Finante personale

Cc: Pe ce te bazezi: pe motivatie (putere interioara) sau pe un plan (metode logice)

, , , Un comentariu

Acest articol a aparut  ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Am citit un articol deosebit de interesant despre metodele care te ajuta sa obtii succesul, indiferent de domeniu. El se bazeaza pe un studiu facut de psihologul Richard Wiseman, care a vorbit cu mii de oameni, doritori sa-si atinga scopurile: sa slabeasca, sa gaseasca un job mai bun, sa altele de acest gen.

Wiseman a compilat o lista cu cele mai importante 10 metode de atingere a scopului. Am identificat in lista prezentata doua tipuri de metode:

  • bazate pe logica (fa-ti un plan, inregistreaza-ti progresul…)
  • bazate pe emotie (gandeste-te la lucrurile bune care ti se vor intampla cand vei ajunge sa-ti indeplinesti telul, recompenseaza-te atunci cand atingi telurile intermediare,…)

Din cele zece tipuri de recomandari, articolul ne pune in garda: jumatate dintre ele nu sunt functionale . La aceasta concluzie a ajuns autorul studiului, dupa ce a intervievat subiectii sai, la cativa ani dupa prima parte a studiului. Doar 10% au reusit in incercarea lor de a-si atinge telul.

Ce nu spune articolul, este faptul ca fiecare dintre noi avem o modalitate predominanta in care rationam: unii se bazeaza mai mult pe logica (de obicei barbatii), altii pe sentimente (de obicei femeile). Desigur, aceste aproximari sunt absolut statistice, de aceea e important sa te descoperi pe tine, sa vezi care este modul preponderent in care rationezi.

Acest lucru se face prin experiment. Pur si simplu, va trebui sa incerci metodele respective (cele logice si cele bazate pe sentiment) si sa vezi care dintre ele functioneaza cel mai bine la tine.

Personal, cred ca e vorba de un mix.  Nu suntem „doar logici” sau „doar bazati pe sentiment”. Dar in momentul in care vom descoperi preponderenta noastra, vom stii mai multe despre propria persoana si vom putea lua decizii mai informate.

A fi independent financiar sau de a fi bogat, reprezinta teluri la fel ca toate celelalte. Lor li se poate aplica un proces similar de analiza, se pot testa aceleasi metode de ajungere la reusita, la fel ca oricarui alt tel.

Pentru mine, planul logic este majoritar, dar folosesc si metode legate de motivatia psihologica. Sunt curios, pentru tine, ce functioneaza mai bine.

Inainte de a-mi raspunde, te invit sa citesti articolul amintit la inceputul acestui articol.

Standard
Finante personale

Cc: Citi bani vrei sa faci?

, , , 3 comentarii

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul destinat dezvoltarii personale, empower.ro

Imi amintesc de seara in care am vazut pentru prima data filmul The Secret. Unul dintre invitatii care apareau in acest documentar, spunea ca aplica metoda vizualizarii in momentul in care dorea sa obtina un loc de parcare intr-o zona aglomerata. Mi-am zis, pe moment: ‘Asta e o chestie simpla, pe care as putea sa o incerc, sa vad daca functioneaza!’

Desigur, am ramas cu mult mai mult de atit din acest film intr-adevar deosebit. Asta nu m-a facut sa-mi schimb hotarirea. Chiar din ziua urmatoare am inceput sa aplic metoda. In Timisoara, mai ales in zona centrala, problema locurilor de parcare este cronica. Cu greu gasesti o zona unde sa-ti lasi masina. Ca atare, orice idee care sa-mi aduca o solutie la aceasta problema merita incercata. Aveam ceva de facut in centru si am pornit de acasa incercind sa-mi imaginez cum ajung la destinatie si cum in fata magazinului unde trebuia sa opresc se afla un loc de parcare liber. Tot timpul drumului m-am gindit la acest scenariu si am asteptat nerabdator sa vad ce se va intimpla. Cind am intrat pe strada cu pricina, am inceput sa caut un loc liber. Nu departe de magazin se afla minunea: un spatiu cit sa parchez, la o ora in care in mod obisnuit nu gaseai un loc sa pui o bicicleta.

Am intrat, am oprit motorul. Un zimbet mare, aiurit, imi lumina fata. Dupa o vreme, cind a trecut bucuria ‘victoriei’, mi-am dat seama ca putea fi o intimplare, o coincidenta. Poate aveam norocul incepatorului. Trebuia sa mai incerc.

In zilele urmatoare, de fiecare data cind plecam in oras, vizualizam un loc de parcare cit mai aproape de destinatie. In marea majoritate a cazurilor gaseam unul. Erau situatii in care toate locurile erau blocate. In acest caz faceam o tura cu masina iar la intoarcere gaseam un loc liber.

Indiferent daca ma credeti sau nu, acesta este adevarul. Iar explicatia este mult mai simpla decit ce isi imagineaza lumea. Nu e vorba de puteri psihice, de capacitati paranormale, de modificarea universului in functie de intentia mea. E pur si simplu un proces de alegere constienta. Ca sa intelegeti o sa va explic printr-un exemplu.

Sa zicem ca vrei un loc de parcare cit mai aproape de destinatia ta, intr-un oras aglomerat. Daca nu esti fixat pe obtinerea acelui loc, cu orice pret, se pot intimpla urmatoarele doua scenarii:

  • inainte de a ajunge la locul ‘perfect’, vezi o zona libera unde poti sa parchezi. E adevarat, e mai departe de destinatie dar, hei, e liber si, cum zice poporul, ‘nu da vrabia din mina pentru cioara de pe gard’, asa ca parchezi
  • ajungi la destinatie dar toate locurile sint ocupate. Esti hotarit sa dai un tur pentru a incerca din nou. Pe o strada invecinata vezi un loc liber si parchezi acolo, conform modului de gindire prezentat anterior

In ambele cazuri, ai pierdut ‘locul perfect’ doar pentru ca tu ai decis ca acel loc este prea greu de gasit. In acel moment, universul s-a pliat dupa dorinta ta, nu pentru ca ai puteri paranormale, ci pur si simplu pentru ca tu ai abandonat telul initial (gasirea unui loc de parcare linga destinatie).

Cu banii se intimpla la fel. Ai vrea sa ai bani, multi bani. Esti hotarit sa ii obtii. Iti faci un plan, actionezi. Lucrurile incep sa mearga bine dar, la un moment dat, ai o problema. Te blochezi, nu obtii ceea ce vrei. Atunci, intr-o cedare de moment, cedare care va deveni obisnuinta, iti spui ca suma de bani pe care ai fi dorit s-o cistigi lunar este prea mare. Tocmai ai primit o oferta la jumatate din valoarea ei si te hotarasti s-o accepti, pentru ca, nu-i asa, ‘vrabia din mina…’ In acel moment universul (tau) s-a mulat dupa decizia pe care ai luat-o, si-a inchis portile si a lasat doar o trecere libera: 1/2 din tinta. Ghinion? Conspiratie impotriva ta?

Nici vorba. Doar tu esti de vina, tu esti cel care a conspirat. Ai luat o decizie care ti-a limitat variantele.

Veti spune: sa-ti stabilesti o suma de bani pe care vrei sa o cistigi nu e de ajuns! Banii nu vin numai pentru ca tu stii citi vrei sa ai.

Foarte adevarat. Pentru a ajunge la un tel, trebuie mai mult decit atit:

  1. sa stii exact cit vrei. Daca spui ‘vreau multi bani’, nu ajunge. Ce inseamna ‘multi’? o mie? doua? zece mii de euro pe luna? Multi fata de ce? E foarte important sa ai o suma clara in minte si o limita de timp in care vrei s-o obtii.
  2. sa stii cum o vei obtine. Un plan e extrem de important. Telul tau: ‘sa fac un profit de cinci mii de euro lunar din afacerea mea care se ocupa cu cresterea ciupercilor Pleurotus.’ Suma e clara, modalitatea de atingere fixata. Nu-ti ramine decit…
  3. sa actionezi. Apuca-te de lucru. Pune la punct afacerea, fa-o sa functioneze.
  4. nu te lasa oprit de probleme si esecuri. N-ai ajuns la suma dorita in perioada de timp care ti-ai propus-o? Nu-i nimic, mai ‘fa o tura prin imprejurimi’ (modifica ceva la planul de afaceri, pentru a-l imbunatati) pina cind ‘se elibereaza un loc de parcare’ (apare o oportunitate de afaceri care iti va creste profitul).

Cu alte cuvinte, nu renunta la telul tau. In momentul in care te multumesti cu putin, ti-ai inchis drumul spre succes, spre telul fixat initial.

Aici e una din piedicile cele mai importante pe care le intilnim in viata. Stiu, e greu sa-ti reafirmi telul de fiecare data cind viata nu-ti da ceea ce vrei. E greu sa pornesti din nou cind problemele te tintuiesc. Dar nu exista alta cale spre succes.

Revin cu intrebarea din titlu: citi bani vrei sa faci? Scrie pe o hirtie, fa-ti un plan, urmeaza planul, ajusteaza-l din mers. La un moment dat Universul se va plictisi sa-ti puna piedici si vei ajunge la destinatie. Dar pentru asta e nevoie sa fii incapatinat.

Standard
Finante personale

Cc: Blocaj… numai din cauza ta

, , , 7 comentarii

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

De-atunci au ramas flash-urile clipelor de neuitat acoperite de parfumul indepartat al unor traini intense, specifice virstei.

Aveam paisprezece ani si mi se parea ca lumea se imparte in alb si negru. Nu putea fi decit bun sau rau, placut sau neplacut, rece sau cald. Intr-o asemenea lume, dragostea este un sentiment trait la maxim, a carui neimplinire te poate fringe.

Iubeam o fata. Pe ascuns, consumindu-ma in fiecare clipa in care nu era aproape de mine, cum fac toti tinerii la prima iubire din viata lor. Am intilnit-o intimplator in curtea scolii, intr-o pauza. Se transferase cu citeva zile in urma. Statea intr-un grup de fete, rizind cu pofta, trecindu-si la intervale regulate mina prin parul lung si aruncind priviri fugare grupului de baieti din clasele terminale de liceu. Am fost vrajit pe loc.

De atunci nu puteam decit sa fiu cu minte la ea. Imi faceam planuri ascunse, ma gindeam cum sa ajung in atentia ei, cu ce s-o impresionez. Eram la acea vreme mai scund decit marea parte a elevilor de aceiasi virsta, evident nu excelam la baschet, sportul liceului si bineinteles nu eram un tip popular. Sansele mele de reusita erau minime.

Cu toate acestea imi faceam planuri in continuare. In fiecare pauza imi cautam de lucru pe linga grupul fetelor in care aleasa era prezenta, incercind sa fiu luat in seama, discutind cu voce tare si abordind un comportament „macho”. Evident, nu reuseam decit sa fiu caraghios. In contrapartida, baietii care ii atrageau ei atentia jucau baschet, punindu-si la o parte sacourile uniformei si suflecindu-si minecile barbateste. Purtau incaltari sport „de firma”, cum aveau doar fii doctorilor si directorilor. Eram in plin comunism. Eu, evident, nu ma incadram in aceasta categorie.

Dar eram hotarit sa actionez.
Desi era doar ianuarie, am inceput sa ma gindesc ce martisor sa-i cumpar. Mi-am facut o lista cu teme legate, evident, de iubire: amorasi, inimi rosii, flori diferite… Nu reuseam sa-mi dau seama care dintre ele va avea cel mai mare impact. In momentul in care au aparut primii vinzatori de martisoare, am inceput sa scanez „piata”. Eram la curent cu toate modelele, inclusiv cele mai nou aparute. Imi alocasem un buget generos din banii de buzunar si eram hotatir sa cumpar cel mai grozav martisor. Evident l-am cumparat, pe cel care credeam, cu mintea de atunci, ca ma va ajuta sa intru in favorurile ei.

De 1 Martie, intr-o pauza, am cautat momentul potrivit pentru a-i da martisorul. Asteptam sa fie singura, sa pot sa-i spun discursul pregatit, sa vad care este reactia. A trecut prima pauza: inghesuiala in jurul ei. Era una dintre cele mai populare fete din serie deci baietii se inghesuiau sa-i dea martisoare. A doua pauza: la fel. Nu mai aveam decit o sansa, asa ca la primul sunet al  clopotelului am tisnit din banca si m-am infiintat la usa clasei ei. Cind a iesit, inconjurata de prietene, m-am inghesuit sa ajung la ea. Colegele chicoteau in jurul meu, in timp ce stateam paralizat cu martisorul im mina, fara sa pot articula un sunet. Ma uitam la ea, ea privea la mine ca si cum ar spune: „Asta ce mai vrea? A, sa-mi dea un martisor…” Mi-a luat martisorul din mina si mi-a spus un multumesc pe fuga, uitindu-se in alta parte, in timp ce se departa cu grupul ei.

Am ramas pe loc, inlemnit. Pierdusem ocazia. Ratasem momentul. Lumea parea ca se prabuseste in jurul meu. Zilele urmatoare am fost posomorit, irascibil. Nu-mi convenea nimic, nu ma putea intelege cu nimeni. Dupa doua saptamini, cind mi-am mai revenit din esec, am incercat s-o caut din nou. La un moment dat am ajuns sa o prind, prin nu stiu ce minune, singura intr-o pauza. M-am dus spre ea, am articulat un „Ceau” anemic. Mi-a raspuns absenta la salut. Nu isi amintea de mine. S-a intors incet si a plecat spre sala de clasa.

Urmatoarele saptamini am reintrat in starea de melancolie. Desi fusesem respins, nu puteam sa-mi iau gindul de la ea. Eram, evident, blocat  intr-o relatie care nici macar nu incepuse. Ma simteam prins in capcana, imposibil sa actionez.

X   X   X

Am cunoscuti care lucreaza la companii multinationale. Multi ar „ucide” pentru o asemenea slujba, bine platita dupa standardele economiei romanesti. Acesti oameni muncesc de dimineata pina seara, isi iau de lucru si in week-end, isi dau silinta sa faca totul bine. Se ofera primii la trainingurile pe care le face firma, incearca sa iasa in evidenta prin rezultatele lor, se agita la sedintele de lucru din departament, se ofera sa lucreze in plus cind se cer voluntari pentru diferite proiecte.

Cu tot acest efort sincer de a face „ce trebuie”, sint intr-o continua lupta cu banii. Au rate mari de achitat, pentru ca si-au cumparat cu credit apartamentul in care stau si si-au luat o masina „de firma”, in concordanta cu statutul social pe care il au. Incearca sa tina pasul cu colegii, mergind la ski in Austria si la mare in Grecia. Dar de fiecare data, la sfirsit de luna, nu reusesc sa puna bani deoparte. Nu pot sa faca mai mult de atit: o casa, o masina si citeva concedii.

Daca ar reusi sa ia o pauza din viata  pe care o au, care e programata riguros intre casa si serviciu, daca ar putea sa zica  stop pentru un moment si sa priveasca de sus intregul peisaj ar vedea ca sint blocati: viata lor este incatusata. Au uitat de visele pe care le aveau in adolescenta sau tinerete, s-au indepartat de ele, dindu-le la o parte pentru un trai confortabil. Acum, cind si-au amintit de ele, isi dau seama ca nu au nici timp si nici bani pentru a-si urma pasiunile. Si se simt blocati, fara sa poata iesi din aceasta situatie.

bocaj

Ma uit la ei si imi dau seama ca fac aceiasi greseala pe care am facut-o si eu acum douazeci si cinci de ani, cind ma gindeam doar la ea: se concentreaza pe o problema, o situatie din care nu au sanse sa evadeze. Isi consuma toata energia pentru a rezolva o problema care nu are rezolvare. Atita timp cit continua sa fie in acest status quo, nu vor putea sa obtina ceea ce vor cu adevarat de la viata. Pentru ca au facut o alegere, atunci, demult, crezind ca e mai bine sa optezi pentru confort (doar e o dovada de maturitate, nu?) decit sa mergi spre lucrurile care te pasioneaza in viata.

Nu ii acuz, departe de mine gindul! Exista oameni care se simt bine in aceasta ipostaza. Nu vor mai mult de la viata si cred ca si-au atins potentialul maxim in momentul in care au o casa confortabila si o masina care poate merge cu 200 de kilometri la ora. Cel putin acestia nu se pling de soarta lor, nu se lamenteaza ca lucrul e greu, ca ratele sint mari. Ei nu sint blocati pentru ca ei au ajuns unde au dorit.

Dar cei care se simt frustrati au o problema mai mare decit pot sa-si dea seama. Daca esti in pozitia in care regreti ca nu ti-ai urmat visul, in care ti se pare ca pretul confortului este prea mare, nu poti iesi din acest blocaj decit daca renunti la designul pe care l-ai imprimat existentei tale. Trebuie sa cauti un alt proiect, o alta structura care sa-ti permita sa dispui de timpul si banii de care ai nevoie pentru a face ce-ti place.

E o decizie foarte grea, este un efort colosal sa pleci din starea de” bine” in care te afli, sa-ti regindesti viata si sa pornesti spre alte tinte.

Iti sugerez ceva: nu te rupe dintr-o data de viata de acum. Incearca sa-ti reduci din timpul acordat serviciului si croieste un plan care sa-ti ofere libertatea financiara ce iti va permite sa-ti urmezi telul. Fa pasi mici, calculati, aproprie-te incet dar sigur de viata pe care ti-o doresti. Efortul merita pentru ca, peste ani, uitindu-te in spate, vei vedea ca decizia a fost buna si sacrificiul a meritat. Cel care va obtine toate laudele esti tu.

Epilog

Dupa zilele ingrozitoare in care ma simteam neinteles si aveam senzatia ca lumea se sfirsise, sentimentele negative  pareau sa se dilueze. Treptat am pornit sa redescopar viata de liceu, sa ma antrenez in activitati cu prietenii mei. Dupa citeva luni am inceput sa caut cu privirea alte fete „interesante”, de aceasta data doar pentru a le studia. Lucrurile au revenit la normal in cele din urma, de la sine. Ceea ce nu se va intimpla in viata cunostintelor mele, care se simt prinse in lanturile clasei de mijloc.

Standard