pe zero” sau, mai rau, pe minus,  chiar daca salariul ne-a crescut incepand de luna asta.

Piatra de moara a satisfactiei imediate

Lucrurile stau la fel, fie ca e vorba de probleme mici sau mari. Un tanar proaspat angajat la o corporatie face, de cele mai multe ori, prima mare cumparatura…la banca: isi ia un credit pentru o masina bengoasa. Asa, ca sa se simta bine. Peste un an-doi se trezeste insurat si cu un copil si isi da seama, mirare mare, ca in casa parinteasca in care a stat pana atunci sau in garsoniera inchiriata e un spatiu prea mic pentru nevoile sale. De vandut masina nu vrea, si chiar daca ar face asta, n-ar obtine decat cel mult 50% din pretul cu care a cumparat-o.

Ce face?

Merge din nou la cumparaturi …la banca. Ia un credit pentru o locuinta ca, de, are si sotia un salariu (asta in cazul in care nu a ramas acasa dupa nastere, doi ani, ca toata lumea). Oricum, ii mai ajuta si parintii si se rezolva lucrurile. Se rezolva in favoarea bancii, care priveste fericita cum familia lui Georgica este ingropata in rate pana peste gat.

Daca analizam acest comportament, vedem acelasi pattern: avem o dorinta si cand putem sa ne-o satisfacem, ne-o satisfacem. Adica avem un comportament reactiv, reactionam la situatia si posibilitatile din acel moment. Ne adaptam. Biologii spun ca marea capabilitate a oamenilor este adaptarea. Eu spun ca adaptarea este cel mai mare blestem, cand vine vorba de comportamentul reactiv.

Lasa piatra de moara jos

Solutia este simpla: treci de la comportamentul reactiv la cel proactiv. Te-ai angajat la corporatie? Foarte bine, e momentul sa mai tai din cheltuieli si sa pui cati mai multi bani de-o parte. Strange banii ca avarul si vezi-ti de viata ta de tanar. Nu trebuie sa-ti pierzi noptile prin cluburi, aruncand peste tejghea bancnote „fara numar” pentru a simti ca traiesti. Prietenii sunt mai prieteni cand impart o bere la un foc, seara, langa cort. Sub jocul flacarilor, in mijlocul maturii, auzi mai bine soapta fetei care se apleaca peste tine, sprijinidu-se tandru de umarul tau. Iti garantez ca e mai bine decat in zgomotul asurzitor al muzicii de la club.

Banii aruncati pe fereastra nu aduc fericirea, ci un fals sentiment de bine. Fii destept si pune bani de-o parte, cheltuieste cumpatat, economiseste si apoi investeste, cumpara cu cap.

Fii obsedat de ecuatia finantelor personale, fa tot ce poti pentru a fi la pozitiv luna de luna, manuieste cu dexteritate banii care sunt in plus si iti garantez ca vei avea o situatie materiala de invidiat.

E simplu dar nu e usor

Ti-am explicat in modul cel mai simplu ce trebuie sa faci: cheltuie mai putin decat castigi. Problema nu sta in complexitatea afirmatiei, in adancimea solutiei, ci in faptul ca nu poti sa te stapanesti sa cheltui. Nu esti in stare sa-ti faci un buget si sa il respecti. Simti nevoia sa cheltuiesti asa cum un narcoman simte nevoia de drog.

Vei gasi, asemeni drogatului, un infinit de motive pentru a-ti justifica cheltuielile si standardul de viata pe care ti-l doresti. Vei sacrifica prosperitatea pe termen lung, care ti se pare o chestie atat de indepartata incat nu merita sa faci efortul s-o obtii. Atentia ta va fi absorbita perpetuu de sclipirile momentului, fiind continuu o victima a marketingului, in cautarea ultimului gadget, a hainelor la moda sau a iesirilor in cluburile din oras.

Degeaba te superi!

Daca simti in acest moment o incrancenare fata de acest articol, daca te-am facut sa te enervezi, acesta e semnul ca subconstientul recunoaste problema. Dar in acela timp subconstientul te apara cum poate mai bine, dand vina pe altii. „Luca Dezmir e un dobitoc, cum isi permite sa ma acuze ca sunt un drogat? De vina sunt angajatorii care ne dau salarii de nimic, guvernul ca nu are grija de noi, supermarketurile care se imbogatesc pe seama noastra, crescand preturile, tra la la…”

Primul lucru care i se cere unei persoane care are o problema cu bautura, atunci cand participa la o intalnire a alcoolicilor anonimi, este sa recunoasca faptul ca are o problema. Majoritatea alcoolicilor nu recunosc. Pana nu trec de acest prag psihologic, nu au cum sa-si rezolve problema.

  • poti sa mergi pe jos la serviciu, dar ti se pare sub demnitatea ta, daca pana acum ai mers cu masina
  • poti sa renunti la televizor, abonament la cablu si chiar la telefonul celular, desi acest lucru ti se pare inacceptabil
  • poti sa-ti faci vacantele cu cortul, la munte sau la mare, cu toate ca „ar fi o decadere”
  • poti sa-ti cumperi haine de la magazinele obisnuite, nu de la Mall

Iti garantez ca aceste lucruri nu te vor ucide, chiar daca iti vor produce o frustrare imensa. E o frustrare care trece in timp, o frustrare care dispare miraculos cand iti construiesti o perspectiva corecta asupra finantelor personale.

E vorba de o alegere simpla: frustrare pentru lucruri la care renunti acum, versus stabilitate financiara peste ani de zile. O simpla problema a amanarii recompensei.

De ce vei continua sa nu-ti ajunga banii

Daca peste ani de zile vei avea aceiasi problema, chiar daca ai citit acest articol, inseamna ca esti in continuare un prizonier al propriei slabiciuni, o persoana care nu reuseste sa amane recompensa. De fiecare data cand vei fi pus in situatiea de a alege, vei opta pentru satisfactie imediata si confort.

Intr-adevar, vei obtine satisfactia imediata, dar pretul pentru aceasta alegere va fi o stare de nemultumire pe termen lung.

Standard
Finante personale

Eu refuz sa fiu „cetatean-râma”

, , , , , 5 comentarii

Am intalnit sintagma ”cetatean-râma” intr-un articol scris de Florin Negrutiu, cu adresabilitate la premierul Ponta. Este un articol despre umilirea pe care o simte cetateanul care trebuie sa stea ore in sir la rand la administratia fiscala de care apartine, pentru a-si plati darile catre stat.

Exista destule categorii de persoane care se incadreaza in aceasta paleta a oamenilor-taratori-la-cozi. Si eu ma aflu printre ei, pentru ca sunt PFA, deoarece am cabinet de stomatologie cu aceasta forma de organizare juridica. Ani la randul am frecat peretii administratiei fiscale din Timisoara, pana cand la un moment dat mi-am zic ca nu se mai poate. Am scris despre acest moment in cartea mea ”Manual de guerilla fiscala”.

Acel moment m-a determinat sa incep cartea despre optimizarea fiscala, care s-a finalizat dupa un efort (aproape) epuizant, care a insemnat doi ani de documentare, 350 de pagini de carte si peste 120 de note de subsol. Aceasta a fost, din partea mea, o calatorie initiatica in minunatul taram al opresiunii cetateanului de rand, calatorie din care am iesit iluminat, cel putin la nivel fiscal.

Ca avantaj secundar al acestui fapt a fost modul nou in care am inceput sa-mi platesc taxele. Am descoperit ca ANAF (Agentia Nationala de Administrare Fiscala) pune la dispozitia cetateanului-rama conturi in care pot sa vireze banii de contributii:

  • impozite de tot felul
  • contributii la asigurarile sociale
  • contributii la asigurarile sociale de sanatate
  • regularizari
  • si alte bazaconii pe care le-a inventat scornitorul sistem fiscal romanesc

Comisioanele de transfer bancar in aceste conturi sunt mai mari decat la transferurile obisnuite, dar crede-ma, merita. O shmekerie pe care ti-o recomand este sa folosesti internet bankingul, pentru ca de obicei bancile au tarife cu 30-40% reduse la operatiunile prin internet banking.

Acestea fiind spuse, uite Sfantul Graal al platii taxelor si impozitelor prin transfer bancar, adica lista cu conturile, in functie de zona in care locuiesti. Este de pe site-ul ANAF, adusa la zi pentru 2014, deci e cat se poate de oficiala. O poti accesa dand click pe linkul de mai jos:

http://goo.gl/MWifpx

Eu folosesc de ceva timp acest sistem si pot spune ca banii nu numai ca intra la tocat la ANAF, dar apar si in scriptele lor.

Observatie importanta:

Din timp in timp e bine sa mergi la administratia financiara sa ceri un update cu situatia platii taxelor si impozitelor, pentru ca apar tot felul de giumbuslucuri si e bine sa stii ce scorneli de plata ti-au mai pus in carca cei de la ANAF. Pentru asta mergi la biroul de asistenta contribuabil, de persoane fizice, respectiv juridice (care sunt doua birouri diferite), in functie de situatia ta, si ceri o listare a situatiei la zi. Si daca tot ai stat la rand ca rama, e bine sa ai si ceva bani la tine, sa platesti eventualele diferente.

Ne vedem la rand!

P.S.  linkul articolului despre care vorbeam la inceput (click aici pentru articol).

Standard
Finante personale

Odiseea mea imobiliara- partea I

, , 8 comentarii
Cartea care mi-a schimbat viata.

Cartea care mi-a schimbat viata.

S-a intamplat in secolul trecut.

Pe bune, povestea incepe in 1998, cand am citit prima mea carte scrisa de Robert Kiyosaki, „Tata bogat, tata sarac”. Cartea se desfasura lin, dar pe masura ce paginile erau lasate in urma, ma simteam cuprins de sentimente contradictorii, cu o intensitate din ce in ce mai mare.

La inceput am fost surprins, apoi mirat, pentru a deveni frustrat si entuziast in acelasi timp.

  • eram surprins pentru ca, pana atunci, nimeni nu imi vorbise despre active si pasive, despre ce inseamna ele cu adevarat (unele iti scot bani din buzunar, altele iti baga bani in buzunar)
  • mirat, pentru ca eu crezusem, pana la acea data, ca eram cel mai shmeker si mai independent om de pe planeta,  in stilul meu de a face bani, ca liber profesionist, in propriul cabinet medical
  • frustrat, pentru ca imi dadeam seama ca nu voi putea fi niciodata mai bogat decat numarul de ore pe care il munceam, iar acesta era finit
  • entuziast, pentru ca intelesesem faptul ca investitiile iti pot aduce o prosperitate cu un efort bine dozat

Aceasta carte a deschis un baraj, prin care s-a revarsat curiozitatea mea. Am inceput sa citesc frenetic, tot ce prindeam la mana din opera lui Kiyosaki, tot ce puteam gasi pe internet din domeniul investitiilor in imobiliare si  la bursa. Pe atunci internetul era la inceputuri, nici vorba de bogatia de informatii de acum. Chiar si asa, am citit articole cat sa se stranga in cateva carti si eram fericit, pentru ca puteam accesa instantaneu si gratuit, informatii care pana atunci erau extrem de greu de procurat, numai daca ai fi cumparat carti din strainatate.

Am continuat sa citesc si sa studiez piata imobiliara romaneasca. Tot atunci mi-am dat seama ca, fara sa vreau, fusesem un investitor imobiliar: imi cumparasem, in timpul studentiei, o casa la tara, cu banii primiti prin vanzarea unui video recorder, primit de la unchiul meu din SUA. Iti imaginezi cat de scumpe erau atunci, in 1990, tot ce insemna electronice si cat de ieftine erau casele la tara!

Timp de ani de zile am reparat casa respectiva, am amenajat-o in interior, am plantat pomi si trifoi si am vandut fanul ce crestea sub pomii fructiferi. Fara sa-mi dau seama, eram un fixer imobiliar si reusisem sa-mi creez o sursa de venit rezidual!

Spre sfarsitul studentiei, am vandut casa si mi-am cumparat o garsoniera in Timisoara. Eram la casa mea, desi nu incepusem sa lucrez. Facusem afaceri imobiliare, actionand instinctiv, fara sa citesc nicio pagina despre subiect. Erau timpuri interesante, in care o duceam bine si nu-mi dadeam seama de asta.

Apoi am terminat facultatea si m-am casatorit. S-a nascut fata mea si a trebuit sa ne mutam la un apartament mai mare. Cu ceva bani pusi deoparte si cu ajutor de la parinti, am vandut garsioniera si ne-am mutat la un apartament cu 3 camere. Eram o familie fericita, pentru care viata fusese usoara, darnica. Din nou facusem o acumulare de capital imobiliar, fara sa stim ce inseamna asta si fara sa ne facem planuri de investitie.

Atunci l-am citit pe Kiyosaki si viata mea s-a intors pe dos, literalmente. Mi-am dat seama ca ma aflam pe o piata imobiliara sub-cotata, cu posibilitate mare de crestere, mi-am dat seama ca oportunitatea de crestere va exista, dar nu pentru o vesnicie. De asemenea, am inteles ca fara capital de pornire acumulat de mine nu pot face mare lucru, pentru ca in acea perioada, in anul 2000, creditele la banci se obtineau destul de greu.

Sa nu uitam ca pana nu demult eram ingropat pana in gat in ideile clasei de mijloc, ale vietii „pe care trebuia s-o duc”, in care trebuia sa muncesc pentru a cumpara prin casa, pentru a cumpara o masina, tot la cinci ani si pentru a face concedii in strainatate. In acest tablou nu era loc de investitii, de dezvoltare personala. Cand m-am desteptat din acest vis, mi-am dat seama ca trebuie sa pun ceva bani de-o parte pentru investitii. Am strans bani cu greu, pentru ca aveam un copil mic si o singura sursa de venit.

Chiar si asa, faptul ca avem ceva banii nu a fost de-ajuns: eram blocat, la nivel emotional, nu reuseam sa pornesc nicio investitie. Simteam o frustrare profunda, pentru ca nu reuseam sa-mi strang curajul de a „intra in joc”.

In acel moment viata mi-a dat un branci si m-a facut sa pornesc.

Nu-i asa ca la fel te simti si tu? Frica te paralizeaza si parca nu poti face nimic pentru prosperitatea ta, nu poti decat sa supravietuiesti de la o luna la alta, din salariu sau alta sursa de venit?

In continuarea articolului o sa-ti povestesc intamplarea care a dus la schimbarea mea de optica si care mi-a deschis a doua oara sursa oportunitatilor in viata mea.

 

 

Standard
Finante personale

Cauza nr.1- sistemul financiar

Un comentariu

Sistemul financiar este in jurul nostru si ne influenteaza modul in care traim, modul in care supravietuim. Ne-am obisnuti atat de tare cu el, incat este pentru noi la fel ca aerul: traiesti pentru ca respiri aer, supravietuiesti doar daca ai bani.

Banii in viata noastra

Poate ti se pare o afirmatie exagerata, poate vrei sa-mi dai contra-exemple, dar realitatea vorbeste intru-totul in sprijinul afirmatiei mele: marea majoritate a oamenilor si-au cumparat casa cu bani, majoritatea oamenilor isi cumpara medicamente cu bani, mancare cu bani, apa cu bani (cel putin cei care stau in oras). Tendinta, in lumea civilizata, merge spre cresterea acestei majoritati.

Romania poate face o usoara distonanta de la aceasta regula, pentru ca avem o populatie rurala puternica,  relativ independenta fata de sstem,din punct de vedere al alimentatiei, dar tendinta este ca zona rurala sa se alinieze la standardele orasului.

De unde vin banii?

Poate parea o intrebare absurda, fara rost, la care stii deja raspunsul: banii vin de la banca, mai precis de la banca centrala (Banca Nationala a Romaniei). Nu stiu daca stiai acest lucru, si nu e vina ta, pentru ca in Romania nivelul de educatie financiara este ca si inexistent.

Chiar daca ai stiut acest lucru, iti voi spune unele informatii legate de bani, pe care nu le percep ca atare, in adevarata lor importanta, decat unii profesori de economie, cei care sunt interesati de fenomen:

  • banii, in lume in general, sunt reprezentati de o moned? fiduciar?, adica o moned? care se bazeaza pe increderea publicului, nu pe aur, cum era cazul la aparitia bancnotelor si a monedelor nationale, acelasi lucru fiind valabil si pentru dolar sau euro
  • banii iau fiinta ca si credit, adica apar in scriptele contabile ale bancilor si produc cresterea masei monetare in functie de expansiunea creditului, care este controlata de banca nationala.
  • pentru fiecare unitate monetara care apare prin credit, trebuie platita bancii o dobanda

Probabil ai crezut ca banii se nasc atunci cand se tiparesc, de catre trezorerie. Trebuie sa intelegi ca aceia sunt doar o parte din banii existenti in circulatie, o mare parte a banilor sunt prezenti doar virtual, in scriptele bancilor, ei nu exista in forma fizica, plus ca marea majoritate a banilor iau fiinta si circula in sistemul financiar doar ca entitate virtuala. Acesta este doar una din consecintele sistemului financiar actual.

Cine controleaza banii?

A doua consecinta este ca numarul banilor variaza in functie de o multime de factori, intre care factorul primordial este politica monetara a bancii centrale. Din pacate, de cele mai multe ori banca centrala este o anexa a puterii politice sau se afla in mana altor grupuri de interese, ceea ce duce la aparitia crizelor. Tocmai rolul cel mai important al bancii centrale, acela de a stabiliza sistemul financiar, va dispare, atunci cand intra „pe fir” alte interese.

Ca urmare, sistemul financiar poate trece prin perioade de inflatie accelerata sau deflatie care distrug puterea de cumparare a populatiei sau creaza probleme in economie.

Problema cea mai mare nu vine de la Banca Nationala a Romaniei, ci din SUA, unde sistemul financiar este in mainile unui hibrid ciudat, FED (Federal Reserve), care aparent este controlat de stat dar in esenta este apanajul sistemului bancar privat si a unor centre de putere care se afla in mana unui numar mic de oameni. Este o poveste lunga, in care specialistii se cearta intre ei legat de cine controleaza FED-ul. Ce e important sa intelegi este ca intreg sistemul financiar american este sub controlul FED, iar cea mai mare problema este modul in care e construit sistemul: datoria publica americana nu poate fi platita, deoarece fiecare dolar care apare in sistem se naste prin imprumut si este legat de dobanda, iar in masa monetara nu exista suficienti bani pentru a acoperi si retunarea imprumutului prin care au aparut banii, si dobanda. Acest sistem face ca datoria sa creasca exponential, la fel si dobanzile care trebuie platite catre FED, de catre contribuabilul american.

Pare extrem de complicat dar e simplu, in schimb e greu de inteles, pentru ca e contra-intuitiv, mai ales pentru omul obisnuit, care a crezut si crede in continuare ca banii se nasc atunci cand se tiparesc. Punct. Pentru mai multe informatii despre acest subiect te invit sa citesti cartea electronica „Magia inmultirii banilor”, pe care o poti descarca gratuit atunci cand te abonezi la Buletinul Informativ Luca Dezmir (click aici)

Pericolele sistemului financiar actual

Poate nu ai inteles cum functioneaza sistemul (desi am incercat sa simplific enorm intreg sistemul de aparitie a banilor, care e mai complex si implica si Trezoreria americana), dar e important sa stii  faptul ca datoria publica a SUA este in crestere exponentiala si are un nivel absurd. La ora la care scriu acest articol, datoria nationala SUA este de 17.313.650.000.000 dolari, adica mai mult de 150.000 de dolari per platitor de taxe. Pentru a vedea modul halucinant in care creste datoria americana, te invit sa vizitezi acest site.

Aceasta nu este singura problema. Al doilea element al ecuatiei catastrofale este faptul ca masa monetara a dolarilor americani a crescut exponential in ultimii ani. Uite graficul cresterii:

Masa monetara a dolarilor americani Sursa:goldmoney.com

Masa monetara a dolarilor americani
Sursa:goldmoney.com

Cu alte cuvinte, asistam la o bula a dolarului american, care poate duce in timp ca probleme catastrofale: fie o inflatie enorma, fie intrarea SUA in incapacitate de plata catre creditori, pentru ca dolarii, cum am spus, sunt creati din nimic si primiti ca imprumut, prin bonuri de trezorerie, cumparate de investitori institutionali, mai ales mari banci, fonduri de investitii etc. Economia SUA, insasi guvernul SUA functioneaza din bani luati pe datorie.

Ai putea sa te intrebi: ce ma intereseaza pe mine chestiile astea? Sunt problemele economistilor, nu ale mele.

Ar trebui sa te intereseze, deoarece:

  • dolarul american este o moneda fiduciara
  • dolarul american, datorita hegemoniei SUA este moneda de rezerva a bancilor centrale din lume
  • dolarul american , datorita hegemoniei SUA, este principala moneda in care se cumpara si se vinde petrolul, care este principala sursa de energie a civilizatiei umne, sursa fara de care ne intoarcem in evul mediu

Daca dolarul american se prabuseste, finantele mondiale vor intra in colaps, economiile tarilor lumii vor intra in recesiune si fiecare cetatean care depinde de bani va fi afectat negativ, extrem de negativ de aceasta problema.

Iti cumperi mancare pe bani? Iti cumperi bunuri de trai pe bani? Iti cumperi energie pe bani? Inseamna ca esti in sistem, iar daca va cadea dolarul american, sistemul intra in criza profunda si vei fi afectat la maxim. Bine ai venit lumea finantelor mondiale, in care interconexiunile sistemului si fragilitatea sa pot duce la crize majore, de pe o zi pe alta!

Cat de posibila este o asemenea criza?

Criza dolarului este, conform specialistilor, extrem de posibila. Este doar o problema de timp, momentul in care va apare. Nu se pune intrebare daca va apare, ci cand va apare. Problema este ca aceasta bula a dolarului este doar una dintre bulele existente la ora actuala si e probabil ca celelalte bule sa „explodeze” aproape in acelasi timp cu cea a dolarului.

In articolul viitor voi vorbi despre bula pietei actiunilor americane.

Standard
Finante personale

Cine castiga din reducrea ratelor?

Un comentariu

In ultimele zile s-au declansat discutii legate de initiativa guvernului Ponta de a ajuta o anumita parte din populatie, care are probleme cu plata ratelor la banca. Subiectul este abordat in presa si pe blogurile de specialitate, dar s-a diminuat in intensitate, ca orice minune care tine trei zile.

Hai sa vedem, in cateva cuvinte, despre ce e vorba:

  • masura permite ca persoanele care platesc rate la creditele luate la banci sa achite, timp de doi ani, jumatate din rata
  • pentru a beneficia de aceasta masura, trebuie sa ai salariul brut sub 1610 lei (salariul mediu in economie)
  • nu poti avea reduceri la rata mai mari de 500 de lei
  • nu ai voie sa ai intarzieri mai mari de 90 de zile la plata ratelor
  • dupa cei doi ani, platesti din nou rata intreaga, dar suplimentar trebuie sa achiti dobanda pe cei doi ani de reduceri
  • pentru a plati dobanda pe cei doi ani de reduceri, statul iti reduce din taxele pe care le platesti pe venituri, in cuantumul dobanzii

Ce tip de masura este?

Pare, la prima vedere o masura sociala, socialista si/sau populista. Analizand masura in sine, vedem ca:

  • socialista nu e (pentru ca nu se adreseaza tuturor claselor sociale defavorizate)
  • sociala iarasi nu e, in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca se aplica doar persoanelor care au credite la banci, nu si celor care au credite la societati care acorda credite non-bancare (de exemplu Provident, pentru a numi doar cea mai cunoscuta firma care activeaza in acest domeniu)
  • ramane populismul, care este evident: prin aceasta masura se mituiesc aproximativ 900.000 de romani, care s-ar putea incadra in aceasta categorie de scutiri, romani care ar avea un motiv in plus sa voteze actuala conducere

Aceasta masura stimuleaza economia?

Guvernul se bate cu caramida in piept si spune ca aceasta masura va ajuta economia prin cresterea consumului. Cu alte cuvinte, platitorului de rate ii raman mai multi bani si se duce sa cumpere cu ei, iar statul va incasa TVA-ul.

Acest scenariu nu ia in considerare faptul ca:

  • dintre cei ajutati de masura se incadreaza si persoanele care NU POT sa mai plateasca rata, pentru ca nu mai au bani suficienti (reduceri de salarii, persoane care au ajuns in somaj etc.) Ca atare, chiar daca se reduce rata, pentru acei oameni noua rata redusa la jumatate va fi  suficient de mica pentru a fi platita, dar nu le vor ramane bani in plus, care sa intre la consum
  • nu toti banii cheltuiti vor intra la buget prin TVA, pentru simplu fapt ca exista o economie subterana. Banii care vor ramane in plus vor putea cumpara produse „la negru” sau plati pentru servicii oferite „la negru”, deci cel putin prima „runda” de impozitare din circulatia banilor va dispare (e adevarat, banii facuti „la negru” vor intra, in final, in circuitul economic impozitabil)
  • sunt persoane care vor alege sa tezaurizeze banii care ii vor avea in plus, ii vor strange pentru zile negre, „la saltea” sau in banci, deci nu vor ajunge in economie prin consum

Aceasta masura nu afecteaza bugetul?

Absolut fals. Dupa cei doi ani de gratie, bancile vor prelua la rata diferenta de dobanda care nu a fost platita pentru cei doi ani de gratie. Acest lucru ar trebui sa fie platit de stat prin reducerea taxelor celor care au beneficiat de masura. Dar daca acestia nu mai lucreaza? Daca s-au pensionat? Daca au murit? De unde vor fi acoperiti acesti bani? Va spun eu, tot de la buget, adica din taxele si impozitele pe care le platim noi, ceilalti, care nu beneficiem de aceasta masura.

Masura e aprobata de FMI…

Aici e cheia intregului proces. FMI-ul da acordul. Am ajuns sa ne uitam la FMI ca si atunci cand suntem elev si ne uitam la profesor, pentru a-i cere acordul. Sigur ca FMI-ul si-a dat acordul, pentru ca aceasta masura ajuta, de fapt, bancile. La o rata mai mica, bancile vor putea colecta bani care altfel nu s-ar fi strans, pentru ca oamenii nu le-ar fi putut plati. Mai mult, dupa trecerea perioadei de gratie banca este „sigura” ca va primi banii, pentru ca statul va subventiona dobanda din reducerile fiscale acordate persoanelor care au beneficiat de  masura.

Aceasta este inca o masura luata in ultimul timp, care favorizeaza bancile, dupa cea a reducerii Rezervei Monetare Obligatorii.

Se va intampla asta?

Un alt element cheie este faptul ca bancile nu sunt obligate sa „intre in schema”, ele pot opta pentru a nu face parte din aceasta masura. Ca atare, propunerea guvernului va putea fi doar …o propunere, care nu s-a pus in actiune s-au s-a realizat partial.

Totusi, cine castiga?

  • o parte din populatie, care este, pentru moment, amanata de la plata integrala a ratei (se pune problema hazardului moral: de ce nu toata populatia care are rate? e corecta aceasta decizie?)
  • bancile…care isi vor face calcule si vor intra „in schema”, daca le convine
  • guvernul, pentru ca aduce schema in an electoral; indiferent daca masura se aplica s-au nu, in ochii paturii sarace, care nu poate sa-si plateasca rata sau care are dificultati in plata ratei, guvernul e „salvatorul lor”

Daca ar fi sa concluzionez, as zice ca aceasta masura este una pur politica, avand acele caracteristici alunecoase, cu subtexte si efecte secundare ascunse, cu APARENTA de generozitate, cu castigatori care nu sunt evidenti la prima vedere, caracteristici tipice masurilor politice. Vede cine vrea, pricepe cine poate.

Resurse:

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-16543248-live-text-isarescu.htm
http://cristiandogaru.blogspot.com/2014/02/fondul-proprietatea-ocoleste-impozitul.html
http://reflectiieconomice.zilisteanu.ro/2014/02/hazardul-moral-incurajat-de-guvern-cu.html
http://logec.ro/bravo-bugetel-ii-scutesti-de-impozit-pe-datornici/

Standard