Finante personale

Cc: Ce ne trebuie pentru a fi bogati? (1)

, , 4 comentarii

Acest articol a aparut ca guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

photo:svilen001

Exista, in constiinta populara, o multime de idei preconcepute, referitoare la calitatile de care avem nevoie, pentru a deveni sau a fi bogati. Sunt citate o serie de elemente, obtinute din observatii empirice, de cele mai multe ori din surse neverificate, de „mana a doua”, dar a caror revenire obsesiva, prin repetare, le confera legitimitate. Se spune ca, pentru a deveni bogat, trebuie sa te nasti intr-o familie bogata, sa mostenesti bogatia, sa fii smecher (nu se vorbeste despre inteligenta), insensibil (sa poti „trece peste cadavre”, la modul figurat, desigur), dispus sa calci legile si sa te asociezi cu persoane care calca legile.

In prima parte a articolului voi analiza aceste credinte populare, dupa care voi face o lista de calitati care, personal, cred ca trebuie avute in vedere de cei care doresc sa devina si apoi sa ramana bogati.

Credinta populara
Elementele enuntate mai sus, de care auzim „pe strada” sau „de la prieteni”, nu vin din surse sigure. Nu e vorba de persoane care au stat in preajma celor bogati sau care chiar au fost bogati. Ele sunt, de obicei, rezultatul perceptiei indirecte asupra modului in care cei bogati fac banii, concluzii bazate de informatii incomplete sau fragmentate.

Bogat datorita familiei
„Nu poti fii bogat decat daca te nasti bogat”.
Aceasta afirmatie este demontata din start, de multe exemple bine documentate, din mediul de afaceri. Voi da doar doua: primul Rockefeller, care a pornit „de jos”, fiind foarte sarac, si Warrent Buffet, care nu are o ascendenta dintr-o familie bogata, ceea ce nu l-a impiedicat sa ajunga printre cei mai bogati oameni din lume.
Mai mult, exista o seama de informatii despre „copii de bani gata” care nu reusesc sa duca mai departe averea familiei, esuand lamentabil in administrarea ei, desi aveau toate conditiile pentru a fi bogati.

Mostenirea bogatiei
„Poti fi bogat daca mostenesti o avere”.
Si aici, evidentele sunt clare. Cele mai documentate cazuri sunt cele ale castigatorilor la loterie. Am scris un articol exact despre acest subiect, care trateaza asa-zisul „blestem al jucatorului la loterie„.
Daca te uiti cu atentie, vezi ca un castig la loterie are exact aceleasi caracteristici cu cele ale unei mosteniri primite inopinat:

-inainte de castig, persoana in cazuza nu dispune de o situatie financiara prea buna
-castigul vine „din senin”, la un moment pe care persoana in cauza nu il poate decide

Singura diferenta fata de mostenire, este ca persoana care obtine castigul la loterie este activa in obtinerea castigului (joaca la loterie), pe cand un mostenitor poate sa primeasca o mostenire, fara sa actioneze activ (cu toate ca, de cele mai multe ori, pentru a merita mostenirea de la ruda bogata, mostenitorul a facut cel putin o fapta buna pentru ruda sa bogata).
Oricum, acest gen de avere are sanse firave pentru a fi mentinuta. Mai multe detalii in articolul de care aminteam.

Sa fii smecher
„Priveste la smecheri, toti sunt plini de bani”.
Trebuie sa pornesc, in analiza acestei afirmatii, de la definirea notiunii de smecher. In DEX definitia e clara:

?MÉCHER ~? (~i, ~e) 1) ?i substantival (despre persoane) Care se orienteaz? cu pricepere în orice situa?ie, tr?gând foloase; viclean; hâtru; ?iret. 2) (despre manifest?ri ale oamenilor) Care denot? pref?c?torie; caracterizat prin abilitate; ?iret. Zâmbet ~. /<germ.Schmecker
Sursa: NODEX

In jargonul adolescentilor, a fi smecher sau, prescurtat „smec” sau „shmek” este o notiune care inglobeaza atat smecheria definita in DEX cat si ideile/solutiile produse de oameni inteligenti. Ca atare, e vorba de o amalgamare, pentru ca nu e „cool” sa spui ca o solutie buna a fost data de un om inteligent.
Revenind, termenul de smecher, in constiinta populara, este cel definit de catre DEX. Acest luru presupune ca smecheria este o forma populara, vulgarizata, de inteligenta, de cele mai multe ori dobandita prin achizitionarea de metode sau tehnici, decat prin oferirea de solutii, utilizand o inteligenta cultivata.
Mai mult, termenul de „smecher” este asociat mai ales lumii interlope, „gri” sau „negre”, ca atare este legat de criminalitate si ilegalitate.
Aici este momentul sa insist putin, asupra perpetuarii starii de bogatie. Desi vedem o seama de exemple, mai ales in presa si televiziunea de scandal, exemple de smecheri bogati, trebuie subliniat un lucru important: aceste persoane vor fi, pana la urma, mai devreme sau mai tarziu, deposedate de bogati lor. Chiar daca nu sunt deposedati integral de bogatie, smecherii vor fi hartuiti, aproape continuu, de sistemul politienesc si judiciar, ceea ce ii va impiedica sa se bucure de bogatia lor. In plus, vor ajunge, de cele mai multe ori, la inchisoare.
Ca atare, obtinerea de bogatie prin smecherii nu este o metoda preferabila, chiar daca functioneaza.

Sa fii insensibil
Acest gen de comportament este observat ca trasatura de caracter la oamenii de afaceri. Se spune despre patroni, manageri sau chiar investitori ca sunt insensibili la suferinta oamenilor, ca pot concedia, dintr-o miscare, mii de oameni, fara sa simta niciun regret.
Cel putin o parte din afirmatie este adevarata: un patron poate, intr-adevar, concedia, dintr-o miscare, mii de angajati, dar numai patronul respectiv si, poate, cateva persoane foarte apropiate, pot sti ce se intampla in sufletul lui. Pe de alta parte, aceasta situatie se incadreaza in asa numita dilema morala. Sa-ti dau un exemplu.
Sa zicem ca asisti la o situatie tragica: un tren personal cu o suta de pasageri se indreapta spre un macaz. Macazul dirijeaza trenul spre doua linii. O linie se indreapta spre o prapastie, pentru ca podul peste prapastie s-a surpat, iar pe a doua linie se afla blocata o masina, care e defecta si in care se afla patru persoane care nu pot sa iasa din masina.
Tu te afli la macaz si poti sa-l folosesti. Spre care dintre linii vei indrepta trenul? Atentie, si daca nu faci nimic, ai luat o decizie!
Revenind la patron: daca ia decizia de a concedia mii de oameni, mii de oameni vor ramane fara slujba, dar va salva compania si alte zeci de mii vor avea, in continuare, de lucru. Daca nu concediaza mii de oameni, compania da faliment. Decizia ii apartine.
Dupa cum vezi, aceasta caracteristica a insensibilitatii, care pare sa apartina oamenilor bogati, poate sa fie perceputa asa, in anumite situatii, din lipsa de informatii complete.
E adevarat, se pot intalni persoane bogate care iau decizii de afaceri fara sa se gandeasca la angajati. In schimb, se poate observa tot mai mult, o noua abordare in privinta managementului resurselor umane, care ne arata ca tot mai multe companii tin seama de consecintele deciziilor lor, cand e vorba de angajati. Fac acest lucru fie din dorinta de a-si mentine o buna imagine publica, sau din dorinta de a-si creste profitul, sau din alte motive. Nu conteaza motivele, pentru ca se pare ca acest gen de politica aduce, de multe ori, avantaje acelei afacerii.

Activitate infractionala
„Oamenii bogati calca legile, dar sunt destul de puternici sa nu le pese”.
Sigur, exista asemenea exemple. Ele apar atunci cand se analizeaza o situatie rupta din contex sau din desfasurarea intregii linii temporale. Sa luam exemplu lui Sorin Ovidiu Vantu: a „dat teapa” FNI si, cel putin cativa ani, nu a suportat consecintele legii. Cu toate acestea, mai apoi, pentru ca a continuat sa-si conduca afacerile in acelasi mod, ajuns sa fie urmarit de procuratura, arestat si apoi eliberat, citat in procese, iarasi arestat si eliberat, intr-un circ permanent pe care il putem urmari cu deliciu in presa de scandal. Te intreb: chiar daca a scapat pentru moment, faptul ca acum e hartuit permanent, este putin lucru? Ti-ar place sa duci o asemenea viata?

Dupa cum vezi, din analiza de mai sus, elementele pe care contiinta publica le desemneaza a fi cele care determina sau ajuta un om sa fie bogat nu sunt definitorii. Mai mult, ele nu stau la baza realitatii, pentru ca, de cele mai multe ori, sunt desprinse din context sau din linia temporala, fiind doar situatii limitate in timp.

In partea a doua a articolului voi analiza care sunt calitatiile si situatiile care te ajuta sa devii bogat si sa poti sa-ti mentii, timp indelungat, aceasta bogatie.

Standard
Finante personale

Analiza veniturilor mele pe anul 2011

, , Lasa un comentariu

Anul trecut am scris, pentru prima data, o analiza a surselor de venit pe care le-am realizat in 2010. Acest articol a fost trimis doar abonatilor la Buletinul informativ Luca Dezmir (BiLD)si a avut un succes deosebit. De aceea voi continua sa fac aceasta analiza si pentru anul 2011.

Daca esti abonat la BiLD, vei primi acest articol. daca nu esti abonat si vrei sa citesti articolul, te poti abona completand un formular la pagina dedicata buletinului (click aici).

La final, iti propun un scurt film de prezentare la DVD-ul „Iesi din labirint”.  Daca nu poti vedea filmul, click aici.

Standard
Finante personale

Cc: Cine plateste oalele sparte de banci?

, , , , , , , Un comentariu

Aceste articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Criza mondiala are multe fatete, iar in timpul ei s-au desfasurat mai multe povesti paralele, care au dus, in final, la zdruncinarea sistemului financiar. Inca nu am asistat la ultimul act al piesei.

Chiar daca sunt povesti diferite, de la caz la caz, se desprinde un anumit model, care poate fi sesizat si care contine trei elemente:

  • bancile
  • imprumuturile
  • lacomia umana

Aceste trei elemente combinate au dus la dezastre financiare, care s-au solutionat in doua moduri:

  • salvarea bancilor private
  • lasarea bancilor sa falimenteze

„Solutia” salvarii s-a realizat prin pomparea de bani in sistemul financiar, bani pe care trebuie sa-i plateasca cetatenii tarilor respective. Cu alte cuvinte, cetatenii platesc oalele sparte de banci. In continuare va voi prezenta trei povesti adevarate…

Varianta americana

Nebunia a inceput cu mult inainte de 2007, cand s-a declansat criza. In anii premergatori, s-au dat „la greu” credite pentru case, la persoane care nu aveau o istorie de credit prea buna, adica nu aveau capacitatea de a „duce in spate” asemenea credite, din diferite motive (persoane cu educatie precara, fara specializare, angajate sezonier sau in slujbe prost platite, etc.) Acest gen de credite, denumite „subprime”, erau considerate a fi cu grad mare de risc. Valoarea lor, din totalul creditelor imobiliare americane, a crescut de la 10% in 2004 la peste 20% in 2005-2o06.  Ele au fost „impachetate” cu alte tipuri de credite, mai competitive, si vandute pe piata financiara, ca instrumente de investitie, avand nume exotice: MBS, CDO, CDS… La un moment dat, toata ingineria financiara s-a prabusit, luand dupa ea de la  institutii de credit specializate, cu participare de stat (Federal National Mortgage Association, cunoscuta popular sub numele de Fannie Mae) pana la banci considerate solide (Lehman Brothers). Celelalte banci-mamut au fost salvate, printr-un program guvernamental de rascumparare,  in valoare de 700 miliarde de dolari. De unde? Din imprumuturi care vor fi platite … ghici… de poporul american.

In final, pierderile in sistemul financiar s-au ridicat, conform Fondului Monetar International, la 4 000 de miliarde de dolari. O nota de plata care include pierderea locurilor de munca, scaderea salariilor, falimente in aproape toate sectoarele economiei, stare generala de privatiune pentru marea masa a cetatenilor.

Cantecul de leagan irlandez

Prima tara din zona europeana care a urmat SUA in criza a fost Irlanda. Ea a „cazut de sus”, pentru ca in perioada 1997-2007  a fost considerata un campion al cresterii economice in zona europeana, fiind denumita „tigrul celtic”. Cresterea fulminanta a acelor ani a fost datorata scaderii taxelor pentru corporatiile straine care investeau in Irlanda si  creditelor cu dobanda redusa furnizate de Banca Centrala Europeana. Acestea au dus la nemasurate speculatii financiare, mai ales in sectorul imobiliar, care a crescut exploziv pana la caderea din 2008.

Cele sase mari banci irlandeze au fost implicate, de-a lungul timpului, in felurite scandaluri financiare. Odata cu criza americana, lucrurile s-au precipitat si in Irlanda, bancile au inceput  sa declare probleme majore, ceea ce adus la interventia guvernului irlandez. Intr-o miscare fara precedent, acesta a declara ca sustine total cele sase banci. Dar aceasta miscare s-a realizat pe fondul unor deficite bugetare guvernamentale foarte mari, odata cu scaderi aparute in sectorul economic. Economia a fost declarata ca intrata in recesiune in 2008 iar in 2009 a fost etichetata a fi in depresie economica.

Evident, sustinerea bancilor s-a facut cu bani imprumutati. Sumele imprumutate pentru salvarea bancilor sunt, conform statisticilor oficiale, la un nivel de 125% din produsul intern brut. Alte calcule inainteaza cifre si mai alarmante, de peste 300% din PIB!
Pentru ce? Pentru a salva niste banci care, actualmente, au actiuni cotate de Moody’s a fi „de aruncat la gunoi” (junk status), a caror capitalizare este de 2.86 miliarde, dar in care s-au pompat peste 150 de miliarde de dolari…

Sumele sunt astronomice. Cine plateste? Evident irlandezii, prin taxe, impozite, recesiune, pierderea locurilor de munca, salarii mici, falimentul afacerilor etc.

Saga Islandeza

Povestea Islandei este foarte asemanatoare pana la un punct. Primadonele sunt, de asemenea, bancile private. Acestea s-au aruncat in nebunia cresterii imobiliare, cu scopul de a produce profituri rapide.  Pentru a face rost de bani, bancile s-au imprumutat in stanga si in dreapta, atat de la alte banci cat si de pe teritoriul Marii Britanii, ceea ce va propulsa scandalul care a urmat, spre scena internationala.

Masinatiile financiare au fost atat de vaste, incat au cuprins si spectrul politic. In final, dupa caderea guvernului si a parlamentului, a fost randul fostului prim ministru sa fie pus sub acuzare pentru situatia prin care a trecut tara, la rand cu  alte persoane din functii de conducere la bancile private care au falimentat.

Dupa cum vezi, situatia e putin diferita. Bancile islandeze nu numai ca nu au fost salvate, dar sefii lor au fost pusi sub urmarire penala. Mai mult, datoriile bancilor private nu au fost platite. Bancile au fost dezmembrate, unele segmente au fost falimentate, altele, viabile, au fost reformate si strict reglementate si lasate sa functioneze in continuare.

Dar datoriile? Ele nu au fost platite. Au avut loc doua referendumuri nationale, despre plata datoriilor, ambele s-au incheiat cu refuzul cetatenilor islandezi de a plati datoria bancilor, chiar daca aceasta decizie a dus la un scandal international cu Marea Britanie.

A patra poveste in desfasurare: Grecia

Din Grecia ne parvin stiri contradictorii: statele europene au ajuns la un acord istoric, prin care reduc la jumatate (cu 100 de miliarde de euro) datoriile pe care Grecia trebuie sa le plateasca si reesaloneaza cealalta jumatate din datorii. Pe de alta parte, primul ministru declara ca vrea sa convoce un referendum, asemeni celui islandez, legat de plata obligatiilor financiare ale Greciei. Chiar si asa, nu este o voce care reprezinta toatalitatea spectrului politic, pentru ca in cadrul partidului sau exista disensiuni clare pe tema subiectului.

O ceata deasa pluteste deasupra Greciei. Nu sunt semne ca se va ajunge la finalul crizei. Sumele uriase acumulate (peste 150% din PIB), spectrul falimentului national, miscarile sociale violente, toate intregesc un tablou sumbru.

Noi?

Noi suntem cetateni obisnuiti. Daca e sa privesti spectacolul crizei, vei vedea un sablon: statul, in marea majoritate a cazurilor, va salva bancile cu datorii mari, de la colaps.

Dar pe noi, cetatenii, cine ne salveaza, in cazul in care avem datorii pe care nu le putem plati? Bancile au in arsenalul legal arme prin care ne pot urmari pana la stingerea datoriilor. De cele mai multe ori vand creditele neachitate catre firme de recuperare, care jupoaie de viu pe cel care, la un moment dat, nu a fost in stare sa tina pasul cu ratele.

Desigur, vina este, in mare parte, a celui care s-a indatorat peste masura. Adevarul este mai complex: de multe ori, situatia care a dus la neputinta de a plati ratele acumulate a fost determinata si de factori externi, cum sunt criza economica, evenimente de sanatate sau personale, care au fost in afara controlului.

Chiar si asa, e vorba de o tragedie, care se intampla la tot mai multi romani. Pentru a nu cadea in aceasta capcana, trebuie sa fii pregatit pentru a fi mai tare ca banca. Va trebui sa stii sa-ti conduci finantele personale in asa fel incat, chiar daca apar factori negativi neprevazuti, sa faci fata a plata ratelor. Am scris o carte care detaliaza o strategie usor de urmat, care sa-ti stabilizeze finantele personale si sa te ajute sa platesti mai usor ratele (click aici pentru detalii).

Cu bancile nu e de jucat. In caz de probleme, ele sunt ajutate, dar daca tu ai probleme cu banca, depinde numai de tine sa te salvezi.  Esti sigur ca ai armele necesare pentru asta?

Bibliografie:

http://www.vanityfair.com/politics/features/2009/04/iceland200904

http://netrightdaily.com/2011/04/iceland-declares-independence-from-international-banks/

http://en.wikipedia.org/wiki/2008%E2%80%932011_Icelandic_financial_crisis

http://www.bloomberg.com/news/2011-02-01/iceland-proves-ireland-did-wrong-things-saving-banks-instead-of-taxpayer.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Icelandic_loan_guarantees_referendum,_2010

http://en.wikipedia.org/wiki/Subprime_mortgage_crisis

http://en.wikipedia.org/wiki/Late-2000s_financial_crisis

http://en.wikipedia.org/wiki/2008%E2%80%932011_Irish_financial_crisis

Standard
Finante personale

Webinar de finante personale

, Lasa un comentariu

Nu uita de webinarul de finante personale pe care il voi tine astazi la ora 19.00

E o sesiune de intrebari si raspunsuri, astept intrebarile tale…

Pentru a participa la webinar, da click pe linkul de mai jos, la ora 18.50

http://www.anymeeting.com/webinariiAS1

Standard
Finante personale

Cc: Cum te afecteaza pe tine criza din Grecia/PIGS

, , , 4 comentarii

Acest articol a aparut in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Criza din Grecia apare pe toate posturile de televiziune si determina reactii mai mult sau mai putin apocaliptice. Se vorbeste de salvare, colaps (faliment) controlat, vanzarea insulelor grecesti pentru a stinge datoria, cumpararea activelor grecesti de catre Germania, pe bani de nimic etc. etc. etc.

Pentru omul obisnuit, Grecia e departe, criza ei nu pare sa il afecteze, este aproape insensibil la demonstratii si cocktail-uri Molotov. La fel parea, acum niste ani, o criza financiara exotica, in SUA. La cea vreme am scris un articol in care avertizam ca aceasta criza o sa ne afecteze si pe noi, acum a venit vremea sa scriu despre criza din Grecia/PIGS (acronim care defineste tarile europene cele mai afectate de criza: Portugalia, Italia, Grecia, Spania).

Ce se intampla cu PIGS?

Pe scurt: datoria publica (a statului) din aceste tari este mult mai mare decat produsul intern brut (cat produce, intr-un an, tara respectiva). Pentru Grecia, la momentul in care scriu, datoria externa ajunge la 150% din PIB (sursa).

Cu alte cuvinte, tara are o datorie extrem de mare, pe care nu mai poate sa o plateasca. Exista doua posibilitati:

  1. isi restructureaza datoria (o prelungeste pe mai multi ani, dar plateste o dobanda mai mare pentru acele credite)
  2. declara faliment si incearca sa vanda ce poate, pentru a-si acoperi creditele (firme de stat, active imobiliare ale statului, etc.)

Dupa lungi negocieri la nivel de UE, inca nu s-a ajuns la o solutie in cadrul Greciei. La rand sunt celelalte tari PIGS.

Cetateanul e lovit de doua ori: taxe si inflatie

In primul rand, trebuie sa pleci de la  situatia noastra interna: si noi am fost intr-o stare de impas, dar a venit FMI si „ne-a salvat”. In traducere, ne-a dat niste bani in imprumut, pe care noi, cetatenii, trebuie sa-i platim. Cum? Cu taxe mai mari. Sunt sigur ca ai observat ca a crescut TVA-ul de la 19% la 24% (adica la maximum cat e admis TVA-ul in UE).

In esenta, acelasi lucru se va intampla si in cazul Greciei. Daca va fi salvata (intre altii) de UE,  aceasta se va face cu banii din tarile UE, deci si cu banii din Romania, adica cu banii de la noi, cetatenii (alte taxe marite). Mai mult, intreaga instabilitate financiara va fi platita cu inflatie, pentru ca inflatia acompaniaza taxele mari. Vei pierde de doua ori: atat prin devalorizarea banilor cu ajutorul inflatiei (ai vazut cum a crescut euro fata de leu, in ultima vreme?) cat si prin taxe mai mari catre stat.

Atentie la bancile grecesti din Romania

Daca Grecia „pica”, vor „pica” si bancile din Grecia. Sa nu uitam ca pe piata bancara din Romania functioneaza cateva banci cu capital grecesc majoritar. Desi ele sunt in buna „stare de functionare”, daca bancile-mama de care apartin vor intra in faliment, subsidiarele lor din Romania vor fi afectate (negativ, evident). BNR a lansat un set de masuri de protectie, dar nimeni nu stie cum se vor desfasura evenimentele in caz de faliment grecesc. Se vorbeste chiar de nationalizarea bancilor grecesti de la noi… cum spunea, nimeni nu stie cu exactitate.

Daca ai depozite in bancile cu capital grecesc din Romania, ar fi bine sa tii seama de acest lucru (chiar daca statul „garanteaza” depozitele…).

Asta cat priveste bancile… sunt curios care vor fi eventualele repercusiuni ale undei de soc financiar, asupra Romtelecom, detinut in proportie de 54% de OTE, firma greceasca …

Lucrezi la o firma greceasca?

Daca lucrezi la o filiala a unei firme grecesti in Romania, firma care, in Grecia,  are o implicare financiara majora in relatia cu statul grecesc, adica face afaceri cu statul, e bine sa te gandesti la posibilele implicatii ale falimentului Greciei. Daca statul grecesc va intra in faliment si va trebui sa-si plateasca creditorii, aceasta se va face, cel mai probabil, in ordinea marimii creditului, deci micii creditori vor fi ultimii, iar firma mama, daca are de primit multi bani de la stat, ar putea sa intre in faliment, la fel si filiala romana care apartine de ea…

La fel, daca lucrezi la o firma care are relatii stranse de afaceri cu Grecia, e posibil ca un eventual faliment financiar al Greciei sa produca probleme…

Concluzie

Situatia din Grecia/PIGS ne afecteaza mult mai mult decat am vrea sa credem. Traim intr-o lume interconectata, la nivel economic, financiar, politic. Mai mult, pentru ca PIGS sunt parte din UE, problemele lor sunt si problemele noastre. Aceste realitati nu trebuie sa fie uitate, chiar si de cetateanul de rand. Criza lor e si criza noastra. PIGS sunt mai aproape de noi decat SUA, iar criza actuala a venit din SUA, care, la acel moment, parea atat de departe…

Standard