Finante personale

5 feluri in care parintii saboteaza viitorul financiar al copiilor lor

Imagine: hisks

Indiferent daca esti parinte sau adolescent, acest articol este PENTRU TINE.

Viitorul financiar al tinerilor

Un parinte incearca, asa cum stie el mai bine, sa ajute pornirea in viata a copilului sau. Acest principiu s-a mentinut de-a lungul istoriei, chiar daca metodele prin care s-a realizat au fost diferite (cel putin la prima vedere).

Acum o suta sau doua sute de ani, parintele ii oferea copilului posibilitatea de a lucra alaturi de el, in ferma sa sau in atelierul familiei sau il trimitea sa invete o meserie in alta parte, intr-un domeniu in care  considera ca va face bani mai multi. Astazi lucrurile stau aproape la fel, iar acest obicei, perpetuat din secolele trecute, s-a aratat tot mai deficitar, in conditiile realitatii pe care o traim. Daca privesti cu atentie la tinerii de azi, vei vedea foarte des oameni care:

  • fac munci prost platite
  • fac munci bine platite dar se simt mizerabil la serviciu, ceea ce, in final, poate duce la esec in cariera
  • indiferent daca au venituri mari sau mici, nu se descurca cu banii

Reflexul multora dintre cititori ar fi sa dea vina pe criza actuala. Sigur, criza poate fi un motiv pentru punctul trei din lista, dar in niciun caz nu poate participa la primele doua esecuri.

Daca vei cauta cu atentie cauzele acestor esecuri, in profunzime, vei descoperi invariabil ca acestea se afla in educatia primita in familie si in modul in care parintii ghideaza viitorul copiilor lor.

Iata care sunt aceste cauze:

Nu se pune accentul pe invatatura

Indiferent daca ne place sau nu, educatia este singura modalitate in care putem sa invatam ceva. Valoarea noastra ca individ in societate este data de ceea ce stim sa facem si de nevoia acestor aptitudini pentru ceilalti membri ai societatii.

Cea mai simpla metoda de a invata este de a urma sistemul clasic de invatamant. Cu cat vei ajunge la un palier mai inalt de educatie, in cadrul acestui sistem (facultate, master, supra-specializare etc.) cu atat ai sanse mai mari de a gasi o slujba mai bine platita.

Ma refer aici la principiu general, fara a intra in detalii cum sunt valoarea unei diplome universitare in ziua azi. Pur si simplu, statistic, daca ai facut o facultate sau cursuri de specializare ai sanse mai mari de a putea sa te angajezi pe un salariu mai consistent. Punct.

Sigur, in principiu fiecare parinte doreste pentru copilul lui o educatie cat mai inalta, dar in multe cazuri de la dorinta la realizare este un pas prea mare. Cu totii, indiferent daca suntem parinti sau chiar daca nu suntem, stim cat de greu este sa motivezi un tanar sa invete. Acest lucru este determinat de esecul sistemului de invatamant actual, care are o forma neatractiva, cauzata de functia sa: aceea de a produce adulti educati in domenii necesare pentru societate, “pe banda rulanta”. Iarasi nu intru in detalii si polemica in privinta acestui subiect, desi este unul foarte generos.

Cum spuneam, este o “meserie” grea sa convingi copilul sa mearga la scoala si sa invete bine. Exceptiile sunt rare si intaresc regula. De aceea, multi parinti “obosesc” in aceasta indeletnicire si ajung sa nu le mai pese daca adolescentul lor va termina o forma de invatamant superior. De multe ori e vorba de parinti care la randul lor nu au terminat o facultate si/sau sunt prea ocupati cu slujba si cu grijile vietii pentru a duce la bun sfarsit munca de lamurire necesara pentru ca tanarul sa termine o facultate.

In final, adultii tineri care nu au o pregatire superioara sau o (auto)educatie performanta intr-un domeniu sau altul vor sfarsi ca angajati in slujbe prost platite.

Parintii nu ajuta tanarul sa-si descopere si sa-si dezvolte vocatia

Din instinct, parintii doresc ce este mai bun pentru copiii lor. Privind la realitatea societatii de azi, in care toate cele necesare traiului se obtin cu bani (cel putin pentru majoritatea covarsitoare a oamenilor), parintele considera ca e necesar sa-si indrume copilul spre facultatile care ii vor asigura o diploma intr-un domeniu in care, odata angajat, va avea posibilitatea de a castiga un salariu consistent. Fie ca e vorba de medicina, avocatura sau IT, copii sunt impinsi de parinti spre aceste domenii, ca o turma de dobitoace, fara a lua in considerare, nici macar pentru un minut, daca talentul nativ si vocatia copilului lor este in concordanta cu domeniul spre care este dirijat.

Drept urmare a crescut:

  • numarul tinerilor care abandoneaza facultatea
  • numarul tinerilor care nu profeseaza in domeniul in care au terminat facultatea
  • numarul persoanelor care se angajeaza in domeniul in care au terminat o facultate dar se simt mizerabil la locul de munca si nu performeaza in niciun fel

Sunt sigur ca stii cel putin cateva asemenea exemple intre cunostintele si prietenii tai. Cred ca cel mai mare procent il are grupul al treilea. Probabil majoritatea se afla in grupul celor care au un loc de munca intr-un domeniu de care nu sunt atrasi si care, de cele mai multe ori, nici nu se plang de aceasta, fie pentru ca slujba respectiva le asigura supravietuirea deci nu pot renunta la ea, fie pentru ca nu isi dau seama de ce sunt nefericiti.

In toate aceste cazuri parintele este raspunzator, pentru ca a indrumat copilul pe un criteriu artificial (venitul in acel domeniu), de cele mai multe ori in totala distonanta cu calitatile native si cu preferintele copilului. Ca urmare apar ani pierduti, sentimente de neintegrare si esec, care fie se continua pana cand persoana respectiva se reorienteaza spre un domeniul care i se potriveste, fie se perpetueaza toata viata.

Parintele are datoria de a ajuta copilul sau sa-si descopere vocatia, acel domeniu pentru care tanarul “este facut”. Fiecare dintre noi avem cel putin un set de talente care se potrivesc cu o anumita meserie. De cele mai multe ori suntem atrasi ca un magnet de acel domeniu, fara sa stim de ce. Acest lucru este realizat de un ghid interior, de o busola care ne arata o directie, pentru ca subconstientul realizeaza ca talentele individuale se pot dezvolta cel mai bine in acea directie.

Ca parinti trebuie sa descoperim si sa ascultam de acea busola interioara care se afla in interiorul copilului nostru. Dupa ce descoperim directia, trebuie sa ajutam activ indrumarea copilului in dezvoltarea talentelor sale.

Mai mult, trebuie sa gasim modalitatile prin care talentul copilului sa fie monetizat la maxim, adica sa-l ajutam sa gaseasca cele mai bune solutii pentru a scoate bani din pasiunea lui. Acest lucru este, de departe, cel mai dificil, pentru ca educatia noastra, izvorata din sistemul traditional, nu ne invata cum sa gasim cele mai bune metode de monetizare. Cum spuneam, rolul sistemului de invatamant de stat este de a produce roboti care sa functioneze in domenii inguste (ingineri, doctori, avocati), nu sa ofere o educatie holistica, bazata pe dezvoltarea personala.

Nu se face educatie financiara in familie

Am scris o multime de articole pe acest subiect. Cum am amintit de nenumarate ori, parintii nu sunt in stare sa ofere educatie financiara in familie pentru ca, la randul lor, nu au fost educati financiar, iar ca rezultat isi conduc finantele personale reactiv, “dupa ureche”.

In lipsa unei educatii financiare, indiferent cat de multi castigi, poti sa fii intr-o stare perpetua de insuficienta financiara: nu iti ajung banii de la o zi la alta. Ca atare, acest mod de viata se transmite automat copiilor, care preiau prin copiere obieceiurile dezastruoase ale parintilor:

  • cheltuielile fara un plan anterior, bazat pe venituri
  • cheltuielile realizate din motive emotionale (pentru ca sunt suparata, pentru ca si vecinul si-a luat un… etc.)
  • cumparaturile pe credit, luand credite la maxim
  • lipsa unei urmariri a veniturilor si cheltuielilor
  • lipsa unui plan financiar pe termen mediu si lung
  • lipsa economisirii

Starea de haos financiar este transmisa copiilor, care vor face instinctiv ce au vazut ca fac parintii lor. Mai mult, parintii nu constientizeaza lipsa lor de educatie si ca urmare nu acorda copiilor sansa sa fie educati financiar de altcineva si nu ii indruma activ spre o auto-educatie financiara.

Trecand dincolo de finantele personale, parintii vor transmite instinctiv modul lor de a face bani catre copii. Daca acest lucru este bun in cazurile fericite (liber profesionisti, patroni sau investitori), cand e vorba de angajati, indrumarea copiilor pentru a fi angajati este, din start, o ingradire a metodelor de a face bani, prin limitarea la metoda cea mai dezavantajoasa, din punctul de vedere al eficientei si a normelor de impozitare. Copilului i se pun ochelari de cal, fiind obligat sa “aleaga” doar domeniul pe care il cunosc parintii lui. Aceasta este a doua mare greseala, alaturi de lipsa educatie financiare.

Chiar daca in final copilul va alege sa devina angajat, este important ca sa i se prezinte si celelalte modalitati de a face bani (ca liber profesionist, patron sau investitor) iar in cazul in care copilul/adolescentul arata inclinatii sau talente care sunt vitale in celelalte modalitati de a face bani, sa fie indrumat spre acele domenii.

Copiii primesc prea multi bani

Aceasta greseala produce un efect foarte interesant: auto-suficienta, senzatia ca sunt important si merit sa primesc tot ce am nevoie sau tot ce-mi doresc. In acest fel personalitatea copilului si apoi a adultului este condusa spre o stare de confort care nu are nimic de-a face cu realitatea inconjuratoare, realitate in care va fi confruntat cu LUPTA pentru existenta.

In final, la momentul patrunderii in viata de adult, tanarul va fi un handicapat emotional si financiar. Lovindu-se de socul realitatii, in care trebuie sa te zbati pentru a castiga bani, in care exista concurenta care, de multe ori, vrea sa te “dezfiinteze” din punct de vedere profesional si sa-ti ia “piata”, tanarul va suferi un soc profund,  deoarece modelul realitatii pe care o cunoaste el, in care primeste tot ce are nevoie de la parinti, este in totala contradictie cu modelul realitatii inconjuratoare.  El va avea doua posibilitati: ori isi ajusteaza modelul interior in concordanta cu modelul lumii in care traieste (cu pretul unor eforturi mari si a unei perioade lungi de adaptare), ori va deveni un parazit al parintilor sai si  un ratat financiar.

Nu se stimuleaza adolescentul sa-si castige proprii bani

Parintii evita sa vorbeasca cu tanarul adolescent despre subiectul “cum se fac bani in adolescenta”. Mai mult, sunt unii parinti care resping aceasta posibilitate, ca adolescentul sa-si castige banii cu propriile eforturi, agitand ca un steag o zicala care pare sa protejeze tanarul: “Las’ ca ai toata viata sa faci bani!”. De obicei este vorba de aceiasi parinti care nu sunt in stare sa ofere o educatie financiara copilului lor.

Prin faptul ca ii protejeaza de lumea banilor, pe care o considera dificila si frustranta (trebuie sa mergi la serviciu 8 ore pe zi, doar ca sa supravietuiesti!), parintii cred ca le fac un serviciu copiilor lor, pentru ca le prelungesc copilaria. In fapt, ei nu fac decat sa perpetueze o stare a copilariei la o varsta la care adolescentul isi doreste o independenta mai mare fata de parinti si realizeaza ca poate obtine aceasta independenta cu ajutorul banilor. Aici sta motivatia, probabil, a cel putin o parte din gestul parintelui care respinge ideea ca adolescentul sau sa faca banii proprii: prin faptul ca adolescentul depinde financiar de el, parintele isi creeaza iluzia ca poate prelungi acea stare a relatiei parinte-copil, care ii da senzatia de “lucru cunoscut si rezolvat”. Parintele va amana momentul in care tanarul va trebui sa-si castige existenta si ca atare, va fi necesar ca parintele sa-si asume un  rol nou  in viata copilului sau.

In loc sa respinga, parintii ar trebui sa incurajeze tendinta copilului de a castiga bani in adolesenta si sa il sprijine.  Sprijinul poate incepe de la gasirea si cultivarea vocatiei (vezi mai sus) pana la asigurarea unui suport activ pentru ca tanarul sa desfasoare activitatile de castig financiar in conditii de siguranta, fizica si legala.

Pentru multi tineri si parintii lor acest domeniu este absolut necunoscut. De aceea am scris cartea “Cum sa faci bani in adolescenta” in care am dat detalii extensive despre modul in care tinerii pot sa castige bani, in acord cu posibilitatile rezervate de varsta si de abilitatile lor. Cartea va apare la inceputul lunii Decembrie 2012, in format electronic.

Lupta tanarului- piedici percepute

Am amintit de cele cinci feluri in care parintii saboteaza viitorul financiar al copiilor lor. Dincolo de ele sunt cel putin 7 piedici care il opresc pe tanarul adolescent sa faca bani in adolescenta. Voi vorbi detaliat despre aceste piedici intr-un webinar gratuit, care va avea loc la inceputul lunii decembrie.

Acest webinar este dedicat atat adolescentilor care doresc sa faca bani cat si parintilor care vor sa sprijine copilul lor si sa-i mareasca sansa de a avea succes financiar in viata.

Daca vrei sa participi la acest webinar, completeaza formularul de mai jos si iti voi trimite detaliile cu privire la webinar (ziua, ora si linkul de acces la webinar).

La final, te rog sa lasi un comentariu la acest articol, spunandu-mi:

-ce te opreste sa faci bani, ca adolescent

-cum vrei sa sprijini copilul tau pentru a-i mari sansele de a avea o viata financiara de succes

Te invit sa folosesti butoanele de la inceputul si sfarsitul articolului, pentru a-l promova cu ajutorul unui Tweet sau printr-un Share pe Facebook. Iti multumesc.

 

Standard
Finante personale

Educatie financiara pentru copilul tau

Foto: shho

De-a lungul timpului am abordat, pe parcursul mai multor articole, tematica educatiei financiare, la copii si  la tineri. Ai in linkurile de mai sus trei dintre aceste articole, care dezbat pe larg aceasta tema generoasa.

Desigur, educatia financiara se face optim in perioada copilariei mici si se definitiveaza in perioada adolescentei. In acest fel, obiceiurile sanatoase pe care ar trebui sa le aiba fiecare tanar se sadesc si se maturizeaza inainte ca acesta sa inceapa sa-si castige proprii bani. E ca si spalatul pe dinti: nu inveti un copil sa se spele pe dinti atunci cand ii apar primele carii, e prea tarziu.

Pentru aceasta, cea mai buna abordare ar fi inceperea educatiei financiare in familie. Din pacate, multi dintre romani nu au nici macar minimul de informatii necesare pentru a-si tine in ordine finantele personale. De cele mai multe ori ei nu sunt devina, pentru ca nici parintii lor si nici scoala, mai tarziu, nu le-au furnizat aceste informatii. Vina apare atunci cand lipsa de informatii se perpetueaza in viata de adult, perioada in care lipsa de educatie financiara nu este completata din proprie initiativa si efort personal.

Chiar daca parintele stie cum sa-si educe copilul mic in domeniul finantelor personale, de multe ori este bine sa apeleze, secundar sau pentru completarea cunostintelor, la organisme si persoane specializate in asemenea tip de educatie. Aminteam in articolele de mai sus despre materiile optionale in unele (extrem de putine) scoli din Romania si de anumite proiecte non-guvernamentale de educatie financiara (printre care se numara si proiectul pe care il coordonez, AVANTAJ LA START).

De la acele articole a trecut ceva timp, s-au mai adunat informatii si ma simt dator sa le impart cu tine.  Daca esti parinte sau vei deveni parinte in curand si te intereseaza subiectul, te invit ca pe langa lectura articolelor de mai sus sa iei in calcul si urmatoarele posibilitati:

  • manualele de educatie financiara pentru ciclul primar, realizate de D-na Ligia Golosoiu, consilier BNR
  • cursurile realizate de Prof. Cristian Luca din Ploiesti, despre care puteti gasi mai multe detalii aici
  • cursurile de educatie financiara , realizate de firma Solv&Perform din Bucuresti (site) si promovate de editura Rentrop&Starton
  • cursurile de educatie financiara realizate de ec. Mirela Bojin, in cadrul Asociatiei pentru Educatie Complementara din Timisoara, in gradinite si/sau pe timpul verii (detalii aici)
  • proiectul de educatie financiara realizat de catre bunul meu prieten  Eusebiu Burcas in cadrul zilelor “Scoala Altfel“, proiect de care au beneficiat peste 2000 de tineri
  • cursurile de educatie financiara tinute de bibliotecarii publici, un proiect sub egida Junior Achievment si Visa Europe, in cateva judete din Romania (detalii aici)
  • cursurile gratuite tinute in scolile din Timisoara si din tara de catre subsemnatul (pana acum in doua licee din Timisoara si se pare, in curand, la  Grupul Scolar “Gheorghe Pop de Basesti” din Cehul Silvaniei, la invitatia D-nei Prof. Diana Susman)

Lungimea listei ar putea sa te faca sa crezi ca tara vuieste de educatie financiara. Realitatea este mult mai trista: raportat la numarul de tineri din Romania, aceste proiecte si initiative nu fac decat sa scrijeleasca la suprafata nevoia acuta de educatie financiara la tineri.

Daca esti parinte, te invit sa cauti solutii pentru educatia financiara a copilului tau, fie prin carti, fie prin cursuri specializate, gratuite sau platite.

Daca esti profesor, te invit sa faci cursuri de pregatire care sa iti dea posibilitatea sa predai cursuri de educatie financiara la elevii tai sau, cel putin, incearca sa aduci la clasa specialisti care fac asemenea cursuri.

Statul roman, din impotenta sau, as prefera sa nu fie asa, din rea vointa, nu considera ca educatia financiara a tinerilor ar fi necesara, la nivel standardizat, in scoli. Sta doar in puterea noastra sa actionam energic pentru a face educatie financiara generatiei tinere, incepand cu copilul nostru si, daca se poate, continuand cu prietenii lui, colegii lui sau poate chiar mai departe.

Te invit sa participi la aceasta cruciada grea, pentru a da un avantaj la start copiilor nostri.

Iar daca esti implicat deja, la nivel scolar, de organizatie non-guvernamentala sau de proiect, in educatia financiara a tinerilor, lasa un mesaj la acest articol, cu un link spre site-ul care detaliaza activitatea ta si iti voi lista initiativa la acest articol.

La final te invit sa vizionezi trei filme legate de lista propusa mai sus. Daca filmele nu se incarca, viziteaza articolul de pe site pentru a le viziona.


Standard
Finante personale

Cand trebuie inceputa educatia financiara?

Inainte sa abordez subiectul educatiei financiare, trebuie sa ma opresc, succint, asupra educatiei, ca fenomen general. Sunt patru surse din care ne luam informatiile si invatam, incepand cu copilaria si continuand cu varsta adulta:

  • educatia familiala, asa numitii “Cei sapte ani de acasa”, care continua si dincolo de varsta de sapte ani
  • educatia in sistemul scolar, liceal si de invatamant superior
  • auto-educatia
  • influenta mediului social (de la influenta prietenilor si cunoscutilor pana la influenta mass media)

Dupa cum vezi, se formeaza un paienjenis de influente, mai mult sau mai putin pregnante, in functie de

  • intensitatea actiunii factorului
  • susceptibilitatea personala de a fi influentat de  unul sau altul dintre factori

Intensitatea actiunii

Fiecare element al listei poate contribui cu o infinita paleta de intensitati

  • un parinte poate investi o doza importanta de timp sau bani in educatia copilului sau  poate sa o neglijeze total, din lipsa de timp sau dorinta de a se implica
  • un sistem scolar de calitate mai slaba influenteaza partial educatia copilului
  • lipsa motivatiei de a te autoeduca poate sa reduca la zero acest segment
  • dependenta de televizor si mass media in general poate produce o educatie infirma, care numai educatie nu se poate numi

Susceptibilitatea personala

Este determinata de inclinatiile pe care le avem, spre o anumita sursa de informare sau alta:

  • o personalitate timida va fi, probabil, mai inclinata spre mass media sau spre auto-educatie prin lectura
  • o pesonalitate dependenta de atentia grupului de prieteni va fi influentata major de valorile (sau non-valorile) grupului pe care il frecventeaza

Familia

Educatia in familie se realizeaza, indiferent daca parintii se implica sau nu. Chiar si lipsa de implicare voluntara poate produce o educatie prin propriul exemplu.

Daca ai o mama care cheltuie banii rapid, dupa ce ia avansul sau lichidarea salariului, daca ai un tata care cheltuile ultimii bani ai familiei pe tigari si bautura, ai in fata exemple disfunctionale care te vor indruma sa devii impotent cand vine vorba de controlul banilor personali.

In schimb, daca parintii tai sunt liber profesionisti sau antreprenori, care discuta in casa aspecte legate de profesia sau afacerea lor si care te implica in discutii sau chiar te iau “pe teren” pentru a vedea cum functioneaza o afacere sau cum se duce o negociere, vei acumula informatii extrem de benefice si iti vor trasa o predispozitie spre aceste modalitati de a face bani.

Educatia financiara trebuie sa inceapa in familie

Din acest punct de vedere, recomandarea mea e clara: educatia financiara incepe oricum in familie, prin exemplul propriu, al modului in care faci banii sau ii cheltui. Ca atare, e bine sa incepi activ sa dirijezi aceasta educatie, de la o varsta cat mai frageda, de cand copilul poate sa receptioneze primele sale concepte abstracte.

Deoarece am vazut programe educationale din domeniul financiar, functionand perfect la gradinita, sugerez ca varsta de inceput a educatiei financiare in familie, palierul de 3-5 ani, in functie de dezvoltarea intelectuala a copilului si receptivitatea sa spre asemenea subiecte.

Educatie inseamna comunicare

A educa inseamna a transfera informatii si deprinderi de la o persoana care le detine (invatator, in acceptiunea generala a termenului) la o persoana care va stoca aceste informatii sau va acumula deprinderile (invatacel sau student, daca preferi un termen mai elevat).

Transferul de informatie inseamna, eminamente, comunicare. Ca atare, daca nu esti capabil sa comunici cu propriu copil, ai slabe sanse sa il poti invata ceva, in afara de transferul de informatii, ca efect secundar al exemplului propriu.

Deficientele  comunicarii apar din mai multe cauze:

  • perpetuarea unei inabilitati de a comunica, din educatia anterioara; actualul parinte nu stie sa comunice deoarece, la randul lui, nu a comunicat cu parintii lui, deoarece acestia nu au invatat comunicarea de la parintii lor, si asa mai departe
  • lipsa interesului de a educa, din varii motive
  • alte motive

Ideea de baza este urmatoarea: nu poti sa educi un copil decat daca stii sa comunici cu el, iar comunicarea se invata de la cea mai frageda varsta. Pentru aceasta trebuie:

  • sa fii disponibil, fizic, “sa fii acolo”
  • sa cunosti bazele comunicarii (e bine sa citesti, sa te informezi asupra subiectului)
  • sa ai cunostinte de baza de psihologie (informarea, din nou, e esentiala)
  • sa initiezi activ comunicarea
  • sa cultivi ideea de comunicare, stimuland copilul sa vina la tine pentru a intreba, a discuta, a vorbi despre subiectele care il intereseaza

Comunicarea trebuie sa vina natural, pentru ca orice tentativa de genul “hai sa stam la masa si sa vorbim” este sortita esecului. Cu orice ocazie apare, legata de o intamplare sau de o discutie, trebuie sa initiezi comunicarea si sa pornesti procesul de educatie.

Educa de la inceput

De indata ce copilul vorbeste coerent, poti sa incepi sa educi. Cum spuneam, foloseste-te de fiecare ocazie pentru a deschide o discutie.  Mai mult:

  • raspunde imediat si detaliat la orice intrebare a copilului, pana cand acesta se declara multumit de raspuns
  • adopta un limbaj potrivit cu varsta si capacitatea lui de intelegere
  • atunci cand te implici intr-o actiune (de exemplu, cand scoti bani de la bancomat), intreba copilul daca vrea sa afle mai multe detalii despre proces
  • implica copilul in procese de copiere a unor comportamente financiare pe care le ai: cand economisesti bani, explica-i copilului ce faci si cumpara-i o pusculita ca sa economiseasca si el; cand iti faci un buget, arata-i cum sa-si faca propriul buget, in functie de obiectele pe care si le doreste, etc.

Procesul de educatie trebuie sa fie continuu si sa fie cultivat pentru a deveni o obisnuinta. In acest fel, in momentul in care copilul ajunge la varsta dificila a adolescentei, la care el respinge instinctiv comunicarea cu parintele (cel putin in prima faza), dand mai multa importanta grupului si surselor alternative de informatii (cum sunt cele prezente pe internet), vei avea deja cimentata obisnuinta comunicarii, ceea ce te va ajuta enorm pentru a putea depasi problemele care apar inerent in aceasta perioada de dezvoltare.

Educa-te si tu

Cum spuneam intr-un paragraf anterior, TREBUIE sa te educi in domenii cum sunt comunicarea si psihologia, pentru a fi pregatit sa faci fata procesului de educatie. Din acest punct de vedere, iti recomand sa:

  • citesti bloguri specializate pe internet
  • sa urmaresti video-uri educationale de pe internet
  • sa citesti carti din domeniile enumerate anterior
  • sa participi la seminarii si workshop-uri

Ca sa ai de unde sa pornesti, iti recomand sa citesti articolele dintr-un site de specialitate, generalist, dedicat parintilor, la parinti.com  De asemenea, poti cauta pe google, dupa cuvinte cheie, articole despre orice problema cu care te confrunti.

Cand vine vorba de cursuri online gratuite, iti recomand cursul Simonei Hupov, care este specialist in comunicarea dintre copii si adolescenti versus parinti, profesori si adulti in general. Simona are o emisiune radio axata pe acest subiect si o rubrica in fiecare vineri la TVR3, care abordeaza problemele legate de educatia copiilor si tinerilor.

Pentru a viziona primul video din curs, da CLICK AICI .

Cand vine vorba de carti, lista lor este foarte mare, existand numeroase traduceri in limba romana. Iti recomand sa le cauti pe internet, la librarie.net

Concluzie

Iata cateva recomandari generale, legate de educatie financiara in familie:

  • porneste devreme, de indata ce copilul poate sa comunice eficient si e capabil sa inteleaga primele notiuni abstracte  simple
  • educatia inseamna comunicare, deci trebuie sa inveti sa comunici inainte de a educa
  • educatia incepe prin exemplu personal, care de multe ori “vorbeste mai tare” decat un discurs; de aceea trebuie sa fii atent ce spun faptele tale
  • implica-te activ
  • stimuleaza copilul sa te imite, din punct de vedere financiar, in economisire, in urmarirea fluxului de bani etc.
  • educa-te continuu
  • fa educatie pe baze permanente
Standard
Finante personale

Cc: De ce pisicile nu vor deveni niciodata vegetariene sau capcana educatiei financiare in familie

Foto: hisks

Acest articol a aparut ca guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Am observat cu placere ca apar tot mai des pe internet  articole in limba romana, dedicate educatiei financiare pentru copii. Acest lucru nu poate decat sa te bucure si te gandesti ca parintii vor avea la indemana informatii utile pentru a trece “la treaba”.

Doua dintre articole sunt scrise de Alexandru Enache, in site-ul acasa.ro, si prezinta elemente de bun simt:

  • incepe devreme educatia financiara a copilului tau
  • este important sa spui copilului ca usurinta cu care se foloseste o carte de credit este o himera, pentru ca banii trebuie platiti inapoi cu dobanda
  • tine sub control cheltuielile
  • stimuleaza dorinta copilului de a face bani “in casa”, retribuindu-l pentru activitati care nu cad in mod normal in sarcina lui
  • invata-ti copilul ca jobul nu e “pe viata” si ca trebuie sa invete pe tot parcursul carierei
  • pe masura ce cresc, copii trebuie instruiti despre sistemul bancar si despre investitii

Cristian Dogaru de la “Banii nostri” vorbeste despre o carte, “Tu si banii”, in care autorii se ocupa tocmai despre subiectul educatiei financiare a copiilor. Ei militeaza pentru a pune copii, de la inceput,  in situatii reale cu care se vor intalni in viata (din punct de vedere financiar). Ei trebuie implicati in procesul deciziei financiare familiale, sub forma de observatori, pentru a intelege mecanismele acestora.

Toate bune si frumoase, dar acest mod de a privi educatia financiara are un mare defect, rezumat genial intr-o zicala romaneasca:  “Ce naste din pisica, soareci mananca”.

Cu alte cuvinte, daca lasi educatia financiara pe seama parintilor, copii nu vor putea sa fie mai “destepti” decat cei de la care invata. Si acum sa ne uitam putin asupra parintilor:

  • majoritatea parintilor care sunt angajati vor indemna copii sa devina angajati (pentru ca asta stiu si fac).  In acest fel, copii vor fi tinuti deoparte de informatiile privind celelalte modalitati de a face banii: patron si investitor
  • cea mai mare parte a generatiei de astazi se ghideaza dupa regula de aur promovata de banci:  “cumpara acum, plateste mai tarziu”. Ca atare,  copii vad acest mod de trai si il considera “normal”. Ei vor deveni viitorii clienti ai bancilor, pentru ca nu se gandesc la posibilitatea de a economisi si a cumpara ceva, fara sa platesti dobanda.
  • “a economisi” este un verb conjugat de generatiile “invechite”. Tinerii percep economisirea ca ceva desuet, pentru ca nu o vad prezenta decat la bunici, dar nu la parinti.

Doar parintii care se ocupa de afaceri sau sunt investitori, vor oferi posibilitatea copiilor, prin exemplu propriu, de a vedea ca banii se fac (si) in alt fel. In plus, ei vor fi tentati sa lase afacerea familiei catre copii, care inevitabil vor trebui sa invete cum se conduce o firma. Adica, vor invata “sa manance soareci”. Asa cum o pisica nu isi va invata pisoii sa manance iarba, un patron nu isi va indemna copilul sa devina angajat.

Din aceasta cauza, cred cu tarie ca educatia financiara nu trebuie lasata pe seama parintilor. Chiar eu sunt un asemenea “ilustru” exemplu negativ: mi-am schimbat radical modul in care vad lumea finantelor personale dupa ce am implit 30 de ani si am inceput sa citesc carti din acest domeniu.

Cat priveste intrebarea: “Atunci cine ar trebui sa faca educatie financiara?“, lucrurile devina si mai complicate, in loc sa se simplifice. Despre asta, intr-un articol viitor.

Surse:

http://financiar.acasa.ro/articole/10151-invata-ti-copiii-sa-se-descurce-bine-cu-banii.html
http://www.baniinostri.ro/Copii-si-banii-de-buzunar-Ghid-practic–p342.html
http://financiar.acasa.ro/articole/12339-cum-sa-le-oferi-copiilor-o-viata-financiara-mai-buna-decat-ai-avut-tu.html

Standard