Luzer este un cuvant din jargonul adolescentilor.
Cuvantul provine din englezul loser, care inseamna invins, pagubas, ratat. Nu este neologism, doar un imprumut neliterar din engleza, care nu a patruns in limba, cum s-a intamplat, de exemplu, cu trend.
Pe vremea cand eu eram adolescent, nu se stia de luzer. Atunci luzerii se numeau fraieri.
Mi-am amintit de „fraieri” acum cateva zile, cand m-am intalnit, dupa foarte multi ani, cu un fost coleg de liceu. Era dintr-o clasa paralela cu a mea, dar il cunosteam bine, pentru ca era o persoana populara. Stii ce inseamna popular in liceu: acel tanar sau tanara care e „cool”, cum ar zice tinerii de azi, care facea tot felul de prostioare, mai mari sau mai mici, pentru „a iesi in fata”, pentru a atrage atentia celor din jur, a colegilor si a profesorilor.
Smecherii de acest gen erau, de cele mai multe ori, copiii unor oameni importanti: doctori, profesori universitari, avocati. Pe vremea comunistilor, atunci cand am facut eu liceul, clasa de mijloc era un fapt de viata, e drept nu la nivel oficial. In schimb, toata lumea stia ca medicii, militienii, membrii din conducerea partidului intrau in „alta categorie”.
Dintre tinerii cool, cei mai multi faceau parte, prin intermediul parintilor lor, din aceasta categorie. Mai era o categorie de tineri care ieseau in evidenta, tineri care nu aveau parinti „iesiti din comun”. Cand acesti tineri faceau o prostie, le era scazuta nota la purtare sau erau exmatriculati. Spre deosebire de ei, tinerii cu parinti din „clasa de mijloc” nu pateau nimic, erau cel mult mustrati daca spargeau tabla de sticla cu pietre sau daca aruncau o banca pe geam.
Intre acesti tineri, ajunsi aproape de varsta majoratului, circula o vorba: „Doar fraierii muncesc.” In traducere, in jargonul adolescentilor de astazi, poti auzi aceeasi butada, sub forma: „Munca este pentru luzeri.” Acelasi mesaj, alte cuvinte.
Ce m-a socat pe mine, acum cateva zile, cand m-am reintalnit cu colegul meu, a fost nu faptul ca la momentul de astazi era un om al clasei de mijloc, proprietar de reprezentanta ce comercializa produsele unui mare producator de computere, la nivel mondial. Am avut o alta revelatie: in momentul in care colegul a inceput sa vorbeasca de prietenii lui din liceu, cei cu care isi petrecea timpul, acelasi tip de tineri „cool” ca si el, mi-am dat seama ca fiecare dintre ei a ajuns „mare”.
Iata o lista cu ocupatiile tinerilor „cool” din liceul meu:
- proprietari de reprezentante a unor firme mari
- milionari in dolari, proprietari de afaceri
- proprietari de hoteluri
- proprietari de cluburi de noapte
- proprietari de spatii imobiliare
- …
Sunt aceiasi tineri care acum mai bine de 30 de ani considerau ca „Munca este pentru luzeri.” Aceiasi oameni care astazi, prin ceea ce fac, intaresc aceasta zicala.
Nu spun ca ei nu „muncesc”, din contra, intre acesti oameni sunt patroni care poate investesc in afacerea lor mai mult timp decat muncesc eu sau tu. Cultura lor legata de munca si de bani, care in timpul adolescentei venea probabil din familie, le spunea ca „munca este pentru luzeri”.
Stau si ma uit la mine, la ce am facut in viata: am fost angajat (ca medic), apoi liber profesionist (ca medic), apoi iarasi liber profesionist (ca autor). Toata viata mea am muncit (da, sigur, am mai si investit, si inca investesc), dar in esenta sunt, cel putin partial, un luzer.
Sunt un luzer pentru ca familia mea mi-a insuflat ideea de a fi liber profesionist. Poate daca parintii m-ar fi indemnat sa fac altceva decat a fi angajat (ceea ce, in timpul comunismului, era o indeletnicire periculoasa, de bisnitar), probabil la venirea revolutiei as fi ajuns un comercian de succes si apoi un patron bogat.
Ce vreau sa spun este ca suntem, in mare parte, produsul educatiei noastre. Sigur, ne putem schimba pe parcurs, la maturitate, dar educatia este deosebit de importanta, iar schimbarea la varsta adultului este a naibii de grea.
Daca aveti copii, incercati sa retineti acest lucru. Cand faceti planuri, impreuna cu copiii vostri, despre cum o sa-si castige banii cand ajung adulti, nu uitati sa le spuneti ca pot fi si altceva decat luzeri. Acest lucru le va deschide ochii si sunt sigur ca o sa va multumeasca, mai incolo, dupa ce trec de varsta de 30 de ani.