Tagul: educatie financiara

Finante personale

Desene animate cu cel mai important investitor din lume

, , , Un comentariu

Warrent Buffet este, fara indoiala, cel mai important investitor in viata. Este prezent constant in topul celor mai bogati trei oameni din lume si cu siguranta ar fi primul daca nu ar fi pornit sa-si doneze o parte importanta din avere.

Buffet a inceput, in urma cu cativa ani, sa se implice si in educatia financiara. Un proiect foarte interesant este acela de a produce un serial de desene animate, in care unul dintre personaje este chiar el, mai mult, imprumutandu-si vocea sa „personajului”.

Alaturi de Buffet, in serial apar trei tineri adolescenti, care formeaza „Clubul secret al milionarilor„. Ei cauta sa ajute colegii de scoala si prietenii care au pornit diferite proiecte lucrative, pentru ca acestea sa produca profit.

Fiecare episod prezinta o situatie in care se explica importanta principiilor care stau la baza unei afaceri de succes. De exemplu, in episodul al doilea, „Car Wash Caper”, se arata ca o afacere nu poate exista profitabil daca nu se investeste in reclama si publicitate.

Episoadele sunt difuzate atat la TV cat si pe site-ul proiectului educational, smcKIDS.com Daca aveti un copil care stie bine engleza, ar fi bine sa-l trimiteti la acel site, sa vizioneze cele doua episoade prezente pana la acest moment. In fiecare saptamana se adauga un nou episod.

Standard
Finante personale

Cc: De ce pisicile nu vor deveni niciodata vegetariene sau capcana educatiei financiare in familie

, , Lasa un comentariu

Foto: hisks

Acest articol a aparut ca guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Am observat cu placere ca apar tot mai des pe internet  articole in limba romana, dedicate educatiei financiare pentru copii. Acest lucru nu poate decat sa te bucure si te gandesti ca parintii vor avea la indemana informatii utile pentru a trece „la treaba”.

Doua dintre articole sunt scrise de Alexandru Enache, in site-ul acasa.ro, si prezinta elemente de bun simt:

  • incepe devreme educatia financiara a copilului tau
  • este important sa spui copilului ca usurinta cu care se foloseste o carte de credit este o himera, pentru ca banii trebuie platiti inapoi cu dobanda
  • tine sub control cheltuielile
  • stimuleaza dorinta copilului de a face bani „in casa”, retribuindu-l pentru activitati care nu cad in mod normal in sarcina lui
  • invata-ti copilul ca jobul nu e „pe viata” si ca trebuie sa invete pe tot parcursul carierei
  • pe masura ce cresc, copii trebuie instruiti despre sistemul bancar si despre investitii

Cristian Dogaru de la „Banii nostri” vorbeste despre o carte, „Tu si banii”, in care autorii se ocupa tocmai despre subiectul educatiei financiare a copiilor. Ei militeaza pentru a pune copii, de la inceput,  in situatii reale cu care se vor intalni in viata (din punct de vedere financiar). Ei trebuie implicati in procesul deciziei financiare familiale, sub forma de observatori, pentru a intelege mecanismele acestora.

Toate bune si frumoase, dar acest mod de a privi educatia financiara are un mare defect, rezumat genial intr-o zicala romaneasca:  „Ce naste din pisica, soareci mananca”.

Cu alte cuvinte, daca lasi educatia financiara pe seama parintilor, copii nu vor putea sa fie mai „destepti” decat cei de la care invata. Si acum sa ne uitam putin asupra parintilor:

  • majoritatea parintilor care sunt angajati vor indemna copii sa devina angajati (pentru ca asta stiu si fac).  In acest fel, copii vor fi tinuti deoparte de informatiile privind celelalte modalitati de a face banii: patron si investitor
  • cea mai mare parte a generatiei de astazi se ghideaza dupa regula de aur promovata de banci:  „cumpara acum, plateste mai tarziu”. Ca atare,  copii vad acest mod de trai si il considera „normal”. Ei vor deveni viitorii clienti ai bancilor, pentru ca nu se gandesc la posibilitatea de a economisi si a cumpara ceva, fara sa platesti dobanda.
  • „a economisi” este un verb conjugat de generatiile „invechite”. Tinerii percep economisirea ca ceva desuet, pentru ca nu o vad prezenta decat la bunici, dar nu la parinti.

Doar parintii care se ocupa de afaceri sau sunt investitori, vor oferi posibilitatea copiilor, prin exemplu propriu, de a vedea ca banii se fac (si) in alt fel. In plus, ei vor fi tentati sa lase afacerea familiei catre copii, care inevitabil vor trebui sa invete cum se conduce o firma. Adica, vor invata „sa manance soareci”. Asa cum o pisica nu isi va invata pisoii sa manance iarba, un patron nu isi va indemna copilul sa devina angajat.

Din aceasta cauza, cred cu tarie ca educatia financiara nu trebuie lasata pe seama parintilor. Chiar eu sunt un asemenea „ilustru” exemplu negativ: mi-am schimbat radical modul in care vad lumea finantelor personale dupa ce am implit 30 de ani si am inceput sa citesc carti din acest domeniu.

Cat priveste intrebarea: „Atunci cine ar trebui sa faca educatie financiara?„, lucrurile devina si mai complicate, in loc sa se simplifice. Despre asta, intr-un articol viitor.

Surse:

http://financiar.acasa.ro/articole/10151-invata-ti-copiii-sa-se-descurce-bine-cu-banii.html
http://www.baniinostri.ro/Copii-si-banii-de-buzunar-Ghid-practic–p342.html
http://financiar.acasa.ro/articole/12339-cum-sa-le-oferi-copiilor-o-viata-financiara-mai-buna-decat-ai-avut-tu.html

Standard
Finante personale

Cc: „Scoala de bani” si modelul american

, , , 4 comentarii

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Trebuie sa recunosc, de cand cu finalizarea proiectului AVANTAJ LA START editia 2009, care s-a lansat nu demult, am fost aproape complet rupt de „scena” finantelor personale din Romania. De aceea m-a surprins pe picior gresit un email de la Ionut Ciurea, care imi atragea atentia asupra unui site deschis nu demult. Ca atare m-am hotarat sa trec la fapte si sa analizez despre ce e vorba.

Site-ul cu pricina se numeste „Scoala de bani” si are o structura foarte interesanta. Este vorba de un concurs pe teme de finante personale si investitii, care are premii consistente in bani. In paralele sunt prezente materiale de educatie financiara referitoare la bugetul familial si metode de investitie si lectii online cu „D-l Diriginte” (?!).  Proiectul este realizat de BCR in colaborare cu Jurnalul National (care va distribui ghidul de finante personale), Saptamana financiara (care va distribui ghidul de investitii), bloggeri (se pare ca singurul este Cristi Orgonas, pe care vi-l recomand ca lectura interesanta pe teme de analiza economica).

Privit din afara si fara o analiza atenta, ai putea zice ca e vorba de lapte si miere. Dar cum sunt un tip cu o curiozitate peste medie, am inceput sa sap. Si primul lucru care mi-a iesit in cale a fost regulamentul. Din acest regulament am sa citez o sectiune care mi se pare relevanta:

2.2 La prezenta campanie se vor promova produsele si serviciile din oferta generala BCR destinate persoanelor fizice si produsele si serviciile din oferta subsidiarelor BCR Banca pentru Locuinte, BCR Asigurari de Viata, BCR Asigurari, BCR Administrare Fond de Pensii, respectiv:
– instrumentele de economisire (urmeaza o enumerare…);
– produsele de creditare (urmeaza o enumerare…);
– canalele alternative 24 Banking BCR (urmeaza o enumerare…);
– cardurile de debit/credit si servicii conexe acestora;
– Pachetul Cont Curent BCR;
– alte produse/servicii financiar-bancare.

Chestia asta nu m-a socat defel. Din contra, apreciez onestitatea celor de la BCR care au bunul simt sa ne spuna, in regulament, inca de la punctul 2 (unde punctul 1 ne declara textual „Organizatorul Campaniei Scoala de Bani este Banca Comerciala Romana S.A.”) despre ce e vorba.

Trebuie sa subliniez ca BCR nu a descoperit roata. Modelul american continua sa fie puternic si in acest domeniu:

  • Federal Reserve (institutie cu rol de banca centrala in SUA) are un program intens de educatie in domeniul finantelor personale,
  • FDIC (organism similar Fondului de garantare a depozitelor in sistemul  bancar) are norme clare referitoare la libertatea de actiune a bancilor, mai ales in zona institutiilor de invatamant scolar
  • FDIC si IRS (fiscul american) promoveaza in comun programele de educatie financiara
  • pe site-ul FED Chicago exista o lista generoasa de institutii non-profit implicate in educatie financiara

De asemenea, bancile sunt cunoscute a avea programe de educatie financiara chiar in scoli. Nimic nou sub soare. Din contra, acest lucru ar trebui sa insemne o patrundere a normalitatii in Romania, la nivelul educatiei financiare.

Initiativa bancilor si a altor institutii financiare in acest domeniu se extinde si in alte sfere, Dave Ramsey, cunoscut autor de finante personale din SUA este intr-un parteneriat cu MACATAWA BANK, care are un program in peste cincizeci de scoli americane unde promoveaza educatia financiara cu materiale de la autorul american. De asemenea, Suze Orman, super-cunoscuta experta in finante personale este promotoarea scorului FICO (metoda de apreciere a gradului de solvabilitate a persoanelor, pentru a stabili ce tip de credite se pot acorda), fiind prezenta in statele de plata ale Fair Isaac Corporation, aspect care exaspereaza pe unii si ridica semne de intrebare privind impartialitatea recomandarilor aceste experte.

Si uite asa, austriecii de la BCR abordeaza modelul american.

Totul pare ok dar nu pot sa nu fiu carcotas. Un lucru ramane clar, si anume interesele bancilor de a-si promova produsele financiare. Acest lucru este perfect onorabil pentru ca, sa nu uitam, bancile sunt institutii comerciale care trebuie sa realizeze profit pentru actionarii lor.

Daca ar fi numai acest lucru, nu m-as „sesiza”. In schimb aici este o problema de fond, pentru ca personal nu sunt de acord  o anumita sectiune din modelul de educatie pe care il promoveaza bancile.

Dupa ceva sapaturi in site am gasit primele capitole din cele doua ghiduri, denumite inspirat „Ghid de conversatie intre buzunar si bani” (ghid de buget si finante personale) si „Ghid de crestere a banilor” (cu denumire secundara „ghid de investitii”).

Am citit toate cele trei cursuri prezente in acest moment pe site, la cele doua ghiduri. Daca primul ghid, de finante personale, mi se pare ok, la al doilea am fost de-a dreptul curios sa vad ce contine. Iata titlul primelor trei cursuri:

  • cum utilizam produsele de economisire
  • cat de sigure sunt depozitele in banci
  • produse de economisire

Din punct de vedere strict tehnic, realizatorii ghidului au dreptate, pentru ca definitia investitiilor este:

The investing of money or capital in order to gain profitable returns, as interest, income, or appreciation in value.

Random House Dictionary, © Random House, Inc. 2009.

In traducere:

Investitia este procesul prin care banii sau capitalul sunt utilizate pentru a obtine profit sub forma de dobanda, venit sau apreciere in valoare.

Folosirea unor instrumente de economisire care furnizeaza dobanda reprezinta cea mai lipsita de eficienta forma de investitie. Desigur, este preferabila tinerii banilor acasa, sub saltea. Si eu am bani in depozite bancare, dar este vorba doar de o suma mica, pe care o tin pentru perioadele in care voi avea nevoie rapida de lichiditati. In nici un caz nu consider depozitele ca o forma de investitie, pentru ca  majoritatea banilor mei sunt investiti in proprietati imobiliare si la bursa.

Din punctul meu de vedere, orice investitie care nu reuseste sa depaseasca pierderea de valoare a banilor prin inflatie nu poate fi considerata cu adevarat o investitie. Iar produsele financiare promovate de banci nu reusesc sa depaseasca rata inflatiei decat pe scurte perioade de timp, cum a fost perioada de acum niste luni cand depozitele la unele banci au atins dobanzi anuale de 12-14% pentru RON. Dar daca iei o medie e ratei dobanzilor la depozite pe ultimele 12 luni vei vedea ca cele mai multe banci, prin instrumentele lor financiare oferite publicului, nu fac fata cu brio inflatiei.

Repet, recunosc dreptul bancilor si a altor institutii furnizoare  de servicii financiare de a face educatie financiara in asa fel incat sa-si promoveze indirect produsele lor dar recomand celor care vor sa invete cate ceva despre finantele personale sa nu ia ca referinta informatiile furnizate de banci, pentru ca ele sunt din start partinice, adica ” tin partea”.

Totusi trebuie sa recunosc ca intre doua rele il alegi pe cel mai mic. Daca ar fi sa aleg intre situatia in care bancile nu fac deloc educatie financiara si situatia in care bancile fac educatie financiara promovandu-si propriile produse si servicii si un mod de a vedea finantele personale care sa le avantajeze pe ele, bineinteles voi alege varianta a doua.

Faptul ca bancile au inceput sa faca educatie financiara este in primul rand un exercitiu de imagine pentru ele, dorind sa-si corecteze perceptia brandului personal si perceptia breslei in ochii publicului. Sa nu uitam ca sistemul financiar in sine, prin excesele sale a produs actuala criza, ca fiecare dintre miliardele de oameni care simt criza de fata pot sa multumeasca pentru acest lucru sistemului financiar mondial care functioneaza, inca, dupa regulile si liniile care au dus la actuala criza. Nu s-a facut nimic esential in schimbarea sistemului si atata timp cat nu se schimba nimic, vom avea in continuare spectrul colapsului financiar total deasupra capetelor noastre.  Iar orice actiune dedicata culturalizarii financiare a maselor, indiferent din ce directie vine, nu va putea sa produca nici un impact, decat poate asupra profitului si imaginii publice a institutiilor care initiaza aceste programe.

E bine sa privim lucrurile in fata si sa le vedem asa cum sunt: produsele de economisire nu sunt cu adevarat metode de investitii iar economisirea nu  va rezolva problema financiara din actualele timpuri de criza. Tinand cont de cantitatea imensa de bani aruncata pe piata de FED, de ECB si de celelalte banci centrale ale lumii, suntem, probabil, in asteptarea unei inflatii sau hiperinflatii care va arunca in neant toate produsele de economisire pe care ni le propun bancile. Iar daca scenariul nu va fi inflationist ci deflationist, criza va fi la fel de puternica iar economiile nu vor fi raspunsul problemei.

Este un adevar greu de spus, pe care inca nu l-am auzit in presa sau pe bloguri, spus raspicat si direct. Daca au fost asemenea articole si le-am scapt din vedere, imi cer scuze anticipat autorilor.

Pana una-alta, in concluzie, salut orice initiativa de educatie financiara dar recomand celor care vor sa invete temeinic ce inseamna finantele personale si investitiile sa isi aleaga mai multe surse si sa compare. Din pacate, in zona internetului romanesc nu este o inflatie de resurse. Astept vremuri mai bune si o concurenta adevarata 🙂

Standard
Finante personale

Scoala banilor

, , 94 comentarii

Precizare importanta: acesta nu este un articol publicitar ci o recenzie personala.

Cei care viziteaza constant Milionarul Mioritic au vazut de ceva timp o reclama in site, la Scoala banilor. In momentul in care am fost contactat de reprezentantii firmei in cauza, pentru a negocia conditiile colaborarii, m-a atras ideea de a face reclama unui produs de educatie financiara personala. Chiar inainte de a stabili cu certitudine daca vom colabora, am spus ca voi face o recenzie gratuita site-ului care promoveaza produsul. Pentru a fi si mai exact, va voi spune ca toate informatiile de mai jos sunt obtinute numai prin accesarea site-ului.

Scoala banilor

Parti pozitive

De la inceput m-a impresionat placut designul simplu, curat, fara sclipici sau sclipiri obositoare. Navigarea prin site este simpla, intuitiva si functionala. Descrierile sunt exacte si la obiect.

Mi-a placut o afirmatie pe care o s-o reproduc integral:

Un lucru trebuie precizat înca de la început, noi n-am reusit sa inventam o pastila miraculoasa pe care dupa ce ai luat-o, portofelul tau se va umple instantaneu cu bani. Ne pare rau, dar nu-ti putem oferii asta.

Cand te plimbi pe net te agreseaza tot felul de declaratii si indemnuri sforaitoare, care ofera o metoda prin care vei castiga garantat mii de euro pe luna, cu un efort de cateva ore pe saptamana, dand click-uri de mouse. Pe langa acest gen de reclama, declaratia de mai sus face o distonanta clara si arata modul in care se poate prezenta cu sinceritate  un produs.

Am deschis pagina destinata primului curs (din cele trei) si mi-a atras atentia o noua informatie deosebita: prin cumpararea cursului vei beneficia timp de cinci ani de zile de consultanta gratuita, prin email,  in domeniul finantelor personale. Mi se pare o oferta extraordinar de atractiva pentru ca, fiind prevazuta in oferta, ea poate fi invocata pe parcursul celor cinci ani.

La fel de importanta mi se pare precizarea ca acest curs poate fi utilizat de orice persoana, indiferent de pregatirea anterioara. Aceasta propozitie este prezenta si la celelalte doua module ale cursului si este unul dintre elementele cele mai importante ale unui curs de acest gen, pentru ca finantele personale pot fi deseori greu de „digerat”.

Partea a treia a cursului mi se pare cea mai interesanta pentru ca se prezinta mai multe modalitati de a face bani si datorita faptului ca la acel curs poti sa intalnesti oameni de succes cu care vei interactiona direct.

La final  trebuie sa adaug  trei elemente:

  • termenii si conditiile in care sunt furnizate produsele si serviciile firmei  sunt extrem de detaliate, ceea ce  este important pentru informarea unui viitor client
  • datele de identificare si contactare a firmei sunt prezente pe site, ceea ce adauga un plus de credibilitate
  • pretul primului modul nu mi se pare  exagerat

Pentru a face o analiza echilibrata, voi adauga:

Elemente negative

Stiu ca sunt carcotas dar am observat de-a lungul site-ului ca textele sunt scrise alternativ, cand cu diacritice, cand fara diacritice. Eu ar trebui sa fiu ultima persoana care face o asemenea observatie, pentru ca Milionarul este un amalgam de articole scrise cand cu vechea ortografie, cand cu noua ortografie …

As fi vrut sa fie mai multe detalii despre modulele doi si trei, mai ales preturi si persoane invitate sa conferentieze la modulul trei. Desigur, aceasta observatie este doar partial valida pentru ca pe site este prezent un formular cu ajutorul caruia se pot cere detalii de la organizatori.

Forumul este prezent pe site prea devreme, pentru ca inca nu s-a format o comunitate.

A, si sa nu uit, un mic bug de design: la un moment dat, in timpul navigarii apar in partea stanga sus trei butoane care obtureaza o parte din titlul site-ului.

Va invit pe site si apoi inapoi pe Milionar pentru a lasa impresiile voastre.

Precizare ulterioara:
La acest articol comentariile sunt inchise. Pentru explicatii va rog sa cititi acest articol.

Standard
Finante personale

Cc: Cine trebuie sa faca educatie financiara? Partea I-a

, 3 comentarii

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Intreaba tinerii adolescenti care sunt cele mai importante  elemente in viata lor si inevitabil vor apare, pe lista (pe linga distractii si chefuri) banii si dragostea (de fapt, daca e sa fim corecti, sexul).

Banii si sexul sint subiecte fierbinti ale tinerei generatii si reprezinta, fara indoiala, aspecte esentiale ale vietii adultului, pentru ca majoritatea dintre noi vom avea copii. Pe de alta parte supravietuirea fizica nu este optionala, deoarece toti trebuie sa ne asiguram existenta. Cu toate acestea, nici una dintre cele doua zone de interes nu se invata la scoala in mod institutionalizat, ca discipline de baza, alaturi de matematica si limba romana.

Nu vi se pare ciudat?

Voi lasa problematica sexuala deoparte (in grija celor care au  experienta in domeniul educatiei sexuale) si ma voi opri asupra educatiei financiare. Voi continua spunind ca, desi toata lumea e de acord ca banii reprezinta un subiect de o importanta majora in viata, responsabilitate predarii „stiintei banilor” este pasata dintr-o parte in alta, asemeni unei castane calde, intre familie, scoala, societatea civila si… fiecare dintre noi in parte.

Apare intrebarea majora: totusi, cine trebuia sa faca educatie financiara?

Familia

family

Conform unui interesant articol din ziarul Sacramento Bee, mamele par sa fie sursa celor mai multe informatii despre bani pe care le poate absoarbe un copil, in mod direct sau indirect. Copii petrec mai mult timp cu mama iar aceasta se intimpla si in locuri unde se folosesc banii (piete, magazine). Mama este vazuta folosind banii cash sau cartea de creit/debit, alegind cele mai bune produse in functie de nevoile familiei si de bugetul acesteia. Tot mama este cea care accepta sau refuza cererea copilului de a i se cumpara o jucarie sau o inghetata, ea trebuind sa ofere explicatii pentru hotarirea pe care a luat-o.

In general, copii au un dialog mai deschis cu mama deci este foarte probabil ca primele intrebari legate de bani sa-i fie adresate tot acesteia. Astfel apare prima ocazie de a discuta despre acest subiect important, ocazie care de obicei este expediata superficial de parinti, care considera ca un copil e prea mic pentru a-si bate capul cu asemenea probleme, dedicate exclusiv adultilor.

Acest portret al mamei se potriveste de obicei cu rolul traditional al femeii in cuplu, acela de a fi cit mai mult in preajma copiilor. Astazi, odata cu aparitia curentului popular al femeii active, de cariera, e posibil ca timpul petrecut de mame impreuna cu copii sa se reduca simtitor.

In mod traditional dar si in timpurile actuale, tatal este o figura mult mai putin prezenta in peisajul familial. El are tendinta de a  munci un program prelungit fiind, de cele mai multe ori, principalul „furnizor financiar” al familiei. Ca atare, tatal este prezent ca factor de decizie important in alocarea bugetului, desi modul direct in care acesta se cheltuie este in atributia mamei (dupa cum am aratat mai sus).

Desigur, si in situatia tatalui pot apare variatii de status, incepind cu valoarea aportului financiar si terminind cu implicarea acestuia in viata de familie, inclusiv in zona cumparaturilor zilnice.

Cu mici exceptii, familia nu va furniza o educatie financiara copiilor decit in mod indirect, prin exemplul propriu, al modului in care parintii aduc banii in casa, ii cheltuie si ii gestioneaza. Aceasta carenta educationala este determinata de faptul ca la rindul lor actualii parinti nu au fost educati in perioada in care au fost copiii, pentru ca, de regula, educatia financiara in familie se rezuma la „du-te la scoala, invata bine, fa o facultate buna ca sa poti sa-ti iei o slujba bine platita”.

Exceptiile, ca de fiecare data, apar in cazurile in care parintii au fost preocupati de acest aspect. Fie ca e vorba de situatia fericita in care parintele are o afacere si vrea sa o transmita mai departe copiilor, fie ca avem de-a face cu un parinte implicat in domeniul financiar (prin natura serviciului), acesti parinti, in masura in care doresc si/sau ii pasioneaza, vor invata copii sa gestioneze banii, de la o virsta frageda. Aceasta lectie se va imprima adinc in memoria de lunga durata si va reprezenta un avantaj la start pe care acel tinar il va avea in momentul in care va porni in viata. El va avea tendinta, atunci cind va deveni parinte, sa-si invete la rindul sau copii despre cum se fac si se gestioneaza banii, ceea ce va inchide cercul educational, in acelasi timp declansind un (posibil) nou ciclu de transmitere al informatiei.

Scoala/Statul

scoala

Pai daca-i vorba de educatie, nu trebuie s-o faca scoala?

Din pacate, statul este complet impotent in acest domeniu. Dupa cum am spus mai inainte, desi banii reprezinta un aspect esential in viata cetateanului, ministerele care se ocupa cu educatia nationala, de la noi si de aiurea, au considerat ca acest subiect nu trebuie privit ca o disciplina de baza in procesul de invatamint. Ca atare nu se preda decit, cel mult, ca disciplina alternativa sau optionala. Mai mult decit atit, profesorii care predau orele de educatie financiara sint scoliti si primesc manuale realizate in cadrul unor programe educationale sustinute de ONG-uri (despre care ma voi ocupa mai incolo).

Nu pot sa-mi dau seama care este logica in spatele acestui proces. Mi se pare a fi o miopie ingrozitoare din partea conducerii statului, sa ignore educatia propriului cetatean intr-un domeniu atit de important. Pina una-alta, intreg aparatul de stat se bazeaza in functionarea sa pe banii colectati prin impozitatea noastra, a tuturor. Cu toate acestea, guvernul nu se preocupa sa ne invete cum sa facem mai multi bani si cum sa-i gestionam mai bine, desi acest lucru ar fi in interesul sau, pentru ca mai multi bani produsi de cetateni inseamna culegerea unor impozite mai consistente.

Nu vreau sa trec mai departe si sa spun, asemeni lui Robert Kiyosaki, care afirma in ultima sa carte disponibila gratuit pe internet, ca avem de-a face cu o conspiratie a statului la nivelul educatiei. Vreau doar sa subliniez ca nu gasesc alta explicatie decit in lozinca  aparuta (daca nu ma insel) in timpul primelor mineriade, care spunea „noi muncim, noi nu gindim” sau a zicalei „tara te vrea prost”. Cu alte cuvinte, statul nu este interesat decit in producerea unei clase de cetateni capabili sa munceasca, pe care ii impoziteaza si gata. Nu mi se pare o conspiratie, ci doar o politica de stat.

Pe de alta parte, chiar in interiorul unor state criticate intens de autorii de finante personale pentru lipsa de viziune in educatia tinerilor (vezi SUA si Kiyosaki) exista exemple pozitive. In statul Missouri a aparut o lege care spune ca elevii trebuie sa primeasca cel putin o ora de educatie financiara. (sursa) Si se pare ca elevilor nu le  displace!

In partea a doua a articolului ma voi ocupa de alte doua posibile parti responsabile in educatie, si anume societatea civila (prin ONG-uri) si… noi, prin autoeducatie.

Standard