Tagul: tineri

In atentia mea

De ce tinerii de azi sunt asociali si faliti

, , , , , , 2 comentarii

Foto: playboy

Cine a citit cartea mea „Iesi din labirint” sau, cel putin, a downloadat capitolele gratuite oferite publicului, stie povestea mea. Acum aproximativ zece ani am intalnit un adolescent inteligent, care ajunsese sa-si vanda cartile din biblioteca pentru a putea pune ceva de mancare pe masa familiei. Aceasta intamplare m-a marcat profunt si m-a determinat, peste ani, sa pornesc proiectul AVANTAJ LA START.

Din 2008 lucrez cu si pentru tineri, pentru a-i invata notiuni importante de care au nevoie in viata: cum sa faca bani, cum sa interactioneze cu parintii, profesorii, colegii, cu iubitul sau iubita. Alaturi de mine sunt oameni extraordinari, o echipa inimoasa, care cuprinde tineri din cadrul echipei proiectului AS,  specialisti in comunicare (Simona Hupov) si o seama de traineri, coach si speakeri care scriu articole in site-ul Avantaj la start Online si tin webinarii gratuite.

Cu alte cuvinte, am contact aproape zilnic cu tinerii si sunt perfect constient de abilitatile lor. Dupa nenumarate intalniri (virtuale sau in lumea reala), am inceput sa vad un sablon, in care se inscrrie cea mai mare parte a generatiei tinere de astazi:

Tinerii de azi sunt asociali si faliti!

Trebuie sa subliniez de la inceput: a avea un cont pe Facebook, Hi5 sau MySpace, cu sute de prieteni, nu inseamna socializare. Acest lucru este un simulacru, o artificialitate. La fel cum o esentza identic naturala, pe care o intalnesti in inghetata pe care o cumperi de la supermarket, nu va produce in veci gustul pe care il aduce folosirea fructului proaspat in acea inghetata, la fel socializarea online este doar o aparenta de socializare.

Ma uit si vad, la generatia tanara de azi, urmatoarele doua tipuri de comportament:

  • impotenta sociala: daca pui doi tineri care nu se cunosc, fata in fata, in cele mai multe cazuri nu vor sti sa porneasca o discutie, nu vor sti sa stabileasca o conexiune. Mai socant: am fost la o petrecere de Revelion, unde majoritatea era reprezentata de tineri de 13-16 ani, care nu stiau sa danseze pe muzica lenta! Baietii stateau si se uitau dezorientati in jur, la inceputul unui blues, dupa care s-au asezat pe scaune…
  • impotenta financiara: cand un tanar are bani in buzunar, nu stie decat sa-i cheltuiasca, pana la ultimul leu. Nici nu trebuie sa mai spun, fiecare ban din buzunarul unui tanar este primit de la parinti, bunici, etc.

Aceste realitati, evidente la o privire superficiala, te face sa te intrebi: cum am reusit noi, ca societate, aceasta „performanta”, in ciuda faptului ca dispunem de educatie gratuita?

Raspunsul este cat se poate de simplu: nu se pune accent pe lucrurile cu adevarat importante: relatiile sociale, relatiile de cuplu, abilitatile financiare. In sistemul scolar actual, aceste subiecte sunt tratate superficial, sporadic, in marea majoritate a scolilor romanesti ele lipsesc cu desavarsite.

Aceasta stare de lucruri imi da energie sa fac ceea ce fac.

Pentru a dobandi o educatie financiara e bine sa incepi citind cele peste 900 de articole din Milionarul Mioritic , sa citesti lunar Buletinul informativ pe care il editez, sa citesti cele 4 carti electronice gratuite pe care le primesti gratuit cand te abonezi la Buletinul informativ.

Pentru a dobandi o educatie in domeniul socializarii, poti citi articolele de specialitate care apar in Avantaj la start Online, poti urmari webinariile AS.

Pentru a-ti incepe o educatie in domeniul relatiei de cuplu/seductiei, iti recomand sa urmaresti seria de filme gratuite din cadrul proiectului initiat de psihologul Pera Novacovici si echipa sa. Din echipa face parte o psiholoaga specializata in problematica feminina, un traner NLP, un specialist in abordari in socializare, un specialist in limbajul trupului. Sunt tehnici si metode simple, usor de aplicat, care te pot ajuta sa iti imbunatatesti acest segment al vietii tale si care, sper, iti vor deschide apetitul pentru studiul in acest domeniu.

Pentru a viziona cele trei filme din aceasta serie, click aici.

Standard
Finante personale

Responsabilitate si responsabilizare

, , , , , , , Lasa un comentariu
Nu cred ca responsabilitatea este o trasatura inascuta a speciei umane. As spune mai degraba ca este una dobandita. In lupta pentru supravietuirea sa si a familiei sale omul a fost obligat sa-si asume responsabilitati. Constientizarea acestora l-a determinat apoi sa-si planifice actiunile, sa-si creeze tactici si strategii de supravietuire.
In societatea contemporana de tip social (asa cum este ea asumata de catre Uniunea Europeana) supravietuirea nu mai este conditionata de efortul personal responsabil. Simplul concept de solidaritate sociala exclude necesitatea responsabilizarii individului pentru propria sa existenta. Obligarea membrilor activi si responsabili ai societatii sa contribuie din munca lor la intretinerea membrilor inactivi (nu neaparat neputiciosi) ai aceleiasi societati duce in mod inevitabil la demotivarea celor din prima categorie si cresterea numerica a celor din a doua.
Exact acest lucru s-a intamplat in societatea romaneasca in ultimii 60 de ani si este pe cale sa se intample in intreaga Europa pe masura ce vechile generatii, obisnuite sa munceasca si sa-si asume responsabilitati se vor retrage din viata activa.
Fara sa avem (din familie, din scoala sau din societate) o educatie care sa ne predispuna la  aceasta asumare, fara a avea o traditie nationala in acest sens, este oare responsabilitatea un concept perimat pentru societatea romaneasca?
Eu inteleg responsabilitatea ca fiind reversul libertatii. O moneda cu doua fete, niciuna posibila fara cealalta, potentandu-se reciproc.
Cum poate fi libera o persoana incapabila sa-si asume responsabilitatea propriei sale vieti? Ce alegeri poate face un individ care nu isi poate organiza propria viata?
Dar ce libertate poate avea un cetatean caruia nu i se permite sa faca alegeri? Ce responsabilitati isi poate asuma un om lipsit de libertate?
Prinsi in vartejul acesta vicios, din care nu ni se permite sa iesim, cum vom face sa rupem cercul? Caci este evident, cata vreme nu ni se va permite sa fim responsabili, cum oare sa ne imaginam ca suntem liberi?
Libertatea nu inseamna doar sa putem spune ceea ce vrem. Libertatea inseamna sa avem dreptul SA ALEGEM ceea ce credem ca e mai bine pentru noi si pentru copiii nostri. Libertatea inseamna sa avem dreptul inclusiv la alegeri gresite. Dar sa fim capabili sa ne asumam asta.

Ce inteleg eu prin libertate sociala?

Inteleg sa am dreptul de a-mi alege singura modul in care sa-mi asigur sanatatea. Daca gresesc si nu ma asigur trebuie sa am dreptul sa platesc (cu multi bani sau chiar cu viata) greseala mea. Deocamdata unii platesc cu viata greselile altora iar aceia nu au nici macar bunul simt sa si le asume.
Inteleg sa am dreptul de a-mi constitui singura, din ceea ce castig acum, fondul de pensie. Deocamdata sunt obligata sa donez buna  parte din munca mea unui sistem social construit ca o uriasa piramida Ponzi. Jocurile financiare de acest tip sunt interzise prin lege. Dar daca insusi statul este creatorul si administratorul unui astfel de joc el devine nu interzis, ci obligatoriu pentru toti cetatenii.
Doresc sa-mi invat fiul, acum adolescent, mai multe despre resposabilitate, nu prin vorbe ci in mod practic.
Exista candva (iar prin alte parti ale lumii exista si acum) obiceiul ca urmasii sa participe, inca de copii, dupa puterea lor, la afacerea familiei. Aceasta nu inseamna doar munca, inseamna si construirea sentimentului de apartenenta, de utilitate, inseamna responsabilizare.
Sotul meu ne povesteste cum in copilarie, lucrand la cules de struguri intr-o vacanta, si-a cumparat cu banii castigati prima bicicleta.
Noua nu ni se mai permite acum sa facem asta.
S-ar considera exploatare a minorilor.
Eu cred ca munca, in vacanta, nu insemna exploatare. Cred ca inseamna o experienta ce nu poate fi inlocuita de altceva.
Asa ca voi astepta ca fiul meu sa implineasca 16 ani pentru a avea varsta legala la care poate munci. Din pacate asta insemna si sa dea cu nasul de birocratia corespunzatoare si de obligativitatea de a ceda jumatate din munca lui catre stat si sistemele sale de asistenta.

Cat de educativa ar fi o astfel de experienta? Cat de motivanta?
Ne miram ca cei care au posibilitatea aleg sa munceasc la negru?
Ne miram ca cei care au avut posibilitatea sa se pensioneze la 42 de ani (care, apropos,  este varsta mea actuala) au fost fericiti sa o faca?
Ne miram ca unii au fost dispusi sa dea spagi pentru a fi declarati “invalizi” de pe la 35 de ani?
Eu cred ca adultii din societatea noastra nu sunt responsabili.
Eu cred ca adultii din societatea noastra nu sunt liberi.
Ma intreb cum vom putea sa ne invatam copiii sa fie liberi si responsabili?
Ma intreb, fara a fi liberi si responsabili, cum vom reusi sa supravietuim ca popor?
Standard
In atentia mea

De ce sint incapatinat?

, , , , Un comentariu

Acum citeva zile am postat un comentariu pe un alt blog, legat de educatia financiara. Subliniam importanta ei, mai ales in Romania, unde nu se face (aproape) nimic in acest domeniu. Spre surprinderea mea, a existat o reactie.

Se lansa ideea ca persoanele adulte nu pot (sau nu vor) sa fie educate financiar. De aceea trebuie sa te concentrezi pe tinara generatie. N-am intrat in polemica, spunind ca sint de acord: mai ales tinerii sint cei care au nevoie de sprijinul nostru, pentru a le ridica nivelul de literatie financiara.

Inevitabil mi-am amintit de o experienta personala. Cu ceva ani in urma, am facut cadou o carte scrisa de Robert Kiyosaky unui prieten (il voi numi in continuare A.). Nu are importanta ce meserie avea acel prieten. Pentru relevanta pot spune ca nu cistiga prea mult, nu era multumit cu job-ul sau. In plus, desi este un tip inteligent, chiar peste medie, nu a terminat facultatea pe care o incepuse imediat dupa liceu.

La citeva luni dupa ce a primit cartea, A. si-a abandonat meseria si si-a deschis, pe „persoana fizica autorizata”, un atelier de timplarie. Se apucase de facut mobila. Nu oricum. Avind cunostinte de computer si de proiectare in 3D (doar incepuse facultatea de inginerie), facea proiectele pe calculator. Cu ajutorul programului putea sa-ti arate mobila din diverse unghiuri, apoi pusa in camera, in contex cu celelalte corpuri ale ansamblului. Intimplator aveam nevoie de un dulap de pantofi si m-am gindit ca i-ar prinde bine o comanda. Apoi i l-am trimis si pe finul meu sa-i faca o mobila de bucatarie.

Peste citeva luni ne-am intilnit din nou. A. avea un angajat. Lucrurile mergeau bine, avea comenzi, isi luase o masina. Peste inca sase luni, cind a venit sa-mi monteze mie mobila de bucatarie, a aparut cu doi angajati. Acum se ocupa aproape exclusiv de design si relatiile cu clientii.

Surpriza cea mare a fost in urma cu doua saptamini. Sotia, care se ocupa cu afacerile imobiliare ale familiei, mi-a spus: „Stii, m-a sunat A. Are niste bani si m-a rugat sa-i gasesc ceva, vrea sa investeasca in terenuri.”
Am ramas surprins. Vedeam ca ii merge bine prietenului nostru, dar nu ma asteptam la asa ceva. A. incepea sa faca investitii.

Am uitat sa va spun esentialul: A. are 37 de ani. Este adult de ceva vreme.

Dar ce m-a indemnat sa scriu acest articol, desi aveam un alt subiect pregatit, a fost un email de la un cititor al blogului. Mi-a scris ca vrea sa-si schimbe viata. Vrea sa fie bogat. Are 51 de ani.

Daca o sa ma mai intrebe cineva de ce ma incapatinez sa fac educatie financiara pentru generatia adulta din Romania, o sa-i raspund: „Pentru ca merita!”

Standard