Finante personale

Cc: Intre libertate si siguranta

, , , , , Lasa un comentariu

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

„They who can give up essential liberty to obtain a little temporary safety, deserve neither liberty nor safety.”

Cei care renunta la liberatea lor pentru a obtine o siguranta temporara, nu merita nici libertatea, nici siguranta

Benjamin Franklin

Benjamin Franklin a fost unul dintre geniile Americii din secolul al XVIII-lea. Considerat de americani a fi un „founding father„, (parinte intemeietor) al statului american, alaturi de alte 7 personaje cheie ale politicii americane, care au semnat Declaratia de independenta in 1776.

Franklin a fost o personalitate complexa, activand ca inventator, jurnalist, tipograf, diplomat si  om de stat. Sunt binecunoscute (de americani) lucrarile sale in care se apleaca asupra modului in care sa-ti gestionezi finantele personale. Din acest punct de vedere este unul dintre preferatii mei, si il citez extensiv in cartea  „Iesi din labirint„.

Desi citatul de mai sus se refera la o situatie din domeniul politic, el poate fi interpretat si din punct de vedere financiar, iar puterea lui este evidenta in ziua de azi. Dar inainte de a incepe comparatia cu timpurile moderne, sa ne definim termenii:

Libertate

Daca adaugam cuvantului „libertate” atributul „financiar” obtinem „libertate financiara„, care poate fi definita a fi situatia in care poti lua orice decizie in viata ta, fara a fi limitat de factorul financiar. Cu alte cuvinte, ai suficienti bani incat sa faci ceea ce doresti.

Siguranta

La fel, daca adaugi cuvantului „siguranta” atributul „financiar” obtinem „siguranta financiara„. Cel mai bun exemplu de siguranta financiara este reprezentat de „asigurarile sociale” care, dupa cum le spune numele, ar trebui sa a produca o siguranta financiara.

Cine opteaza pentru libertatea financiara?

O minoritate. Acei care nu vor sa fie dependenti, care doresc sa-si cladeasca viitorul personal si financiar pe propriile puteri. In aceasta categorie se incadreaza liber profesionistii, patronii si investitorii.

Cine opteaza pentru siguranta financiara?

Majoritatea populatiei. Toti cei care sunt angajati, care isi schimba libertatea pe „siguranta” unui loc de munca oferit de patron. Ce trebuie sa faca patronul? Sa le ofere  de lucru si bani, intr-o lume in care trebuie sa te lupti pentru a avea de lucru. Pe angajat nu il intereseaza acest aspect, el plateste pretul dependentei prin diminuarea castigurilor, primind in schimb un salariu „asigurat”. Exista, in randul populatiei, convingerea ca statul este cel mai bun, cel mai „sigur” angajator.

Ce se intampla astazi

Piata muncii trece, de vreo doua decenii, prin transformatri fundamentale:

  • au disparut slujbele „pe viata„, locul de munca unde te angajezi la tinerete si de la care te-ai pensionat
  • angajatii trec de la un patron la altul, in cautarea celui mai bun salariu sau a celor mai atractive beneficii
  • au aparut slujbele orientate pe proiect, slujbe sezoniere sau de cateva sezoane, care dispar dupa terminarea proiectului respectiv
  • dinamica fortei de munca este deosebit de activa

Pe langa aceste tendinte generale, odata cu criza economica, au aparut:

  • reduceri ale salariilor pe acelasi orar, alternativa la disponibilizare
  • disponibilizari masive
  • disponibilizari in sectorul „sigur” al angajatilor bani
  • mai nou, reduceri la toate nivelurile, ale beneficiilor financiare care intra in categoria „asigurari sociale”, de la pensii la indemnizatiile de maternitate

Adevarul

La prima vedere, ai putea crede ca citatul din Benjamin Franklin este dur, necrutator, poate chiar cinic. In schimb, el este doar  dureros de adevarat. Atata timp cat esti dependent de cineva, indiferent de cine, esti la mila celui de care depinzi. Indiferent daca e vorba de o persoana (patronul), caruia poti sa-i spui in fata daca nu-ti convine ceva, sau este un organism impersonal (statul), la care poti sa protestezi cu eficienta unui latrat la luna, lucrurile stau la fel: nu ai nici o putere. Aceasta este realitatea si trebuie sa te apleci umil in fata ei.

Nu spun ca in timpurile de azi, criza este mai usoara pentru liber profesionisti, patroni sau investitori. Nu spun ca ei se descurca bine in comparatie cu angajatii. Dar nu ai cum sa negi ca, atunci cand o duce rau, un liber profesionist, patron sau investitor, are libertatea de a imbunatati sau de a schimba modul in care face banii, pentru a iesi din impas. Aceasta libertate ii asigura, in prima etapa, supravietuirea, apoi propasirea.

Spre deosebire de cei care au renuntat la libertate (in sens financiar) pentru siguranta (financiara) si care, dupa cum se vede cu ochiul liber, nu au obtinut, astazi, niciuna dintre ele.

Standard
Finante personale

Cc: Blocaj… numai din cauza ta

, , , 7 comentarii

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

De-atunci au ramas flash-urile clipelor de neuitat acoperite de parfumul indepartat al unor traini intense, specifice virstei.

Aveam paisprezece ani si mi se parea ca lumea se imparte in alb si negru. Nu putea fi decit bun sau rau, placut sau neplacut, rece sau cald. Intr-o asemenea lume, dragostea este un sentiment trait la maxim, a carui neimplinire te poate fringe.

Iubeam o fata. Pe ascuns, consumindu-ma in fiecare clipa in care nu era aproape de mine, cum fac toti tinerii la prima iubire din viata lor. Am intilnit-o intimplator in curtea scolii, intr-o pauza. Se transferase cu citeva zile in urma. Statea intr-un grup de fete, rizind cu pofta, trecindu-si la intervale regulate mina prin parul lung si aruncind priviri fugare grupului de baieti din clasele terminale de liceu. Am fost vrajit pe loc.

De atunci nu puteam decit sa fiu cu minte la ea. Imi faceam planuri ascunse, ma gindeam cum sa ajung in atentia ei, cu ce s-o impresionez. Eram la acea vreme mai scund decit marea parte a elevilor de aceiasi virsta, evident nu excelam la baschet, sportul liceului si bineinteles nu eram un tip popular. Sansele mele de reusita erau minime.

Cu toate acestea imi faceam planuri in continuare. In fiecare pauza imi cautam de lucru pe linga grupul fetelor in care aleasa era prezenta, incercind sa fiu luat in seama, discutind cu voce tare si abordind un comportament „macho”. Evident, nu reuseam decit sa fiu caraghios. In contrapartida, baietii care ii atrageau ei atentia jucau baschet, punindu-si la o parte sacourile uniformei si suflecindu-si minecile barbateste. Purtau incaltari sport „de firma”, cum aveau doar fii doctorilor si directorilor. Eram in plin comunism. Eu, evident, nu ma incadram in aceasta categorie.

Dar eram hotarit sa actionez.
Desi era doar ianuarie, am inceput sa ma gindesc ce martisor sa-i cumpar. Mi-am facut o lista cu teme legate, evident, de iubire: amorasi, inimi rosii, flori diferite… Nu reuseam sa-mi dau seama care dintre ele va avea cel mai mare impact. In momentul in care au aparut primii vinzatori de martisoare, am inceput sa scanez „piata”. Eram la curent cu toate modelele, inclusiv cele mai nou aparute. Imi alocasem un buget generos din banii de buzunar si eram hotatir sa cumpar cel mai grozav martisor. Evident l-am cumparat, pe cel care credeam, cu mintea de atunci, ca ma va ajuta sa intru in favorurile ei.

De 1 Martie, intr-o pauza, am cautat momentul potrivit pentru a-i da martisorul. Asteptam sa fie singura, sa pot sa-i spun discursul pregatit, sa vad care este reactia. A trecut prima pauza: inghesuiala in jurul ei. Era una dintre cele mai populare fete din serie deci baietii se inghesuiau sa-i dea martisoare. A doua pauza: la fel. Nu mai aveam decit o sansa, asa ca la primul sunet al  clopotelului am tisnit din banca si m-am infiintat la usa clasei ei. Cind a iesit, inconjurata de prietene, m-am inghesuit sa ajung la ea. Colegele chicoteau in jurul meu, in timp ce stateam paralizat cu martisorul im mina, fara sa pot articula un sunet. Ma uitam la ea, ea privea la mine ca si cum ar spune: „Asta ce mai vrea? A, sa-mi dea un martisor…” Mi-a luat martisorul din mina si mi-a spus un multumesc pe fuga, uitindu-se in alta parte, in timp ce se departa cu grupul ei.

Am ramas pe loc, inlemnit. Pierdusem ocazia. Ratasem momentul. Lumea parea ca se prabuseste in jurul meu. Zilele urmatoare am fost posomorit, irascibil. Nu-mi convenea nimic, nu ma putea intelege cu nimeni. Dupa doua saptamini, cind mi-am mai revenit din esec, am incercat s-o caut din nou. La un moment dat am ajuns sa o prind, prin nu stiu ce minune, singura intr-o pauza. M-am dus spre ea, am articulat un „Ceau” anemic. Mi-a raspuns absenta la salut. Nu isi amintea de mine. S-a intors incet si a plecat spre sala de clasa.

Urmatoarele saptamini am reintrat in starea de melancolie. Desi fusesem respins, nu puteam sa-mi iau gindul de la ea. Eram, evident, blocat  intr-o relatie care nici macar nu incepuse. Ma simteam prins in capcana, imposibil sa actionez.

X   X   X

Am cunoscuti care lucreaza la companii multinationale. Multi ar „ucide” pentru o asemenea slujba, bine platita dupa standardele economiei romanesti. Acesti oameni muncesc de dimineata pina seara, isi iau de lucru si in week-end, isi dau silinta sa faca totul bine. Se ofera primii la trainingurile pe care le face firma, incearca sa iasa in evidenta prin rezultatele lor, se agita la sedintele de lucru din departament, se ofera sa lucreze in plus cind se cer voluntari pentru diferite proiecte.

Cu tot acest efort sincer de a face „ce trebuie”, sint intr-o continua lupta cu banii. Au rate mari de achitat, pentru ca si-au cumparat cu credit apartamentul in care stau si si-au luat o masina „de firma”, in concordanta cu statutul social pe care il au. Incearca sa tina pasul cu colegii, mergind la ski in Austria si la mare in Grecia. Dar de fiecare data, la sfirsit de luna, nu reusesc sa puna bani deoparte. Nu pot sa faca mai mult de atit: o casa, o masina si citeva concedii.

Daca ar reusi sa ia o pauza din viata  pe care o au, care e programata riguros intre casa si serviciu, daca ar putea sa zica  stop pentru un moment si sa priveasca de sus intregul peisaj ar vedea ca sint blocati: viata lor este incatusata. Au uitat de visele pe care le aveau in adolescenta sau tinerete, s-au indepartat de ele, dindu-le la o parte pentru un trai confortabil. Acum, cind si-au amintit de ele, isi dau seama ca nu au nici timp si nici bani pentru a-si urma pasiunile. Si se simt blocati, fara sa poata iesi din aceasta situatie.

bocaj

Ma uit la ei si imi dau seama ca fac aceiasi greseala pe care am facut-o si eu acum douazeci si cinci de ani, cind ma gindeam doar la ea: se concentreaza pe o problema, o situatie din care nu au sanse sa evadeze. Isi consuma toata energia pentru a rezolva o problema care nu are rezolvare. Atita timp cit continua sa fie in acest status quo, nu vor putea sa obtina ceea ce vor cu adevarat de la viata. Pentru ca au facut o alegere, atunci, demult, crezind ca e mai bine sa optezi pentru confort (doar e o dovada de maturitate, nu?) decit sa mergi spre lucrurile care te pasioneaza in viata.

Nu ii acuz, departe de mine gindul! Exista oameni care se simt bine in aceasta ipostaza. Nu vor mai mult de la viata si cred ca si-au atins potentialul maxim in momentul in care au o casa confortabila si o masina care poate merge cu 200 de kilometri la ora. Cel putin acestia nu se pling de soarta lor, nu se lamenteaza ca lucrul e greu, ca ratele sint mari. Ei nu sint blocati pentru ca ei au ajuns unde au dorit.

Dar cei care se simt frustrati au o problema mai mare decit pot sa-si dea seama. Daca esti in pozitia in care regreti ca nu ti-ai urmat visul, in care ti se pare ca pretul confortului este prea mare, nu poti iesi din acest blocaj decit daca renunti la designul pe care l-ai imprimat existentei tale. Trebuie sa cauti un alt proiect, o alta structura care sa-ti permita sa dispui de timpul si banii de care ai nevoie pentru a face ce-ti place.

E o decizie foarte grea, este un efort colosal sa pleci din starea de” bine” in care te afli, sa-ti regindesti viata si sa pornesti spre alte tinte.

Iti sugerez ceva: nu te rupe dintr-o data de viata de acum. Incearca sa-ti reduci din timpul acordat serviciului si croieste un plan care sa-ti ofere libertatea financiara ce iti va permite sa-ti urmezi telul. Fa pasi mici, calculati, aproprie-te incet dar sigur de viata pe care ti-o doresti. Efortul merita pentru ca, peste ani, uitindu-te in spate, vei vedea ca decizia a fost buna si sacrificiul a meritat. Cel care va obtine toate laudele esti tu.

Epilog

Dupa zilele ingrozitoare in care ma simteam neinteles si aveam senzatia ca lumea se sfirsise, sentimentele negative  pareau sa se dilueze. Treptat am pornit sa redescopar viata de liceu, sa ma antrenez in activitati cu prietenii mei. Dupa citeva luni am inceput sa caut cu privirea alte fete „interesante”, de aceasta data doar pentru a le studia. Lucrurile au revenit la normal in cele din urma, de la sine. Ceea ce nu se va intimpla in viata cunostintelor mele, care se simt prinse in lanturile clasei de mijloc.

Standard
In atentia mea

De ce imi place Steve Pavlina…

, , , , , , 2 comentarii

Am dat de blogul lui Steve Pavlina pe net, la recomandarea unui alt blogger, care avea un site cu nume colosal, „I will teach you to be rich”, din pacate prea putin onorat prin continutul acestuia. Se amintea de un fisier audio, un audio-post despre cum sa faci bani fara sa fii angajat, pe care ti-l propun si eu spre ascultare, il gasesti aici.

Pavlina mi-a placut de la inceput. Stia despre ce vorbeste, avea curajul de a fi sincer, pina la a da publice esecurile din viata sa, avea un stil direct, nu facea risipa de cuvinte. Eficient in exprimare si transmiterea mesajului.

Dupa ce am ascultat fisierul, am devenit curios. I-am vizitat blogul, am rasfoit prin continut, am citit in viteza citeva articole. Era un blog despre dezvoltarea personala, cu resurse si articole ce depaseau cu mult nivelul unor carti celebre pe care le citisem, pe subiecte asemanatoare. Articole dense, pline de informatii. Omul nu bate cimpul.

Blogul fusese lansat in urma cu trei ani si are cam un milion de vizitatori lunar. Toti bloggerii din Romania, adunati si pusi intr-o galeata mare, nu fac traficul lui Pavlina. Un fenomen as zice normal, tinind cont ca Steve scrie in limba internetului, nu se adrezeaza numai publicului american si pe deasupra are o calitate exceptionala a continutului.

Tie s-ar putea sa nu-ti placa, dar eu am dat pe spate. Am lovit imediat link-ul de RSS si am asteptat post-uri proaspete. Nu ca n-as fi avut ce citi din arhive: blogul are sute de posturi, pe cele mai variate teme, de la educatia financiara la cum sa te lasi de fumat.

Au inceput sa vina articolele pe feed, am mai citi eu din arhive. Entuziasmul initial a palit. Ca orice om, Pavlina avea articole exceptionale, bune, mai putin bune. Altele erau cu un continut pe care eu l-am gasit greu de digerat, despre realitatile paralele, visarea cu ochii deschisi (cum s-ar traduce lucid dreaming?), entitati esoterice care ne influenteaza viata… Am sapat un pic, am intrat pe sectiunea about me si am vazut ca Steve suferise in tinerete de cleptomanie, facuse tratament (hm, un fost cleptoman ma invata cum sa economisesc…), avea o sotie medium, care oferea sedinte de spiritism, inclusiv la distanta, prin telefon. De la extaz la indoiala.
Ce sa zic, omul o iubeste, o accepta, sigur il face fericit.

Pe masura ce citeam tot mai mult din blog, mi se confirma parerea ca Pavlina este o persoana care tinde spre echilibru, un experimentator care vrea sa descopere pe propria piele adevarurile vietii.

Parerea mea finala despre Steve s-a cristaliza in momentul in care am citi seria de articole despre cum a devenit vegan (adica strict vegetarian, nu maninca nimic legat in vreun fel de animale). Are o teorie foarte interesanta despre obtinerea succesului in 30 de zile. De curiozitate incercase cum e cind maninci fara carne (in prima faza). Apoi cum e sa fii vegan. In urma acestor experimente, i s-a parut ca avantajele pe care le are aceasta dieta depasesc cu mult dezavantajele de a nu minca la fel ca restul lumii si de a fi privit in societate ca un ciudat.

Mi-a placut. Omul nu este un habotnic, un activist ingust. A incercat, s-a decis.

Dintr-o data, toate aparentele ciudatenii pe care le expira Steve Pavlina mi-au aparut intr-o lumina noua. Era un om ca noi toti, cu obiceiuri si chestii speciale. Cind cunosti un om, contabilizezi si accepti chiar ce ti se pare altfel.

Cineva spunea: Urasti ce nu intelegi. Cu cit l-am cunoscut mai bine pe Pavlina, cu atit am inceput sa-l inteleg, sa-i accept talentele si sa invat de la el cu detasare. Sa invat ce credeam ca se potriveste personalitatii mele si drumului pe care mi l-am ales.

Ce trebuie sa inveti tu din aceasta poveste este ca drumul tau, spre a deveni independent, mai apoi liber din punct de vedere financiar, este o alegere pe care putin o fac. Esti parte dintr-o minoritate pe care marea masa a oamenilor o privesc cu retinere (in cel mai bun caz) si nu fac efortul sa o inteleaga. Vei fi un ciudat. Poti sa te protejezi de acesasta respingere. Asta am facut eu, cind am optat pentru anonimitate. Foarte putine din cunostintele mele stiu ca sint pe drumul spre libertatea financiara, si mai putin stiu citi bani am strins impreuna cu sotia, nici unul nu stie cu exactitate. Ca sa fiu sincer, nici eu nu stiu decit daca imi iau o hirtie si un creion si calculez valoarea de piata a activelor imobiliare si adun sumele pe care le am la brokerii mei. Am decis sa fiu invizibil.

Al doilea lucru pe care trebuie sa-l inveti este ca trebuie sa fii un burete, dar unul special. Care absoarbe filtrat, doar ce are nevoie. Iti place Pavlina dar nu esti de acord cu el ca e ateist? Ce conteaza, are niste resurse de dezvoltare personale de o valoare cu totul deosebita. Iei ce-ti trebuie, accepti restul preocuparilor sale. Iti vezi de treaba ta, de drumul tau. Se spune ca poti invata chiar si de la un prost.

Iar Steve Pavlina nu e prost. Eu am invatat multe de la el. De aceea imi place Steve Pavlina.

Daca vizitati pentru prima data Milionarul Mioritic, poate doriti sa stiti mai multe despre acest blog.
In cazul in care va place, va recomand sa va abonati prin RSS sau prin email.
Parerile voastre sint importante. Lasati un comentariu sau trimiteti un email.
Va multumesc pentru vizita!
Standard
In atentia mea

Mamica milionara versus femeia intretinuta

, , , , , , , 5 comentarii

In lumea de azi statutul femeii se schimba cu repeziciune. Presa ne bombardeaza cu exemple de femei devenite virf de lance (e limbajul presei scrise de barbati, care nu se pot detasa de simbolistica falica a succesului), femei astronaut, femei CEO, femei prim-ministru sau, mai nou, femei presedinte de republica (vezi cazul Cristinei Fernandez de Kirchner, aleasa presedinta Argentinei saptamina trecuta).

Femeile-intretinator de familie au devenit ceva obisnuit de o vreme. Explozia prezentei lor in societate a bulversat insasi repartitia statistica a numarului de divorturi si a convietuirilor in concubinaj.

Acest fapt pune sub un mare semn de intrebare motivatia femeii de a oficializa o relatie la starea civila. Se pare ca aspectul economic este preponderent. Femeile se casatoresc, multe dintre ele, pentru a avea un contract legal cu un barbat dispus sa le furnizeze siguranta financiara pentru ele si copiii lor. Dintr-o data institutia familiei, cu istoria ei multimilenara, cu conotatia speciala care i-o da biserica si societatea dispare, raminind aspectul pur tehnic al acestei aliante.

Faptul ca aceasta institutie nu este creata datorita unui impuls ancestral al speciei, ci printr-o conditionare sociala, nu reprezinta o surpriza. Barbatul e prin natura lui mai degraba poligam decit monogam, lucru speculat de unele religii care permit aceasta inclinatie (musulmanii, cultul mormon). Aceste tendinte pe care incercam sa le trecem cu vederea dar care rabufnesc din subconstient se exprima in peisajul social tot mai mult, odata cu cresterea competentei femei in domeniul finantelor personale. O femeie care se poate intretine este o femeie care are puterea de a alege.

Dincolo de atentia presei, intr-o anonimitate deseori intretinuta, vine din urma o noua categorie de femei, femeia milionar . E un pas natural de la a reusi sa-ti asiguri traiul zilnic, tie si copiilor tai, la a fi liber financiar. O libertate care iti permite paleta maxima de alegeri. Vrei sa fii casatorita? Vrei sa traiesti in concubinaj cu tatal copiilor tai? Vrei sa stai acasa si sa-ti cresti copii? Nu conteaza, libertatea financiara iti permite orice decizie.

Barbatii-milionari trebuie sa ia in seama concurenta care se iveste la orizont. Femeile sint mult mai bine inzestrate prin bagajul speciei pentru a deveni bogate. Poseda abilitati naturale de comunicare sociala, interpersonala, sint maleabile, adaptive, uneori cameleonice, calitati ce lipsesc barbatului in lupta lui pentru bogatie. Pentru ca barbatul vede drumul spre succes ca o batalie continua in care trebuie sa distruga orice obstacol (cum spune Donald Trump, trebuie sa treci prin zidul de beton…) Femeile sint mai abile, ele ocolesc obstacolele in loc sa le darime. Astfel economisesc timp si energie.

Mamica milionara este cea mai rafinata reprezentanta a acestei specii in ascensiune. Dorinta ei de a fi bogata este dublata de motivatia atavica a femelei cu pui, care face orice, pina la sacrificiul personal suprem, pentru a asigura supravietuirea progeniturilor ei. Motivatia masculina egocentrista nu va ajunge niciodata la intensitatea sentimentului de protectie materna. O mama poate fi agresiva si persuasiva totodata, in incrincenarea de a obtine ceea ce doreste.

Din pacate, marea majoritate a femeilor nu se gindesc sa porneasca pe acest drum. Rareori este o initiativa personala, de cele mai multe ori sint impinse de probleme personale (saracie, divorturi…). Ele trebuie sa lupte cu lipsa de informare, obstacolele sociale si frustrarile partenerului masculin, care se simte atacat in orgoliu propriu de aceasta provocare.

Lucrurile sint pe cale sa se schimbe. O multime de carti si resurse de pe internet invata femeile cum sa faca bani, cum sa devina bogate. Parte din cele care au reusit, dintr-o solidaritate de grup tipic feminina, simt nevoia sa relateze succesul lor si reteta care le-a facut independente financiar. Din multitudinea exemplelor ies in evidenta femeile talentate, capabile sa exprime ce simt si gindesc cu talent pedagogic, spre deliciul cititorului.

Una dintre ele este mamica milionara de alaturi , o femeie deosebita, care pune la indemina celor care doresc o viziune personala despre cum o femeie si mama poate ajunge milionara. E exemplu aproape ideal. O femeie casatorita devreme, fara studii superioare, dar cu o determinare obisnuita printre mame. O femeie care vrea sa se realizeze in viata, sa-si creasca asa cum doreste copii, avind alegerile la indemina.

Va las placerea de a descoperi povestea ei. Este o poveste care poate deveni a Dumneavoastra, Doamnelor si Domnisoarelor din Romania.

Standard