Cartea care mi-a schimbat viata.

S-a intamplat in secolul trecut.

Pe bune, povestea incepe in 1998, cand am citit prima mea carte scrisa de Robert Kiyosaki, „Tata bogat, tata sarac”. Cartea se desfasura lin, dar pe masura ce paginile erau lasate in urma, ma simteam cuprins de sentimente contradictorii, cu o intensitate din ce in ce mai mare.

La inceput am fost surprins, apoi mirat, pentru a deveni frustrat si entuziast in acelasi timp.

• eram surprins pentru ca, pana atunci, nimeni nu imi vorbise despre active si pasive, despre ce inseamna ele cu adevarat (unele iti scot bani din buzunar, altele iti baga bani in buzunar)
• mirat, pentru ca eu crezusem, pana la acea data, ca eram cel mai shmeker si mai independent om de pe planeta,  in stilul meu de a face bani, ca liber profesionist, in propriul cabinet medical
• frustrat, pentru ca imi dadeam seama ca nu voi putea fi niciodata mai bogat decat numarul de ore pe care il munceam, iar acesta era finit
• entuziast, pentru ca intelesesem faptul ca investitiile iti pot aduce o prosperitate cu un efort bine dozat

Aceasta carte a deschis un baraj, prin care s-a revarsat curiozitatea mea. Am inceput sa citesc frenetic, tot ce prindeam la mana din opera lui Kiyosaki, tot ce puteam gasi pe internet din domeniul investitiilor in imobiliare si  la bursa. Pe atunci internetul era la inceputuri, nici vorba de bogatia de informatii de acum. Chiar si asa, am citit articole cat sa se stranga in cateva carti si eram fericit, pentru ca puteam accesa instantaneu si gratuit, informatii care pana atunci erau extrem de greu de procurat, numai daca ai fi cumparat carti din strainatate.

Am continuat sa citesc si sa studiez piata imobiliara romaneasca. Tot atunci mi-am dat seama ca, fara sa vreau, fusesem un investitor imobiliar: imi cumparasem, in timpul studentiei, o casa la tara, cu banii primiti prin vanzarea unui video recorder, primit de la unchiul meu din SUA. Iti imaginezi cat de scumpe erau atunci, in 1990, tot ce insemna electronice si cat de ieftine erau casele la tara!

Timp de ani de zile am reparat casa respectiva, am amenajat-o in interior, am plantat pomi si trifoi si am vandut fanul ce crestea sub pomii fructiferi. Fara sa-mi dau seama, eram un fixer imobiliar si reusisem sa-mi creez o sursa de venit rezidual!

Spre sfarsitul studentiei, am vandut casa si mi-am cumparat o garsoniera in Timisoara. Eram la casa mea, desi nu incepusem sa lucrez. Facusem afaceri imobiliare, actionand instinctiv, fara sa citesc nicio pagina despre subiect. Erau timpuri interesante, in care o duceam bine si nu-mi dadeam seama de asta.

Apoi am terminat facultatea si m-am casatorit. S-a nascut fata mea si a trebuit sa ne mutam la un apartament mai mare. Cu ceva bani pusi deoparte si cu ajutor de la parinti, am vandut garsioniera si ne-am mutat la un apartament cu 3 camere. Eram o familie fericita, pentru care viata fusese usoara, darnica. Din nou facusem o acumulare de capital imobiliar, fara sa stim ce inseamna asta si fara sa ne facem planuri de investitie.

Atunci l-am citit pe Kiyosaki si viata mea s-a intors pe dos, literalmente. Mi-am dat seama ca ma aflam pe o piata imobiliara sub-cotata, cu posibilitate mare de crestere, mi-am dat seama ca oportunitatea de crestere va exista, dar nu pentru o vesnicie. De asemenea, am inteles ca fara capital de pornire acumulat de mine nu pot face mare lucru, pentru ca in acea perioada, in anul 2000, creditele la banci se obtineau destul de greu.

Sa nu uitam ca pana nu demult eram ingropat pana in gat in ideile clasei de mijloc, ale vietii „pe care trebuia s-o duc”, in care trebuia sa muncesc pentru a cumpara prin casa, pentru a cumpara o masina, tot la cinci ani si pentru a face concedii in strainatate. In acest tablou nu era loc de investitii, de dezvoltare personala. Cand m-am desteptat din acest vis, mi-am dat seama ca trebuie sa pun ceva bani de-o parte pentru investitii. Am strans bani cu greu, pentru ca aveam un copil mic si o singura sursa de venit.

Chiar si asa, faptul ca avem ceva banii nu a fost de-ajuns: eram blocat, la nivel emotional, nu reuseam sa pornesc nicio investitie. Simteam o frustrare profunda, pentru ca nu reuseam sa-mi strang curajul de a „intra in joc”.

In acel moment viata mi-a dat un branci si m-a facut sa pornesc.

Nu-i asa ca la fel te simti si tu? Frica te paralizeaza si parca nu poti face nimic pentru prosperitatea ta, nu poti decat sa supravietuiesti de la o luna la alta, din salariu sau alta sursa de venit?

In continuarea articolului o sa-ti povestesc intamplarea care a dus la schimbarea mea de optica si care mi-a deschis a doua oara sursa oportunitatilor in viata mea.