Autorul: Luca Dezmir

Carti, filme si evenimente

Invata limbajul trupului

, , , Lasa un comentariu

Adrian Soare

Exista doua mari modalitati de exprimare pe care le folosim in viata de zi cu zi: exprimarea verbala si exprimarea non-verbala.

Exprimarea verbala (vorbirea articulata)  este o abilitate invatata, care ne diferentiaza de regnul animal- cel putin asta spun specialistii, desi e posibil sa se insele. Este o unealta extrem de importanta in socializare, dar mai ales in  transmiterea cunostintelor. Dupa ce este invatat in familie, limbajul verbal este „lustruit” in cadrul scolii, care il ridica la rangul cel mai inalt in procesul de comunicare.

Pe de alta parte, ceea ce nu se invata deloc la scoala este limbajul non-verbal. Marea majoritate a acestuia se realizeaza prin posturi sau miscari ale corpului, de aceea mai este denumit si limbajul trupului. Mi se pare o eroare grosolana din partea sistemului de invatamant, si spun acest lucru pentru ca studiile de comunicare arata ca limbajul verbal, in cadrul contactelor inter-personale, reprezinta 7% din informatia transmisa, iar cel non-verbal, 55%. Cu alte cuvinte, limbajul trupului, care transmite cele mai multe „semnale” persoanei din fata ta, este complet ignorat de scoala. De ce? Pentru ca societatea nu are nevoie de el. Asa a decretat scoala.

Dar societatea inseamna si prieteni, iar dincolo de prieteni sunt relatiile intime si cele de familie. Daca nu esti in stare sa „citesti” limbajul trupului, vei fi privat de o groaza de informatii importante, pe care ti le transmite, de cele mai multe ori fara sa vrea, interlocutorul tau. Mai mult, limbajul non-verbal este cel sincer, spre deosebire de limbajul verbal, pentru ca, stie toata lumea, omul are o usurinta extraordinara in a minti.

Daca vrei sa inveti primele notiuni de limbajul trupului, iti recomand workshop-ul tinut de Adrian Soare, care se ocupa exact cu asta. L-am cunoscut pe Adrian imediat dupa ce am lansa milionarulmioritic.com A fost una din putinele persoane care m-au ajutat atunci, cand nu ma cunostea nimeni. Mi-a oferit posibilitatea de a scrie articole in blogul lui dedicat dezvoltarii personale si afacerilor, succesdublu.ro

Datorita aceste relatii speciale, am acum posibilitatea sa-ti ofer un discount la doua din workshop-urile lui, care se vor desfasura in Timisoara (22 mai) si Iasi (29 mai). Pretul workshop-ului este 120 RON, iar daca vei folosi codul promotional pe care ti-l dau eu, vei plati 100 de RON. Codul se trece in formularul de inscriere, in campul  „cod promotional” si este (evident):

milionarulmioritic

Daca vrei sa afli mai multe detalii despre workshop, gasesti aici.

Formularul de inscriere este aici.

Pretul mi se pare accesibil, mai ales dupa reducerea pe care ti-am prezentat-o mai sus, oferita cu generozitate de Adrian. Mai mult, daca aduci prieteni la workshop, Adrian promite ca vei primi si alte discount-uri. Dar trebuie sa te grabesti, pentru ca locurile sunt limitate!

Standard
Finante personale

Cum sa-ti faci o fabrica de bani sau moneda alternativa

, , , , 10 comentarii

Cuprinsul seriei Alternative la bani

  1. Alternative la bani- Introducere

Incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea, incet dar sigur, odata cu realizarea statelor nationale si consolidarea puterii centrale, au aparut monedele nationale. In secolele precedente, orice banca putea emite bank-notes (note de banca sau bilete de banca) cu ajutorul carora se certifica existenta unei anumite cantitati de aur in seifurile lor. Aceste bancnote circulau si erau folosite ca sistem de plata pentru bunuri si servicii.

Odata cu aparitia bancilor nationale, statele au decretat existenta unei singure monede nationale, emisa de banca centrala. Interesant de semnalat ca banca centrala nu era neaparat „de stat” (cum era cazul Bancii Angliei (ulterior nationalizata) si a Federeal Reserve, consortiu bancar in proprietate privata in SUA), dar acest subiect deosebit de suculent ar trebui sa constituie un  articol separat.

Statele europene si SUA au avut pe parcursul secolului XX si apoi pana in zilele noastre monede nationale. Asta nu inseamna ca nu au existat tentative de aparitie a unor monede secundare sau alternative, care sa circule separat.

Evident, existenta unei monede pe teritoriul unui stat, controlata centrala, strange puterea economica in mainile celui care emite moneda. Sa nu uitam declaratia lui Mayer Amschel Rothschild, pilonul principal al cartelului bancar instituit de familia Rothschild in secolul al XVII-le in Europa:

„Give me control of a nation’s money and I care not who makes the laws”

Dati-mi controlul asupra banilor unei natiuni si din acel moment nu ma intereseaza cine face legea in tara.

Ca atare, marea majoritate a bancilor nationale au interzis existenta monedelor alternative sau, daca le-au permis circulatia, au facut-o sub un ochi scrutator si le-au desfiintat de indata ce au prins putere locala.

Banii si istoria lor estet un subiect pasionant, pe care l-am tratat pe larg in ebook-ul gratuit „Magia inmultirii banilor” pe care il puteti downloada gratuit aici.

Denumire

Titulatura monedelor alternative este complexa, in sensul ca sunt folositi mai multi termeni pentru acelasi lucru. Se foloseste denominatia de :

  • moneda secundara
  • moneda alternativa
  • moneda complementara

In esensta e vorba de monede, altele decat cele oficiale, emise de banca nationala sau de un organism cu functie asemanatoare.

Clasificare

In functie de cine produce aceste monede (sau bilete, certificate, etc., de la caz la caz), exista mai multe clasificari:

In functie de zona de circulatie:

  • locale (sau regionale) care sunt produse de obicei de o entitate de conducere locala oficiala- cum ar fi o moneda instituita de Consiliul Judetean Timis)
  • comunitare– care circula intr-o comunitate; cele mai multe monede comunitare au caracteristicile si pot fi asimilate cu monedele locale
  • internationale -monede alternative folosite in toata lumea (open money)

In functie de emitent:

  • private– instituite de persone, grupuri sau firme private
  • semi-oficiale (vezi monedele emise de conducerile oficiale locale- cel mai cunoscut caz fiind „miracolul de la Worgl”)

In functie de convertibilitate:

  • convertibile in moneda nationale
  • neconvertibile

Alte criterii:

  • moneda care are la baza timpul (Time Dollars)
  • moneda care are la baza energia (un concept care circula tot mai intens in mediile economice si nu numai)

O poveste adevarata

Aceasta poveste incepe in deceniul al treilea al secolului trecut, in timpul Marii Crize Economice. Un orasel austriac, Worgl, de 4000 de locuitori, se lupta din rasputeri cu criza. In 1932 primaria era falita: avea datorii de 1.3 milioane de silingi si doar 4000 de silingi ca lichiditati. In acelasi timp 30% din populatie era somera iar majoritatea afacerilor erau inchise sau in pragul falimentului.

Primarul de atunci, Michael Unterguggenberger, s-a gandit ca lucrurile nu mai pot continua in acest fel. El citise teoriile economice monetare ale lui  Silvio Gesell si a incercat sa le aplice: in 31 iulie 1932 a emis „Bilete de compensatie certificate” sau „Certificate de munca„, cu o valoare apropiata cu cea a silingului, moneda nationala.

Aceste bilete functionau ca si bancnotele, putand fi folosite local atat in schimburile economice, ca mijloc de plata cat si pentru achitarea taxelor locale. Ele putea fi rascumparate pentru silingi, dar in urma achitarii unei taxe de schimb de 2%, catre autoritatile locale (primaria Worgl).

Pentru ca acesti noi „bani” sa continue sa fie valabili de la luna la luna, detinatorul trebuia sa cumpere un timbru in valoare de 1% din valoare nominala a certificatelor, timbru pe care sa-l lipeasca pe acel certificat. Timbrele se cumparau de la primarie. Cand certificatul nu mai avea zone libere pentru depunerea timbrelor, putea fi schimbat gratuit cu un nou certificat, de la primarie.

S-au tiparit 32.000 de certificate, dar au fost introduse in circulatie doar 12.o0o (in valoare de 5 si 10 silingi). De ce? Pentru simplu motiv ca nu mai era nevoie!

Noi bani introdusi la nivel local au inceput sa fie atat de populari si sa circule atat de repede, incat nu a mai fost necesara introducerea altora in circulatie. Rezultatele acestui experiment economic au fost urmatoarele:

  • somajul a fost aproape eliminat
  • schimburile economice s-au accelerat
  • afacerile au inceput sa functioneze, deoarece locuitorii nu mai cumparau produse decat din oras, pentru ca certificatele erau valabile doar acolo
  • primaria a putut incasa taxe mai usor, ceea ce a dus la imbunatatirea serviciilor comunitare

Cu alte cuvinte, s-a produs o sinergie din care a beneficiat comunitatea locala.

Bineinteles, cum toate intentiile bune nu trec nepedepsite, Banca Nationala Austriaca a desfiintat acest experiment financiar in septembrie 1933, la putin peste un an de la declansarea lui. Motivul: amenintare asupra monopolului monetar national.

In consecinta, activitatea economica a inceput sa stagneze, afacerile locale au suferit, somajul a crescut si situatia s-a „restabilit” la nivelul de saracie dinainte de experiment.

Povesti de succes

Exista zone geografice si politice unde asemenea experimente sunt tolerate. Cele mai cunoscute sunt Toronto Dollar si Gogo-ul. Ambele sunt in Canada.

Canadienii nu sunt singurii care beneficiaza de pe urma monedelor locale. Exemple din Anglia sunt Brixton Pound si in Elvetia, sistemul instituit inca din 1934 si functional chiar astazi, WIR Bank. De fapt, se pare ca sunt peste 70 de monede locale in Europa si peste 40.000 in lume. O lista a acestora gasiti aici.

E adevarat, o mare parte dintre ele sunt folosite in cadrul LETS-urilor, despre care voi vorbi in articolul urmator.

Poate fi o solutie pentru Romania?

Moneda alternativa sau complementara este un experiment economic interesant. Existenta lor pe perioade de zeci de ani arata viabilitatea lor, desi sunt specialisti care spun ca monedele locale produc o crestere a economiei doar in primii ani de la folosirea lor. Chiar si asa, acest beneficiu ar fi suficient sa scoata din mizerie zonele defavorizate ale Romaniei.

Cum activitatea monetara este controlata in Romania de BNR, sunt curios cum ar reactiona BNR in fata unei intitiative de acest gen.  Nu sunt specialist si nu cunosc reglementarile in domeniu, ar fi interesant de stiut daca e legal sa lansezi un asemenea proiect!

Oricum, monedele alternative au fost intotdeauna rodul muncii unui vizionar, care a vrut sa schimbe ceva in comunitatea lui, fie ca era la conducerea acesteia, fie ca doar facea parte din ea. Introducerea unei monede alternative necesita o expertiza temeinica in domeniul economic, dublata de o munca intensa, herculeana.  O munca pusa in slujba comunitatii, nu in interes personal. Nu prea vad personaje in societatea romaneasca din ziua de azi care sa se plieze la un asemenea portret. Tocmai de aceea cred ca o moneda locala in Romania este o intreprindere pe care nu o vom vedea prea curand. Cine stie, poate ma insel.

La final, va prezint un filmulet cu Bernard Lietaer, economist care promoveaza sistemele monedelor locale, in cadrul unei prezentari la TEDx in Berlin.

Daca nu se incarca playerul video, puteti viziona filmuletul aici.

Bibliografie:

http://en.wikipedia.org/wiki/Local_currency
http://en.wikipedia.org/wiki/Alternative_currency
http://en.wikipedia.org/wiki/Complementary_currency
http://en.wikipedia.org/wiki/Time-based_currency
http://en.wikipedia.org/wiki/Private_currency
http://en.wikipedia.org/wiki/WIR_Bank
http://en.wikipedia.org/wiki/W%C3%B6rgl
http://hymerion.ro/2010/04/24/banii-locali-pot-fi-o-solutie-si-in-anumite-zone-din-romania.html
http://blog.flavian.ro/2009/07/alternative-monetare-varianta-monede.html
http://valorivechi.wordpress.com/2010/05/09/despre-moneda-complementara/

Standard
In atentia mea

Brosura si coperta „Iesi din labirint”

, , , 6 comentarii

Cartea „Iesi din labirint”  este tot mai aproape de lansarea oficiala.

Cei care urmaresc informatiile pe care le ofer, in legatura cu acest subiect, stiu ca voi scoate cartea de la tipografie in data de 20 mai. Incepand din acest meoment am nevoie de inca 3-5 zile pentru a organiza trimiterea prin posta deoarece:

  • trebuie sa ambalez cartile (in jur de 4-500 de bucati, adica precomenzile si cartile pe care le voi trimite la bloggeri -vezi campania mea de promovare)
  • trebuie scrise facturile care se pun in pachet
  • trebuie completate foile de expeditie si cele de ramburs
  • trebuie duse la posta (probabil in mai multe transe)

Desi nu voi fi singur in aceasta „operatiune”. Din informatiile pe care le-am primit de la Pera, care vinde cartea sa online si o livreaza prin posta, nu poti „prelucra” mai mult de 100 de carti pe zi, daca lucreaza doi oameni. Deci o sa dureze …

In plus, pana „echipa” se rodeaza si invata toata procedura, va trece ceva timp.

Precomanda se va incheia curand

Pana atunci mai sunt cateva zile. Am decis sa prelungesc perioada de precomanda pana in 23 mai, deoarece in 24 mai va fi prima zi cand voi pune cartea la posta. Deci mai aveti doar cateva zile pana cand pretul va creste.

Va reamintesc:

  • cartea are actualmente pretul de 35 de RON plus 7 RON taxe postal
  • dupa 23 MAI ora 12.00 miezul noptii, toate comenzile vor fi onorate la pretul de 49 RON plus 7 RON taxe postale
  • la momentul in care scriu mai sunt disponibile 60 de brosuri tiparite (+101 metode de reducere a cheltuielilor, testate de Luca Dezmir si comentate… tot de el) care se primesc bonus primelor 400 de comenzi

Au venit brosurile

Tipografia a inceput procesul de tiparire cu brosurile. Le-am preluat deja, puteti sa le vedeti in acest album de pe Picasa (click aici). Cei care imi urmaresc contul de Twitter stiu deja acest lucru.

Supra-coperta cartii

Supra-coperta cartii e gata in proportie de 95%. Pentru cei curiosi, ea poate fi vazuta aici. Si aceasta imagine a fost difuzata in cadrul unui mesaj de pe Twitter, acum cateva zile.

Acesta este avantajul de a ma urmari pe Twitter: veti beneficia de stiri rapid, in timp real. Contul meu de Twitter este aici, va rog sa dati follow.

Comenzi pentru strainatate

Mentionez, pentru cei interesat, ca unorez si comenzile pentru strainatate. Inca nu am stabilit pretul cartii. Trimiterea postala se va face diferentiat, in functie de locatia geografica.

Cei care doresc sa cumpere cartea si locuiesc in strainatate, sunt rugati sa completeze formularul de precomanda cu adresa de livrare. Fiecare persoana va fi contactata si va primi oferta de livrare si pretul, de la caz la caz.

Pagina de comanda

Dupa incheierea perioadei de precomanda, la 23 mai ora 12.00 miezul noptii, voi inchide pagina de precomanda si voi deschide o noua pagina, cea de comanda. Ea va avea in mare parte acelasi text, cu mici modificari, inclusiv pretul, care va creste.

Multumiri

Profit de aceasta ocazie sa va multumesc calduros si sincer tuturor celor care au lansat o precomanda la carte. Conform unui articol, tirajele medii ale primelor 30 de edituri din Romania sunt de 1500-200 de exemplare, iar la editurile mici sunt de pana in 500 de exemplare (sursa).

Faptul ca „Iesi din labirint” a avut precomenzi care se ridica aproape de tirajul unui titlu la o editura mica este pentru mine o surpriza placuta si un motiv de mandrie. Iar multumirile, cum spuneam, trebuie sa le adresez voua, celor care apreciati munca mea.

Va voi tine la curent in continuare cu evolutia distributiei, printr-un articol ce va apare in ziua urmatoare expedierii primei transe de carti. Promit si poze 🙂

Standard
Finante personale

Cc: Patul lui Procust sau capcana educatiei financiare obligatorii in scoli

, , , 4 comentarii

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

In articolul trecut am ajuns la concluzia ca educatia financiara in familie este, probabil, cea mai neinspirata modalitate in care se poate face introducerea copilului in lumea finantelor personale, pentru a-i explica acestuia cum se fac si cum se cheltuie banii.

Plecand de la aceasta concluzie, paradoxal dar parintii vor fi primii care vor rasufla usurati! Ei isi vor declina aceasta responsabilitate (cel putin mare parte dintre ei) si vor cauta sa paseze ‘matza’ la altcineva: iar primul iesit in cale este scoala.

Scoala reprezinta, la prima vedere, cea mai buna solutie: este o institutie pe care ar trebui s-o frecventeze toti tinerii, are o structura organizatorica adaptata necesitatilor unui program educational (evident, doar cu asta se ocupa!) si poate face fata rapid unei implementari la nivel national al unui asemenea program.

Cam asa stau lucrurile din punctul de vedere al structurii. Mai departe lucrurile se complica, pentru ca:

1. nu exista, dupa cunostintele mele, o specialitate separata (cum este finante banci, contabilitate etc.)  in cadrul institutiilor de invatamant superior de tip economic (de la facultatile cu profil economic la Academia de Studii Economice) care sa se ocupe de finantele personale- daca gresesc va rog sa ma corectati

2. cat priveste activitatea antreprenoriala, nu exista o „facultate” de patroni

3. nu exista, de asemenea, o „facultate” de investitori

Poate ultimele doua puncte ale enumerarii mele ti se par deplasate, dar trebuie sa recunosti ca in sistemul educational actual, doua din cele mai puternice metode de facut bani (ca patron si ca investitor) nu au corespondent specializat. Acest lucru ar trebui sa te puna pe ganduri.

Din start, dupa cum vezi,  exista o problema legata de sistemul de invatamant, care pare ca nu produce specialisti ce ar putea scrie manuale pentru o ipotetica materie care sa trateze „cum se fac si cum se cheltuie banii”

O alta problema majora este cea a receptarii unei noi materii de catre elevi. Elevii si-au dezvoltat o aversiune aproape generalizata fata de materiile care se predau in scoala (vorbesc de majoritate…). Daca ai interesanta idee de a le prezenta o materie de genul „finante personale”, reactia lor instinctiva va fi : „bleah”

Sincer, nu pot decat sa fiu de acord cu ei. Din multitudinea de discipline legate de generosul subiect „cum se fac si cum se cheltuie banii”, finantele personale sunt primele asupra caruia trebuie sa se concentreze sistemul de invatamant. Iar daca finantele personale nu ti se par o disciplina pasionanta (cum mi se pare mie), iti garantez ca vei casca dupa primele minute ale unei astfel de ore.

Ce mai, finantele personale sunt EXTREM de plictisitoare, daca sunt predate in felul clasic, existent in actualul sistem de invatamant: manual, prefesorul la tabla, explica, scrie, te asculta, iti da teme etc.

Aici intru pe teren minat: personal, sistemul actual de invatamant (oficial) mi se pare complet depasit fata de modurile de exprimare si receptare a informatiei, prezente la tinerii din ziua de azi. Crescuti in fata televizorului, „mancand” computerul si internetul pe paine, tinerii de azi privesc modul actual de predare ca fiind ceva invechit si super-plictisitor. Inca o data, le dau dreptate.

In concluzie, daca ai ciopartzi subiectul „finante personale” (la fel cum patul lui Procust este folosit pentru a reteza picioarele nefericitului care este prea lung fata de el), vei transforma o informatie care si asa este greu de receptionat intr-o tortura fara de margini pentru tanarul elev. De aceea nu ma mir ca gasesc tot felul de mesaje pe Twitter de la tinerii care urmeaza ore de finante personale in SUA:

„I hate my personal finance class…”(Urasc orele de finante personale)

„Now im sitting here in my personal finance class with a sub…ugh booooring”(Stau acum in ora de finante personale… plitiseaaaala)

„Personal finance is probably the most useless class i’ve ever taken.” (Finantele personale sunt probabil cele mai fara de rost ore pe care le-am facut)

Acestea sunt doar cateva dintre mesajele care apar la o cautare pe Twitter, in prima pagina cu rezultate, folosind cuvintele „personal finance class”. Daca nu ma crezii, incearca(desigur, vor apare alte mesaje, dar care vor suna la fel).

Got my point? (Ati inteles?)-  Ups, am luat-o pe engleza 🙂

Cred ca introducerea  de ore de finante personale in scoli ca materie obligatorie, care sa se predea in felul in care se predau la ora actuala orele (manual, profesor, teme, etc.) ar fi cea mai mare greseala pe care ar putea s-o faca Ministerul Invatamantului (sau cum se mai numeste el acum).

Alta solutie? In articolul viitor…

Standard
Finante personale

Dincolo de sistemul monetar: trocul si barterul

, , , , 8 comentarii

Cuprinsul seriei Alternative la bani

  1. Alternative la bani- Introducere

Barterul este, fara indoiala, cea mai veche forma de activitate care poate fi incadrata sub termenul generic de „economie”. Desigur, in zorii istoriei, nu puteai vorbi de barter, ci mai mult de troc: schimbul de produse sau „servicii” intre membrii unei comunitati sau intre comunitati.

De aceea e bine sa definim termenii.

Definitii

TROC, trocuri, s.n. Schimb în natura, constituind forma cea mai simpla a comertului. – Din fr. troc.
(sursa)

bárter s.n. Acord, în practica comerciala, prin care partile convin sa schimbe între ele marfuri de valori egale. (< engl. barter).

(sursa)

Iar in sistemul comercial international:

BARTER(com.) – este o forma de compensare a valorilor prin marfurile exportate si importate de un grup restrans de parteneri din doua tari diferite, cu scopul de a evita plata lor in valuta. In aceste cazuri, schimbul de marfuri are loc simultan sau la intervale mici de timp, in baza unui singur contract ce contine clauze referitoare si la exportul si la importul marfurilor. Acestea nu se factureaza in devize convertibile, si deci, nu are loc un transfer valutar. Spre deosebire de cliring, care se incheie prin acorduri guvernamentale, operatiunile de barter au la baza conventii incheiate cu firme comerciale participante.

(sursa)

Indiferent daca se realizeaza intre  doua sau mai multe persoane (troc) sau firme (barter), acest proces de schimb reciproc de produse sau servicii se face in lipsa banilor.

Trocul si barterul in istorie si cultura

Schimbul de bunuri si servicii a aparut foarte devreme in istorie.

In interiorul comunitatilor primitive, aproape ca nu se poate vorbi de troc. Comunitatile asigurau, prin munca in comun, impartirea resurselor la toti membri. In schimb, existau schimburi intre membri, care se pot asimila la nivelul schimbului de daruri. Eu iti dau o masura de mere iar tu imi dai mie o ulcica de lapte de capra.

Acest sistem de schimb se bazeaza pe tendinta naturala  a omului, de a reintoarce un dar. Tendinta a fost  subliniata si prin practici culturale, reguli scrise sau necrise in comunitate, fie ca ele erau de ordin religios sau moral. Aproape fiecare civilizatie primitiva are asemenea reguli, ele perpetuindu-se pana in zilele noastre in anumite comunitati religioase (de exemplu obiceiul construirii unui hambar,  in comunitatile Amish sau Menonite din America de Nord).

Plecand de la acest tip de obicei, intracomunitar, s-a dezvoltat un obicei similar, intercomunitar. Se vorbeste chiar de economia darului, care studiaza acest gen de comportament economic.

Trecand peste aceste aspecte, intervine urmatoarea faza a schimbului, trocul. Odata cu distrugerea comunitatilor primitive, in istorie a aparut trocul, mai ales intre indivizi. Acest mod de schimb s-a realizat preponderent inainte de aparitia banilor, dar a supravietuit odata cu introducerea monedei.

Chiar si in timpurile moderne, atat in interiorul statelor cat mai ales la nivel international, exista schimburi in barter, in care bunurile isi schimba „stapanul” fara prezenta banilor. Conform statisticilor International Reciprocal Trade Association, in 2008 peste 400.000 de firme au tranzactionat in barte bunuri de peste 10 miliarde de dolari (sursa)

De ce troc?

Lasand la o parte activitatile de barter intre firme, observam ca trocul se mentine si in zilele noastre. Cauza este foarte simpla: existenta a doua elemente…

  • abundenta unei resurse (bun sau serviciu)
  • necesitatea (unui bun sau a unui serviciu)

In plus, cum spuneam anterior, se bazeaza pe un reflex psihologic uman: daca primim ceva in dar, ne simtim „obligati” sa dam inapoi ceva persoanei de la care am primit darul. Aceasta tendinta este atat de puternica incat ea este folosita ca tehnica de marketing (vezi obiceiul „mostrelor gratuite”)

In plus, in timpuri de criza economica, din cauza lipsei banilor, trocul si barterul realizeaza intensificari marcante, devenind o buna metoda de a-ti procura cele necesare traiului.

Trocul si darul in zile noastre

Chiar si in epoca moderna, trocul este mult mai intalnit decat ai crede. Pentru ca se manifesta sub forma unor comportamente acceptabile social, nici nu te-ai gandi ca e vorba de troc.

De exemplu, daca ai un prieten bine „conectat” la sistemul administrativ local, pentru ca lucreaza „la primarie”, vei avea tendinta de a-i face daruri sau mici servicii, in eventualitatea ca vei avea nevoie de un ajutor. Din punct de vedere cultural si social nu e acceptabil sa-i dai bani pentru asemenea favoruri, dar va accepta cu placere orice atentie din partea ta. Acest gen de comportament se poate incadra in categoria „economiei darurilor”.

In timpul in care economia functioneaza si lumea are resurse financiare, trocul este putin intalnit. In schimb, mai ales in zilele noastre, de cand cu criza economica, devine foarte prezent. Termenul de „blocaj financiar” este la moda, fiind o realitate. Ca atare, mai ales intre detinatorii de mici afaceri sau intre micii meseriasi, se dezvolta in mod natural un gen de troc. Nu se poate numi barter, pentru ca nu este implicata afacerea lor per se, ci doar abilitatea afacerii de a produce ceva. De exemplu, un medic poate face un consult de specialitate, iar mecanicul auto, la schimb,  ii poate face o revizie la masina. Acest gen de schimb este mult mai intalnit decat ai crede.

Trocul „ecologic”

Mai nou, odata cu aparitia curentului ecologic, tot mai multi oameni, mai ales din patura tanara, imbratiseaza trocul din ratiuni ecologice. Orice obiect care ajunge la groapa de gunoi constituie un poluant. In economia consumista de  azi, fiecare dintre noi avem o multime de lucruri de care „ne-am plictisit” sau care pur si simplu nu sunt atat de folosite pe cat am crezut ca vor fi. Aceste bunuri, perfect functionale, decat sa fie stocate in casa sau aruncate la gunoi, pot fi schimbate prin activitati de troc.

Comunitati virtuale de troc

Odata cu aparitia internetului, ca mediu de comunicare, s-au cristalizat comunitati virtuale destinate exclusiv schimbului sub forma de troc. Am vorbit detaliat despre acest subiect in acest articol.

Avantajele financiare ale trocului

La nivel interpersonal, trocul  poate avea avantaje deosebite:

  • nu necesita existenta banilor, pentru a procura produse sau servicii de care ai nevoie (foarte important mai ales in timpuri de criza economica)
  • poti fructifica produse in exces sau de care nu mai ai nevoie
  • poti sa-ti valorifici talente pe care le ai, prestand servicii in domeniile in care ai cunostinte si aptitudini
  • spre deosebire de procesul de vanzare-cumparare, trocul devolta mult mai usor relatiile interpersonale
  • trocul nu presupune plata taxelor, care apare in orice schimb in care sunt folositi banii

Dezavantaje

  • persoanele pe care le cunosti sau retelele de troc din care faci parte ar putea sa nu posede bunul sau serviciul de care ai nevoie, in acel moment, si va trebui sa astepti pana acesta apare
  • s-ar putea sa existem mai multe persoane care ofera un produs sau un serviciu similar cu tine, in acelasi timp
  • dificultate in aproximarea valorii produselor sau serviciilor

Trocul si barterul, insasi prin faptul ca supravietuiesc in zilele noastre, arata ca pot functiona eficient in afara sistemului monetar, iar in cazul unei crize financiare, pot completa nevoile personale chiar si in lipsa banilor. Este bine sa iei in seama aceste calitati si sa folosesti trocul de cate ori avantajele acestuia surclaseaza dezavantajele.

Standard