Cel putin eu m-am auzit de multe ori spunind: Nu voi face asta niciodata.
Pe de alta parte exista o zicala:
Never say never.
In traducere: Sa nu pui „nu” niciodata.
Criza aceasta a redefinit modul in care percepem decaderea. E vorba de cit de jos poti ajunge la nivel financiar sau al calitatii vietii. Din pacate multi dintre noi au ramas fara job-uri, altii au probleme cu afacerile sau chiar le-au inchis.
Am citit in ultima carte a lui Robert Kiyosaki (Conspiratia celor bogati) o alta zicala foarte interesanta, de care au auzit cei care imi urmaresc contul de twitter:
A recession is when my neighbor loses his job. A depression is when I lose my job.
In traducere: E recesiune daca vecinul meu si-a pierdut slujba. E depresie daca eu mi-am pierdut slujba.
Ca de fiecare data avem senzatia ca lucrurile rele se intimpla doar altora. Pina cind, pe neasteptate, devenim victima conjuncturilor nefavorabile tocmai pentru ca am decis sa ne uitam in alta parte sau sa ne ascundem capul in nisip.
Dar atunci e prea tirziu. Si incepe drumul in jos, un drum care nu stim cind se va opri si cit de jos ne va duce.
Pentru cei care nu cred in aceste cuvinte ii invit sa vizioneze acest reportaj.
Ii multumesc lui Ionut pentru link.
ok, its the american dream turned upside down
dar, in acelasi timp, este si the american way (orice ar fi si de oriunde ar fi cazut, omul tot lucreaza, el face ceva, nu se vaicareste, nu asteapta ca obama sa ii rezolve problemele – ar trebui sa invatam ceva de aici)
sunt sigur si pun pariu cu oricine ca in 5-10 ani, omul acesta va fi din nou pe val (milionar sau angajat cu un venit de sute de mii $ / an)
succes 🙂
vezi ca linkul de la contul tau de twitter nu e corect, are o virgula in loc de punct
mersi Ionut 🙂
Multi ar trebui sa se pregateasca pentru orice fel de munca, inclusiv cea de maturator (office or home). Cei care raman someri, sa mearga sa lucreze si fara bani la inceput, pentru a invata noi indeletniciri. Nu te poti baza pe cursurile organizate de somaj, cursuri care n-au legatura cu realitatea.
Tineti prietenii aproape, nu se stie cand sunteti nevoiti sa imprumutati bani de la ei…
Imi pot imagina, cu o oarecare usurinta chiar, o situatie in care economia mondiala tinde spre o curba negativa accelerata pana intr-un moment critic in care intreg ansamblu cedeaza inclusiv banii, ca parte a maturizarii complete si a inceputului dezintegrarii societatii.
Odata cazut sistemul monetar si implicit toate fluxurile de cash(chiar si doar pentru un moment)si adaugand si efectele si ramificatiile sociale si politice, ar putea rezulta un neam de comunae primitive cu becuri si neoane dar fara curent electric.
Cam asta mi-as imagina eu ca fiind un real rock-bottom. Cu exceptia catorva enclave unele mai mari altele mai mici, in functie de capacitatea de adaptare si specificul fiecarei zone, in rest s-ar instaura anarhia cu unicele modalitati de schimb economic forta sau trocul.
Poate este un excercitiu de imaginatie prea paranoic si chiar vulgar, si mai potrivit pentru un nuclear aftermath nu pentru situatia actuala (destul de soft), dar personal am experimentat si partea cu muritul de foame la un moment dat in viata, frica multora de acum si din viitorul apropiat. Stiam si atunci si stiu si acum ca situatia poate fi mult mai rea.