Acum citeva zile am postat un comentariu pe un alt blog, legat de educatia financiara. Subliniam importanta ei, mai ales in Romania, unde nu se face (aproape) nimic in acest domeniu. Spre surprinderea mea, a existat o reactie.

Se lansa ideea ca persoanele adulte nu pot (sau nu vor) sa fie educate financiar. De aceea trebuie sa te concentrezi pe tinara generatie. N-am intrat in polemica, spunind ca sint de acord: mai ales tinerii sint cei care au nevoie de sprijinul nostru, pentru a le ridica nivelul de literatie financiara.

Inevitabil mi-am amintit de o experienta personala. Cu ceva ani in urma, am facut cadou o carte scrisa de Robert Kiyosaky unui prieten (il voi numi in continuare A.). Nu are importanta ce meserie avea acel prieten. Pentru relevanta pot spune ca nu cistiga prea mult, nu era multumit cu job-ul sau. In plus, desi este un tip inteligent, chiar peste medie, nu a terminat facultatea pe care o incepuse imediat dupa liceu.

La citeva luni dupa ce a primit cartea, A. si-a abandonat meseria si si-a deschis, pe „persoana fizica autorizata”, un atelier de timplarie. Se apucase de facut mobila. Nu oricum. Avind cunostinte de computer si de proiectare in 3D (doar incepuse facultatea de inginerie), facea proiectele pe calculator. Cu ajutorul programului putea sa-ti arate mobila din diverse unghiuri, apoi pusa in camera, in contex cu celelalte corpuri ale ansamblului. Intimplator aveam nevoie de un dulap de pantofi si m-am gindit ca i-ar prinde bine o comanda. Apoi i l-am trimis si pe finul meu sa-i faca o mobila de bucatarie.

Peste citeva luni ne-am intilnit din nou. A. avea un angajat. Lucrurile mergeau bine, avea comenzi, isi luase o masina. Peste inca sase luni, cind a venit sa-mi monteze mie mobila de bucatarie, a aparut cu doi angajati. Acum se ocupa aproape exclusiv de design si relatiile cu clientii.

Surpriza cea mare a fost in urma cu doua saptamini. Sotia, care se ocupa cu afacerile imobiliare ale familiei, mi-a spus: „Stii, m-a sunat A. Are niste bani si m-a rugat sa-i gasesc ceva, vrea sa investeasca in terenuri.”
Am ramas surprins. Vedeam ca ii merge bine prietenului nostru, dar nu ma asteptam la asa ceva. A. incepea sa faca investitii.

Am uitat sa va spun esentialul: A. are 37 de ani. Este adult de ceva vreme.

Dar ce m-a indemnat sa scriu acest articol, desi aveam un alt subiect pregatit, a fost un email de la un cititor al blogului. Mi-a scris ca vrea sa-si schimbe viata. Vrea sa fie bogat. Are 51 de ani.

Daca o sa ma mai intrebe cineva de ce ma incapatinez sa fac educatie financiara pentru generatia adulta din Romania, o sa-i raspund: „Pentru ca merita!”

Comentarii

comments