Carti, filme si evenimente, Filme documentare

Secolul individualismului – partea a III-a

, , , , 9 comentarii

Cuprinsul seriei Secolul individualismului

  1. Secolul individualismului – partea I
  2. Secolul individualismului – partea a II-a
  3. Secolul individualismului – partea a III-a
  4. Secolul individualismului – partea a IV-a

Secolul individualismuluiTitlul original: The Century Of Self
Titlu: Secolul individualismului

Difuzat de: BBC
Data lansarii: 17 Martie 2002

Scenarist, Producator si Regizor: Adam Curtis

Detalii in limba engleza: IMDB
Rezultate relevante Google

De vinzare la: Amazon

La sfirsitul anilor ’60 din secolul trecut o noua ramura a psihologiei promova exprimarea sinelui in dauna controlului acestuia. Corporatiile si politicienii au imbratisat repede aceasta schimbare de optica. Ei vor cauta obtinerea controlului asupra populatiei prin incurajarea tendintelor egocentriste pe care le avem fiecare dintre noi. Autocontrolul devenise dusmanul. Vrei ceva? Foarte bine! Cauta sa-l obtii. Aici si acum! Suna cunoscut, nu-i asa?

In traducere, mergi la banca si ia un credit 😉

Initial, acest curent de opinie (eliberarea si exprimarea tendintelor naturale pe care le avem fiecare dintre noi) a dus la revolutia politica (noua stinga americana) si apoi la revolutia sexuala din anii 1960. Ulterior, el a fost deviat spre consumatorismul vorace, alimentat de sistemul de credit pe care il avem in functiune in ziua de azi.

Sistemul este destinat alimentarii dorintei noastre de a fi altfel, diferiti, identificabili. O haina noua, ultimul tip de celular, o masina bengoasa, o casa cu zece camere spune ceva despre tine chiar daca ceea ce spune nu este adevarat.

Iarasi, ca de fecare data, sistemul a fost folosit de politicieni. Atit Reagan cit si Thatcher si-au modificat discursul politic in functie de noua tendinta de exprimare sociala. Si au cistigat alegerile.

Despre folosirea psihanalizei in politic mai multe in ultimul episod al Secolului individualismului.

Comentarii

comments

Standard

9 gânduri despre „Secolul individualismului – partea a III-a

  1. Lia zice:

    Urmarind partea a treia, eu vedeam partea oamenilor situati in curentul dezvoltarii personale, cum „s-a gasit ac si de cojocul lor”, transformandu-i in consumatori. Nu neaparat amatorii de telefon, casoi si masina bengoasa, dar pentru toti se poate gasi cate ceva incurajand dorinta de a se dezvolta pe directia respectiva si bineinteles avand produse care sa satisfaca acea nevoie.

    In plus

    Nu ai o problema pe care sa o rezolvi printr-un produs ori serviciu? Foarte simplu! Creeaza una!

  2. Jules Verne zice:

    Eu sunt un mare consumator, imi place sa consum, si am cu ce plati. Nu iau credite pentru a consuma ca n-am nevoie.Ma bucur ca traiesc in societatea de consum si nu in comunism sau alte forme sociale absurde si sper sa tina cit oi trai.

  3. Luca zice:

    @Jules Verne

    producerea de bunuri materiale nu este nu lucru rau per se. din pacate consumatorismul (in stadiul actual) are anumite caracteristici negative:
    -pune productia inaintea resurselor (procesul de productie este un consumator avid de resurse neregenerabile)
    -pune productia inaintea calitatii mediului (bunurile sint realizate din materiale poluante iar procesul de productie are subprodusi poluanti)
    -produsele sint facute…pentru a se strica dupa o perioada variabila de timp, tocmai pentru a se cumpara produse noi
    -se pune accentul pe satisfacerea placerilor consumatorului (se insista pe moda, trend, sublinierea statutului social prin cumpararea de produse…) nu pe satisfacerea necesitatilor consumatorului (am nevoie de un produs care sa fie eficient, fiabil…)

    o parte din aceste caracteristici sint subliniate in documentar. este important sa cunosti fenomenul si sa fii un consumator avizat!

  4. Feri zice:

    Ti-ai pus problema , actiunile de pe bursa caror companii apartin si ce modele de business au astea ? Cat polueaza, cat si ce produc si cu ce resurse ?
    Inevitabil participi la aceasta chestie.

  5. Luca zice:

    @ Feri

    desigur, contribuim fiecare la poluare, la distrugerea mediului inconjurator. de fiecare data cind cumparam un produs poluant sau care prin procesul lui de productie polueaza, de fiecare data cind ne urcam in propriul automobil si mergem la servici poluam planeta, de fiecare data …si exemplele pot continua. aceste actiuni sint mult mai personale si mai directe decit sa cumperi shares ale firmelor listate la bursa.

    in momentul in care ajungi sa-ti dai seama de aceasta realitate, in momentul cind iei decizii de consum care merg in directia buna (optezi pentru materiale ecologice, pentru masini mai putini poluante, poate chiar spre automobile electrice sau bicicleta 🙂 ) in acel moment ai luat o decizie constienta .

    despre asta e vorba: a fi informat pentru a lua decizii in cunostinta de cauza. iar daca, informat fiind, iei decizia sa nu faci nimic contra poluarii (de exemplu), atunci trebuie sa-ti asumi acest „pacat”.

  6. Octavian zice:

    Cel mai interesant in episodul asta mi s-a parut faptul ca Anna Freud era virgina, si cu toate astea contrazicea acea teorie care ii indruma pe oameni la cat mai mult orgasme pentru a se elibera. 🙂

    Oricum e interesant de vazut cum a evoluat psihologia de-alungul vremii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.