Cc: Managementul cheltuielilor nu e suficient (partea a III-a)

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Ultimele doua puncte ale planului sint esenta reusitei sale.

Investeste

Urmatorul pas e esential. Banii care ramin (cei 70% din fondurile disponibile prin managementul cheltuielilor) trebuie investiti. Desigur, luna de luna, aceste sume vor fi mici. Puneti-le intr-un cont la banca. Daca s-au strins bani suficienti, constituiti un depozit la termen.

In timp ce banii se string, invatati sa investiti. La bursa, in imobiliare. Cititi, intrebati alte persoane care au investit, faceti planuri. Pregatiti-va pentru momentul in care banii disponibili sint suficienti. Cind acel moment va veni, planul vostru trebuie sa fie gata, dublat de motivatia necesara pentru a-l pune in aplicare.

Sint unii care vor prefera sa stringa acesti bani pentru o afacere. Este si asta o solutie, dar trebuie sa fiti pregatiti pentru un efort mult mai intens: o firma va consuma mult mai multe resurse (de timp, energie si bani) decit investitiile.

Fara aceasta etapa, in care banii strinsi sint investiti, nu veti reusi sa obtineti nimic. Veti fi in situatia acelor oameni care au economisit toata viata, si-au tinut banii in banca si la scoaterea lor au fost socati sa observe ca nu fac mare lucru cu ei. E o tragedie care se intimpla an de an populatiei cu venituri mici, de cind bancile au preluat sistemul financiar al lumii. Nu bancile sint de vina, ci noi, cei care credem ca putem sa propasim financiar lasind pe altii sa ne gestioneze banii.

Desi nu e locul pentru aceasta argumentatie, voi spune in treacat ca tinutul banilor la banca nu face decit sa te protejeze intr-o oarecare masura de cancerul inflatiei. In nici un caz nu-ti va produce acumularea visata, pe care o tipa in gura mare, cu o tarie obscena toate reclamele pe care le vedeti prin presa sau la TV. Singura posibilitatea de a face banii este sa ti-i faci singur. Deschide o firma, investeste, fa tu ceva cu banii si doar atunci vei fi in stare sa masori un profit.

Diversifica

Nu pune toate ouale in acelasi cos.
O alta pilda pe care ati auzit-o, citata pina la epuizare de specialistii de finante personale. Dar cit se poate de adevarata. Sau cum ar zice un parior impatimit, nu miza toti banii pe acelasi cal.

In aceasta etapa voi reveni, cum am promis, la cei 5 sau 10% din banii pe care ii cistigi, dar pe care nu i-ai alocat pentru bugetul tau. Foloseste acesti bani precum si alti bani din investitii, pentru a constitui un fond de rezerva si un fond pentru situatii speciale:

fondul de supravietuire; cei mai multi specialisti in finatele personale recomanda sa pui deoparte cel putin atitia bani incit sa poti asigura supravietuirea ta sau a familiei tale pentru 6 luni. Daca e un an e si mai bine.
dupa ce fondul de supravietuire e intregit, stringe bani disponibili pentru situatii speciale.

Ce inseamna situatii speciale?

Oportunitati de investitie deosebite. Din cind in cind te lovesti in viata de situatii exceptionale, cind poti cumpara un automobil la un pret mult sub valoarea sa (nu il lua pentru tine, vinde-l in profit!). Sau o casa. Sau o firma. Depinde care e domeniul in care te pricepi si iti place sa activezi.

In aceste situatii trebuie sa dispui de cash, bani ghiata. Aici intervine fondul pentru situatii speciale. Poti alimenta acest fond, retragind din profitul cbtinut in investitii. Aloca anual un procent cu aceasta destinatie si iti vei multumi in momentul in care o ocazie epocala se va arata. Viata e generoasa cu cei pregatiti. Fi pregatit si vei vedea ca, peste noapte, vei deveni norocos.

Sint sigur ca ai observat: acest plan in cinci puncte este total diferit de ceea ce fac multi dintre noi: taie de pe lista, string banii si ii pun in banca.
Planul e o modalitate sinergica de a inmulti banii, pentru ca se adreseaza atit primei parti, pe care o cunoaste toata lumea, dar intr-o noua abordare (managementul cheltuielilor) dar si partii a doua (investitiile si diversificarea) dar pe care multi o aplica fara sa adauge prima parte. Impreuna, cele doua metode se potenteaza reciproc, devenind un sistem integru, functional, ce produce rezultate excelente daca este aplicat intocmai.

De ce n-ati incerca si voi?

Finante personale

Cc: managementul cheltuielilor nu e suficient (partea a II-a)

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul de educatie personala, empower.ro

Planul in cinci puncte care iti permite sa fructifici rezultatul pozitiv obtinut printr-un bun management al cheltuielilor este urmatorul:

Bugeteaza

Daca nu iti controlezi banii, ei te vor controla pe tine.
Probabil ai auzit aceasta fraza de multe ori pina acum. Este cit se poate de adevarata. Iar una dintre cele mai puternice modalitati de control al banilor este bugetul.

Cuvint care ii deranjeaza pe multi, bugetul este doar o notiune care defineste cantitatea de bani necesara pentru realizarea unui scop (supravietuirea financiara a unei tari, intreprinderi, familii sau persoane) si modul in care sint alocati acesti bani.

Inainte de a-ti stabili bugetul, trebuie sa pornesti de la doua elemente esentiale:

fondurile disponibile – in traducere cit cistigi pe an (pentru ca bugetarea o vom face anual, din ratiuni legate de simplitate)
standardul de viata dorit

Degeaba vreti sa traiti ca un seic daca nu cistigati cit un seic. Trebuie sa va stabiliti standardul de viata in functi de actuala situatie financiara.

Instinctul va va spune sa alocati toti banii pe care il obtineti (prin salar sau din alte surse: e important sa contabilizati TOATE sursele de venit) pentru bugetul de cheltuieli. Se poate si asa. Personal va recomand sa folositi doar 90 sau 95% din banii disponibili, iar restul sa ii puneti, momentan, deoparte (voi vorbi ulterior despre destinatia lor).

Sa spunem ca ati calculat suma disponibila pentru buget. Urmeaza alocarea banilor in functie de necesitati:

pentru necesitati de baza (cazare, mincare, sanatate)
pentru necesitati aditionale (vacante, transport, comunicatii…)
restul (distractii, hobby…)

Urmeaza alocarea banilor pe luni. Sint luni in care bugetul va fi mai generos. Un exemplu sint lunile de concediu, cind, pe linga cheltuielile zilnice trebuie sa alocati bani pentru plecarea in vacanta, iar alte luni sint mai putin solicitanta (cum traditional e luna februarie, pentru ca are mai putine zile).

In momentul in care stiti ctiti bani are bugetul fiecareia din cele doisprezece luni ale anului ati terminat bugetarea.

Gestioneaza

Gestioneaza-ti fondurile bugetare cu atentie. Aplica inventiv principiile managementului cheltuielilor. cauta sa gasesti pentru fiecare zona de cheltuieli in parte solutii care iti vor permite sa obtii aceleasi rezultate sau rezultate comparabile folosind cit mai putini bani sau chiar fara sa utilizezi banii (prin servicii pe care le prestezi altora, prin schimbul de marfuri sau produse pe care le ai in exces… eun domeniu in sine, pe care o sa-l abordez alta data).

Iti spun din experienta: totul depinde de imaginatia si determinarea ta. daca vrei sa gasesti o solutie, ea va apare. poate nu imediat, poate nu anul acesta. dar dca tot timpul, mintea ta are de „prelucrat” aceasta problema (reducerea cheltuielilor fara a pierde din beneficii), vei descoperi fericit, intr-o zi, ca exista o rezolvare.

Recompenseaza

E o etapa esentiala, peste care multi vor fi tentati sa sara. Nu cadeti prada acestui impuls. Pentru ca veti deveni ceea ce sint multi dintre cei care isi gestioneaza atent banii: niste zgirciti.

Calculati cu atentie, pentru fiecare luna, citi bani ati salvat de la cheltuieli. Daca veti continua sa va ginditi continuu la metode de reducere a cheltuielilor, fara pierderea beneficiilor, veti vedea ca sint solutii multiple, unele mai eficiente decit altele. Pe masura ce trece timpul, veti reusi sa disponibilizati tot mai multi bani, gata de a fi folositi in urmatoarele etape.

Ati calculat banii salvati. Din ei, alocati 30% pentru recompensa.

ce inseamna recompensa? Orice lucru care va face placere: un hobby, o mica excursie (chiar daca pentru asta trebuie sa stringeti cei 30% obtinuti inmai multe luni), un gadget pe care vi-l doriti, o cina romantica in oras. Orice va produce un sentiment de bunastare. Iar in momentul in care acest sentiment va invaluie, legati-l de actul care a dus la realizarea sa: managementul cheltuielilor. faceti asta de fiecare data si se va produce ceea ce Pavlov numea „reflex conditionat”: de fiecare data cind va veti gindi cum sa gestionati mai bine cheltuielile, veti simti un sentiment de satisfactie, anticiparea clipelor in care va veti „administra” o recompensa. Nu-i asa ca e pacat sa sariti peste acest pas?

Finante personale, Investitii imobiliare

Capcana calduta a clasei de mijloc

People who cannot invent and reinvent themselves must be content with borrowed postures, secondhand ideas, fitting in instead of standing out.

Warren Bennis

Dincolo de toate, sintem programati sa ocupam un loc, sa ne conformam, sa participam mai mult sau mai putin involuntar ca rotite bine unse in angrenajul social.

Pentru mine, totul s-a petrecut ca intr-o realitate paralela: am trecut prin scoala generala, gimnaziu si liceu, ghidat de valorile culturale si de integrare sociala ale parintilor. Ei isi doreau, ca toti parintii obisnuiti, „normali”, sa devin un bun cetatean, realizat profesional, cu o familie, copii… Au suprimat mai mult sau mai putin discret orice tendinte care nu se incadrau in acest pattern, m-au convins cit e de bine la caldurica: fara stress, fara batai de cap, o viata linistita, cum, nu-i asa, merita fiecare dintre noi.

Am facut o treaba buna: am renuntat la vise si pasiuni „periculoase” (doar e un semn de maturitate, nu?), am absolvit liceu, am intrat la facultate, am terminat-o. Incet dar sigur m-am inscris ca un automat pe traiectoria ce ne-o rezerva conditionarea: m-am angajat, mi-am cumparat un apartament, m-am casatorit. Mi-am deschis un cabinet privat, m-am mutat la un apartament mai mare, mi-am schimbat masina. Concedii in strainatate, lucruri in casa… nu trebuie sa va dau prea multe detalii, le stiti prea bine.

Caldut. Liniste. Impacare.

La un moment dat m-am trezit, intr-o dupa-masa frumoasa de toamna, in momentul in care am inceput sa-mi pun „intrebari indiscrete”:

asta sa fie tot? (obtinusem standardul ce mi se sugerase: profesie, familie, casa, masina, stabilitate financiara, statut social)
cu alte cuvinte, am ajuns la final? nu urma decit sa-mi schimb o data la zece ani apartamentul (sau sa-mi cumpar o casa), sa-mi iau o masina mai tare, sa-mi fac un concediu intr-o destinatie mai indepartata?
unde sint pasiunile si visele mele? (cuvinte prafuite, lasate sa se usuce intr-un sertar intunecos al memoriei)
ce raminea dupa mine, daca in acest moment as fi murit?

Eram socat de brutalitatea intrebarilor, de sinceritatea lor extrema. Trezirea a fost brusca, intensitatea a fost dureroasa. Eram dezamagit (pentru ce, prostule, esti realizat profesional, social!), eram furios (pe parinti, societate, pe intreg „sistemul asta imputit”), ma simteam cu adevarat un las. Am dat ideile, esenta, visurile mele pe un loc confortabil la o loja secundara din sala de spectacol.

Au urmat zile confuze, cu stari emotionale antagonice, succedate in ritm alert. Nu reuseam sa ma decid: am facut bine, am gresit, ce e important, ce conteaza cu adevarat in viata. Cu timpul lucrurile au inceput sa se sedimenteze. Furia si sentimentul esecului s-au potolit. Au ramas intrebarile: unde sint acum, ce pot sa fac de aici incolo?

In esenta nu stateam rau: aveam un punct de pornire – toate avantajele dobindite pina in acel moment. O pozitie solida, pe care se putea construi ceva. Trebuia doar sa-mi realiniez prioritatile, sa redescopar what makes me tick. Sa-mi fac un plan, sa actionez. Parea simplu, dar pina atunci viata mea a fost planificata de parinti dupa normele sociale general acceptate, actiunile mele au fost realizate printr-o implicare aproape impersonala.

Paradoxal: cel mai greu a fost sa-mi refac lista de pasiuni. Eram asemeni unui copil sarac, pus de cineva sa-si aleaga un dar, orice dar, copil care uitase cum arata jucaria pe care si-o dorise demult, pe cind o vazuse in trecere in vitrina magazinului din oras, din mersul grabit al autobuzului. Pina la urma, evident, am reusit, intr-un proces de rememorare care mi-a adus parfumuri si senzatii trecute, pe care aproape le uitasem. Nici vorba, nu disparusera, ele stateau cuminti, inca vii, intr-un colt al mintii, exilate dar nu desfintate.

Cind am inceput sa studiez realist lista din fata mea am ramas socat: aveam nevoie de bani, de mult mai multi bani decit dispuneam in acel moment.

Desigur, cu mintea de acum, pot spune cu usurinta: banii sint doar o iluzie a necesitatii. Orice lucru poate fi infaptuit fara sa ai bani, doar prin viziune , motivatie si actiune. Pe atunci nu stiam aceste „mici detalii”, nu realizam ca banii apar in momentul in care esti pregatit sa-i primesti, de multe ori din surse la care nu te-ai gindit si in cantitati mai mari decit ai nevoie.

Creadeam ca am nevoie de MULTI bani, pe care trebuia sa-i obtin pentru a putea sa-mi realizez visele trezite din starea de letargie.

In sectorul finantelor personale ma descurcam bine. Imediat dupa 1990 am inceput sa citesc fiecare carte de dezvoltare personala si educatie financiara care se edita. Apoi a venit internetul, cu imensitatea de resurse pe care ti-o pune la dispozitie. Am ajuns in situatia paradoxala de a ma restringe in cautare, de a selecta materialele in functie de calitate: lucru tot mai usor pe masura ce cresteau cunostintele mele in domeniul. Cu timpul mi-am dezvoltat acel simt interesant, pe care americanii il numesc bull shit sensor, ce m-a servit cu fidelitate de fiecare data.

Dupa acumulari extensive am simtit nevoia actiunii. Dar eram intr-o dilema ingrozitoare, aceiasi dilema in care se afla toata lumea in momentul in care doreste sa inceapa investitiile: nu aveam capital. Cauza era evidenta, facusem ceea ce facea toata lumea: consumam toti banii pe masura ce ii faceam. Datorita cunostintelor de finante personale acumulate in timp, n-am fost niciodata in postura de a ajunge „falimentar”. Din contra, fiind liber profesionist, exista intotdeauna „in casa” o suma de bani pentru perioadele in care cabinetul trecea prin perioade grele cu incasarile. Dar acestia erau rezerva familiei de care nu ma puteam atinge.

Am luat o decizie riscanta: am imprumutat bani. Acum imi dau seama ca n-a fost o idee prea buna, desi riscul era relativ mic, fiind o suma mica. Am adaugat niste bani veniti pe neasteptate (care in alte conditii i-as fi alocat pentru un concediu mai scump) si astfel mi-am incropit primul fond de investitii. Minuscul, e drept, dar erau niste bani cu destinatie precisa.

Am inceput sa cautam prima oportunitate de investitie. Noua ni se parea imposibil sa gasim ceva ce poate fi cumparat cu acea suma derizorie (2500 de marci germane, pe vremea aceea nu existau Euro) dar am pornit „la vinatoare”.

Cei care cred in Legea atractiei vor spune ca Universul s-a reconfigurat in urma dorintelor noastre (ale mele si ale sotiei)- pe atunci nu se „inventase” aceasta lege. Cei credinciosi vor spune ca ne-a ajuta Dumnezeu. Ateii vor zice ca am fost norocosi. Ce pot sa afirm cu certitudine este ca in final am gasit o casa la tara pe care am reusit ( in urma unor negocieri indelungate) sa o aducem la un pret apropiat de suma din fondul nostru de investitii. Era prima din lungul sir de dovezi ce vor apare ulterior in viata noastra, care ne vor invata un lucru interesant: cind exista un tel, o motivatie si se trece la actiune, obstacolele (inclusiv lipsa banilor) vor cadea din calea ta, unul cite unul.

Prima investitie a fost o lectie pentru noi ca familie, o lectie de imobiliare dar mai ales o lectie de viata. Ne-a aratat ca poti obtine profit fara sa faci o munca extenuanta, ca acel profit dospeste chiar daca dormi sau petreci clipe impreuna cu familia (apare asa-numitul cistig pasiv, in cazul nostru provenit din cresterea pietei imobiliare), ca exista si alte modalitati de a cistiga banii, modalitati care sa-ti aduca acea stare dupa care tinjim cu totii: independenta financiara.

Ma trezisem din somn. Facusem primul pas. Restul au venit unul dupa altul, parca de la sine.

Acest articol a fost scris cu ocazia conferintei anuale Training 08, evenimentul de training general, de HR, vanzari si e-learning cel mai complex al anului.

Finante personale

Cc: Managementul cheltuielilor nu este suficient (partea I)

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul destinat dezvoltarii personale, empower.ro

Economisierea are o conotatie negativa, mai ales la generatia tinara, pentru ca aparent nu produce decit frustrari si pare sa nu imbunatateasca situatia financiara a celui care o foloseste. Adolescentii de astazi vad cum parintii lor se straduie sa puna bani deoparte, fac sacrificii zi de zi si luna de luna iar la final banii pe care ii string nu aduc prosperitatea visata. Erodate de inflatie si de taxele bancare (taxe de administrare a contului, de retragere, de-alte-chestii-inventate-de-banca), depozitele de prin banci sau banii pusi „la saltea” ajung cit sa acopere golurile aparute in fondurile proprii, produse de micile atacuri pe care le pune la cale statul si soarta asupra banilor nostri.

Tinerii sub 18 ani observa cu acuitate esecul si il taxeaza. Pe nesimtite, pornita din frustrare si din presiunea societatii care stimuleaza individualismul, apare „filosofia” care te indeamna sa-ti cheltui banii de indata ce apar, in ideea ca „trebuie sa te simti bine cit poti”, stimulat de esecul „babacilor care au economisit toata viata dar tot in saracie vor muri”. Automat, psihologia de grup arata cu degetul spre cei care incearca sa-si gestioneze banii si ii eticheteaza ca „zgirciti, scirtari, oameni care se scranciobesc de cativa leoti” – am cautat in DEX atit „scrinciobesc” cit si „leoti” dar nu am gasit nimic, probabil sint cuvinte din jargonul de cartier…

Esecul tentativei de economisire este evident. Cauza lui nu sta in ineficienta procedeului ci in aplicarea lui deficitara. A economisi nu e suficient.

Intr-un articol anterior incercam sa va propun un termen nou si o abordare pe masura: managementul cheltuielilor. El este alternativa la economisire si consta in gasirea unor solutii ingenioase care iti permit sa nu-ti reduci standardul de viata dorit chiar daca aloci mai putin bani pentru nevoile tale. Am avut un dialog interesant cu un cititor in care argumentam ca astfel se creaza bani (nu prin multiplicare ci prin gestionarea eficienta a celor existenti, fapt ce produce plusvaloare care concretizeaza in bani disponibili). Am mai spus ca e bine sa tii o evidenta a banilor ce ramin in plus prin managementul cheltuielilor si ca e necesar sa te recompensezi pentru acest comportament, pentru ca el sa devina obisnuinta.

Articolul de azi porneste de la aceste premize si trece mai departe spunind apasat: NU E SUFICIENT. Pericolul esecului te paste dupa colt, pentru ca cei mai multi oameni, dupa obtinerea acestei victorii partiale in finantele personale, vor face, aproape fara exceptie, urmatoarele greseli:

banii ramasi excedentari, obtinuti prin managementul cheltuielilor, vor fi folositi pentru consum
(derivat din 1) bani excedentari nu sint folositi in investitii, pentru a creea alti bani

Tu nu faci la fel? Dupa ce faci economie (inca nu te-ai obisnuit cu termenul managementul cheltuielilor si cu noua sa abordare) te feliciti pentru succes si iti cumperi ceva cu banii ramasi. Punct.

Rezultatul?

Ajungi de unde ai plecat. Ai inregistrat un esec major in momentul in care banii obtinuti prin efortul tau nu fac ce trebuie sa faca (sa produca alti bani) ci se pierd in consumul de bunuri. Situatia ta financiara nu se imbunatateste, sacrificata pentru un sentiment pasager de placere facila pe care il obtii in momentul in care iesi din magazin cu produsul dorit.

Solutia?

Iti propun un plan in patru puncte, care ar trebui sa-ti aduca beneficii si sa-ti imbunatateasca situatia financiara, daca il aplici de fiecare data. In articolul viitor 🙂

Investitii imobiliare, Investitii la bursa

Cc: Vreau sa incep sa investesc. Ce trebuie sa fac?

Articol aparut ca si guest post in blogul lui Adrian Soare, Succesdublu.ro

Aceasta este o intrebare care se repeta in email-uri si care merita un raspuns. Dar un raspuns la o intrebare atit de importanta nu poate fi, niciodata, suficient de detaliat. De aceea am sa incerc sa pun problema altfel. Am sa-ti pun eu citeva intrebari. E ca un test. Sint doar cinci dar trebuie sa raspunzi corect la fiecare dintre ele. Daca reusesti, POATE ca esti potrivit sa devii investitor.

Sa trecem la treaba.

Ce te-a apucat sa investesti? (despre motivatie)

E o intrebare legitima. Multi nu pot sa dea un raspuns coerent. Altii pot, dar cind le ies cuvintele din gura isi dau si ei seama de superficialitatea lor:

pentru ca se fac bani multi
pentru ca (Gica, Dudu,Viorel…) sint investitori si le merge bine
pentru ca e cool
pentru ca nu trebuie sa muncesti

Serios?

Daca te recunosti in raspunsurile de mai sus (si lista poate continua, variante linga variante), te sfatuiesc sa renunti. Mai trebuie sa te gindesti (sau mai trebuie sa cresti – in traducere sa te maturizezi).

Pe de alta parte, sint raspunsuri care la prima vedere sint neserioase, dar care ascund acel ceva de care e nevoie.

-De ce?…
-Pentru ca vreau.
– Serios? (hai ca ma repet!)
-Da, vreau. Sa fiu bogat, sa am multi bani. Vreau. Nu ajunge?

BA DA! De asta ai nevoie. De motivatie, de o dorinta puternica ce te propulseaza indiferent de piedici, te trage dupa ea sau te impinge de la spate atunci cind nu stii cum sa faci, cind te-ai saturat de esecuri sau cind toata lumea ride de tine. Atunci ai cea mai mare nevoie de sprijin.

Daca imi spui asta, cu convingere, te cred.

Esti potrivit pentru a investi?

Nu toata lumea este facuta pentru a fi investitor.

A fi investitor nu este o haina pe care o scoti din dulap si o imbraci, o palarie pe care scrie INVESTOR cu litere de aur, pe care o iei din cuier sau un tatuaj lavabil (care scrie citetz: INVESTITORUL FINAL) pe care ti-l lipesti pe frunte cind te duci la o intilnire de afaceri.

De aceea nu sint multi investitori in lume. Trebuie sa ai acea combinatie de calitati, unele cu care te nasti, altele pe care le slefuiesti in timp. Trebuie sa :

fii tolerant la risc
NU TREBUIE sa iti placa riscul. Riscul e un insotitor in drumul tau, pe care nu poti sa-l gonesti, dar pe care nu trebuie sa ti-l faci prieten
iti placa provocarile
fii capabil sa re ridici dupa ce viata te trinteste la pamint
poti invata din greseli pentru a nu le repeta a doua oara
intelegi ca nu trebuie sa te opresti, niciodata; sa fii persistent

Te-ar putea bucura sa afli ca nu conteaza daca esti sociabil sau antisocial. In primul caz, apuca-te de investitii imobiliare, in al doilea caz de trading.

Te-ar putea incinta sa stii ca nu conteaza daca esti sedentar sau ai inclinatii spre mobilitate. Tot asa, in prima situatie ti se potrivesc imobiliarele, in al doilea caz bursa.

Cu alte cuvinte, iti poti adapta tipul de investitie (intr-o anumita masura) la personalitatea si stilul tau.

Frica vine din necunoastere. Ti-e frica sa investesti?

Te leg la ochi si iti spun sa bagi mina intr-un acvariu cu apa. Ma intrebi:
-Ce e in acvariu?
-Poate un crap, poate un piranha, poate o meduza otravitoare.

Ti-e frica sa iti inmoi macar degetul?
Bineinteles. Pentru ca nu stii nimic despre pericolele care te pindesc.

Nu poti sa fii medic daca n-ai invatat la facultate. Nu poti sa fii investitor daca nu ai citit, nu te-ai informat, nu stii (ideal!) totul despre domeniul de investitie pe care vrei sa-l stapinesti.

Ti-e frica? Probabil mai ai de invatat. Frica este un bun indicator. Trebuie sa tii seama de ea.

Unde ti-e harta?

Te iau pe sus (la propriu), te duc cu avionul intr-o tara indepartata, la sute de kilometri de cel mai apropiat sat si iti dau drumul. Vino acasa.

-Esti nebun? imi zici. Macar da-mi o harta!

In investitii, ca in orice calatorie, e foarte important sa ai o harta. Ea se numeste plan.

Trebuie sa cunosti bine planul, sa-l visezi.
Ca si o harta care trebuie sa fie detaliata, sa iti arate variante, drumuri bune de mers, sursele de apa, pericolele si oportunitatile de transport. Cred ca intelegi ce vreau sa spun.

Desigur, te poti intoarce acasa si fara o harta, dar trebuie sa bijbii, pierzi vremea incercind fundaturi, obosesti pe drumuri laturalnice. Sint sigur ca nu vrei asta.

Ce mai stai?

Cum ai raspuns la intrebarile de mai sus? Pozitiv?

Sa-ti spun o poveste adevarata. Acum niste ani eram si eu ca tine. Aveam motivatie, eram potrivit psihologic pentru a fi investitor, citisem suficient si ma consideram stapin pe domeniu, aveam un plan. Dar nu ma puteam hotari. Ma oprea un fir de nisip.

De saptamini bune cautam prin oras, cu sotia, o proprietate pe care sa o cumparam. Mergeam din zona in zona, dar fiecare cladire vizitata nu parea sa fie cea cu care trebuia sa incepem. Gaseam la fiecare cite o chichitza. Nimic nu se ridica la nivelul asteptarilor noastre.

La un moment dat am ajus la marginea orasului. Era o casuta in constructie. In fata ei statea un tinar, imbracat intr-un trening jerpelit, cu o tigara in gura, sprijinind un copac. Privea apatic la cei doi oraseni care se interesau de casa in constructie.

-Buna ziua, i-am zis apropiindu-ne. Casa e de vinzare?
-Da, spuse tinarul. Are saptezeci de metri patrati, mai avem putin si ii punem acoperisul. O sa aiba termopane. Vedeti, e construita din Porotherm, caramizi bune!

S-a lansat intr-o dizertatie dezlinata despre ce si cum. Ne uitam la el cu mirare. Stia cam multe pentru un muncitor. L-am intrebat intr-o doara.

-Nu stiti cu cit se vinde?
-Ba da! Cu … .
-Si cum putem sa-l contactam pe proprietar?
-Eu sint proprietarul.

Ne-am uitat la el, ne-am uitat unul la altul. Stateam ca un bou si o vaca privind la poarta proaspat vopsita.

-Multumesc, am bolborosit eu si am plecat socat spre masina. Sotia m-a urmat la scurt timp.

Am intrat in masina. M-am uitat inca o data la tinarul ce sprijinea copacul din fata casei, tragind apatic din tigara. M-am uitat la nevasta-mea. I-am spus cu hotarire:

-Draga, daca asta e investitor, atunci si noi putem fi. Cu siguranta.

Tu ce mai astepti?

Aboneaza-te

- vei primi informatii exclusive si carti gratuite care te ajuta sa faci bani