Finante personale

Cum sa-ti faci o fabrica de bani sau moneda alternativa

Cuprinsul seriei Alternative la bani

  1. Alternative la bani- Introducere

Incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea, incet dar sigur, odata cu realizarea statelor nationale si consolidarea puterii centrale, au aparut monedele nationale. In secolele precedente, orice banca putea emite bank-notes (note de banca sau bilete de banca) cu ajutorul carora se certifica existenta unei anumite cantitati de aur in seifurile lor. Aceste bancnote circulau si erau folosite ca sistem de plata pentru bunuri si servicii.

Odata cu aparitia bancilor nationale, statele au decretat existenta unei singure monede nationale, emisa de banca centrala. Interesant de semnalat ca banca centrala nu era neaparat “de stat” (cum era cazul Bancii Angliei (ulterior nationalizata) si a Federeal Reserve, consortiu bancar in proprietate privata in SUA), dar acest subiect deosebit de suculent ar trebui sa constituie un  articol separat.

Statele europene si SUA au avut pe parcursul secolului XX si apoi pana in zilele noastre monede nationale. Asta nu inseamna ca nu au existat tentative de aparitie a unor monede secundare sau alternative, care sa circule separat.

Evident, existenta unei monede pe teritoriul unui stat, controlata centrala, strange puterea economica in mainile celui care emite moneda. Sa nu uitam declaratia lui Mayer Amschel Rothschild, pilonul principal al cartelului bancar instituit de familia Rothschild in secolul al XVII-le in Europa:

“Give me control of a nation’s money and I care not who makes the laws”

Dati-mi controlul asupra banilor unei natiuni si din acel moment nu ma intereseaza cine face legea in tara.

Ca atare, marea majoritate a bancilor nationale au interzis existenta monedelor alternative sau, daca le-au permis circulatia, au facut-o sub un ochi scrutator si le-au desfiintat de indata ce au prins putere locala.

Banii si istoria lor estet un subiect pasionant, pe care l-am tratat pe larg in ebook-ul gratuit “Magia inmultirii banilor” pe care il puteti downloada gratuit aici.

Denumire

Titulatura monedelor alternative este complexa, in sensul ca sunt folositi mai multi termeni pentru acelasi lucru. Se foloseste denominatia de :

  • moneda secundara
  • moneda alternativa
  • moneda complementara

In esensta e vorba de monede, altele decat cele oficiale, emise de banca nationala sau de un organism cu functie asemanatoare.

Clasificare

In functie de cine produce aceste monede (sau bilete, certificate, etc., de la caz la caz), exista mai multe clasificari:

In functie de zona de circulatie:

  • locale (sau regionale) care sunt produse de obicei de o entitate de conducere locala oficiala- cum ar fi o moneda instituita de Consiliul Judetean Timis)
  • comunitare– care circula intr-o comunitate; cele mai multe monede comunitare au caracteristicile si pot fi asimilate cu monedele locale
  • internationale -monede alternative folosite in toata lumea (open money)

In functie de emitent:

  • private– instituite de persone, grupuri sau firme private
  • semi-oficiale (vezi monedele emise de conducerile oficiale locale- cel mai cunoscut caz fiind “miracolul de la Worgl”)

In functie de convertibilitate:

  • convertibile in moneda nationale
  • neconvertibile

Alte criterii:

  • moneda care are la baza timpul (Time Dollars)
  • moneda care are la baza energia (un concept care circula tot mai intens in mediile economice si nu numai)

O poveste adevarata

Aceasta poveste incepe in deceniul al treilea al secolului trecut, in timpul Marii Crize Economice. Un orasel austriac, Worgl, de 4000 de locuitori, se lupta din rasputeri cu criza. In 1932 primaria era falita: avea datorii de 1.3 milioane de silingi si doar 4000 de silingi ca lichiditati. In acelasi timp 30% din populatie era somera iar majoritatea afacerilor erau inchise sau in pragul falimentului.

Primarul de atunci, Michael Unterguggenberger, s-a gandit ca lucrurile nu mai pot continua in acest fel. El citise teoriile economice monetare ale lui  Silvio Gesell si a incercat sa le aplice: in 31 iulie 1932 a emis “Bilete de compensatie certificate” sau “Certificate de munca“, cu o valoare apropiata cu cea a silingului, moneda nationala.

Aceste bilete functionau ca si bancnotele, putand fi folosite local atat in schimburile economice, ca mijloc de plata cat si pentru achitarea taxelor locale. Ele putea fi rascumparate pentru silingi, dar in urma achitarii unei taxe de schimb de 2%, catre autoritatile locale (primaria Worgl).

Pentru ca acesti noi “bani” sa continue sa fie valabili de la luna la luna, detinatorul trebuia sa cumpere un timbru in valoare de 1% din valoare nominala a certificatelor, timbru pe care sa-l lipeasca pe acel certificat. Timbrele se cumparau de la primarie. Cand certificatul nu mai avea zone libere pentru depunerea timbrelor, putea fi schimbat gratuit cu un nou certificat, de la primarie.

S-au tiparit 32.000 de certificate, dar au fost introduse in circulatie doar 12.o0o (in valoare de 5 si 10 silingi). De ce? Pentru simplu motiv ca nu mai era nevoie!

Noi bani introdusi la nivel local au inceput sa fie atat de populari si sa circule atat de repede, incat nu a mai fost necesara introducerea altora in circulatie. Rezultatele acestui experiment economic au fost urmatoarele:

  • somajul a fost aproape eliminat
  • schimburile economice s-au accelerat
  • afacerile au inceput sa functioneze, deoarece locuitorii nu mai cumparau produse decat din oras, pentru ca certificatele erau valabile doar acolo
  • primaria a putut incasa taxe mai usor, ceea ce a dus la imbunatatirea serviciilor comunitare

Cu alte cuvinte, s-a produs o sinergie din care a beneficiat comunitatea locala.

Bineinteles, cum toate intentiile bune nu trec nepedepsite, Banca Nationala Austriaca a desfiintat acest experiment financiar in septembrie 1933, la putin peste un an de la declansarea lui. Motivul: amenintare asupra monopolului monetar national.

In consecinta, activitatea economica a inceput sa stagneze, afacerile locale au suferit, somajul a crescut si situatia s-a “restabilit” la nivelul de saracie dinainte de experiment.

Povesti de succes

Exista zone geografice si politice unde asemenea experimente sunt tolerate. Cele mai cunoscute sunt Toronto Dollar si Gogo-ul. Ambele sunt in Canada.

Canadienii nu sunt singurii care beneficiaza de pe urma monedelor locale. Exemple din Anglia sunt Brixton Pound si in Elvetia, sistemul instituit inca din 1934 si functional chiar astazi, WIR Bank. De fapt, se pare ca sunt peste 70 de monede locale in Europa si peste 40.000 in lume. O lista a acestora gasiti aici.

E adevarat, o mare parte dintre ele sunt folosite in cadrul LETS-urilor, despre care voi vorbi in articolul urmator.

Poate fi o solutie pentru Romania?

Moneda alternativa sau complementara este un experiment economic interesant. Existenta lor pe perioade de zeci de ani arata viabilitatea lor, desi sunt specialisti care spun ca monedele locale produc o crestere a economiei doar in primii ani de la folosirea lor. Chiar si asa, acest beneficiu ar fi suficient sa scoata din mizerie zonele defavorizate ale Romaniei.

Cum activitatea monetara este controlata in Romania de BNR, sunt curios cum ar reactiona BNR in fata unei intitiative de acest gen.  Nu sunt specialist si nu cunosc reglementarile in domeniu, ar fi interesant de stiut daca e legal sa lansezi un asemenea proiect!

Oricum, monedele alternative au fost intotdeauna rodul muncii unui vizionar, care a vrut sa schimbe ceva in comunitatea lui, fie ca era la conducerea acesteia, fie ca doar facea parte din ea. Introducerea unei monede alternative necesita o expertiza temeinica in domeniul economic, dublata de o munca intensa, herculeana.  O munca pusa in slujba comunitatii, nu in interes personal. Nu prea vad personaje in societatea romaneasca din ziua de azi care sa se plieze la un asemenea portret. Tocmai de aceea cred ca o moneda locala in Romania este o intreprindere pe care nu o vom vedea prea curand. Cine stie, poate ma insel.

La final, va prezint un filmulet cu Bernard Lietaer, economist care promoveaza sistemele monedelor locale, in cadrul unei prezentari la TEDx in Berlin.

Daca nu se incarca playerul video, puteti viziona filmuletul aici.

Bibliografie:

http://en.wikipedia.org/wiki/Local_currency
http://en.wikipedia.org/wiki/Alternative_currency
http://en.wikipedia.org/wiki/Complementary_currency
http://en.wikipedia.org/wiki/Time-based_currency
http://en.wikipedia.org/wiki/Private_currency
http://en.wikipedia.org/wiki/WIR_Bank
http://en.wikipedia.org/wiki/W%C3%B6rgl
http://hymerion.ro/2010/04/24/banii-locali-pot-fi-o-solutie-si-in-anumite-zone-din-romania.html
http://blog.flavian.ro/2009/07/alternative-monetare-varianta-monede.html
http://valorivechi.wordpress.com/2010/05/09/despre-moneda-complementara/

Comentarii

comments

Standard

10 gânduri despre „Cum sa-ti faci o fabrica de bani sau moneda alternativa

  1. stefan zice:

    Foarte interesant. Monopolul care se pune pe monezile europene la ora actuala, nu poate sa ne duca decat in colaps. Am vazut un articol acum cativa ani chiar pe postul EuroNews in care se spunea ca moneda EURO, ca si dolarul sunt intr-o continua depreciere, iar lucrul asta nu se va schimba. Am aflat, din Italia, ca de cand moneda lor nationala, Lira, a fost inlocuita de EURO, nivelul de trai a scazut, iar taxele au crescut. Cu atat mai important este si va fi sa avem fiecare o moneda locala, daca nu, nici o alta moneda. Moneda unica ne va duce pe fiecare, individual vorbind, la faliment. Leul trebuie promovat cu o putere mult mai mare, am observat o revenire a lui in ultima vreme, insa nu stiu daca aceasta revenire este cu o baza solida, ori este doar un balon care se va sparge curand in fetele noastre.

  2. Este legal.

    BNR detine monopolul doar asupra monedei cu rol de plata legala.

    În România termenul legal pentru o moneda locala ar fi „cupon valoric”. Mai multe detalii în Codul Fiscal. Am cercetat azi problema ai am postat rezultatul aici.

  3. Luca Dezmir zice:

    Gab,

    apreciez ideea 🙂

    exista doua probleme majore:
    1. cupoanele valorice sunt legate de produse sau servicii deja existente. ca atare, daca nu ai nevoie de produsul sau serviciul respectiv, cuponul nu are nicio valoare pentru tine. mai mult, daca vrei sa-l folosesti ca moneda de schimb, trebuie sa cauti persoane care sa aiba nevoie de un asemenea serviciu/produs
    2. cupoanele valorice au o durata limitata in timp. ca atare ele isi pierd valoarea si “dispar’. apare, in acest fel, un al doilea element, fata de valoare propriu-zisa: timpul de expirare, pentru ca un cupon va fi cu atat mai “valoros” cu cat perioada de expirare este mai indepartata.

  4. Oho! O reactie 🙂

    1. Nu ma refeream neaparat la cupoane valorice deja existente pentru produse / servicii specifice, ci la unele noi care sa fie valabile pentru toate produsele dintr-un magazin, sau din mai multe magazine care s-au înteles în prealabil în privinta asta.

    2. Din câte am citit în Codul Fiscal, nu este nici o limita superioara pentru termenul de valabilitate al cupoanelor. Adica ai putea sa le faci sa fie valabile 10, 100 sau 1000 de ani.

    În plus, daca m-as apuca de asa ceva, as implementa pe cupon un sistem de demuraj, în asa fel încât valoarea sa scada cu 1% pe luna, pentru a nu încuraja acumularea si a încuraja circularea lor, asa încât atunci când termenul de valabilitate a expirat (vreo 8-9 ani), valoarea bonului sa fie chiar zero 🙂

  5. Luca Dezmir zice:

    Gab,

    orice comentariu inteligent merita un raspuns 🙂

    sigur, Gab, se poate face ce spui tu. e posibil sa si functioneze, pana cand devin prea populare pentru ca BNR sa mai tolereze.
    personal, cred ca un LETS este mult mai bun, nu implica nimic fizic, nu ar trebui sa deranjeze, din acest punct de vedere, BNR-ul.
    si mai e bitcoin 😉

  6. Un dezavantaj al LETS sau al bitcoin-ului in comparatie cu cupoanele valorice este ca nu functioneaz? decat pentru persoanele care stiu s? foloseasca Internetul. Te-ai mira cat de multe sunt.

  7. Pingback: De ce Romania a avut crestere economica in 2011* dar lumea e in strada

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *