Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Inevitabil stirile despre criza circula.

• am auzit de la o sursa bine informata ca inainte de criza, la Camera de munca din Timisoara erau in medie 50 de persoane pe zi in cautare de locuri unde sa se angajeze. In aceste zile se formeaza cozi iar numarul de cereri, zilnic, se ridica la 300.
• in rindul cunostintelor mele care activeaza ca liber profesionisti sau au mici afaceri sint persoane care sustin ca aceste luni de inceput ale anului au fost foarte bune, in comparatie cu sfirsitul anului trecut si pun acest rezultat pe seama faptului ca „ne-am adaptat psihologic la criza”

Discutam chiar ieri cu o doamna care are un mic magazin de produse naturiste, despre criza si perceptia acesteia. Dinsa sustinea ca nu stie ce sa zica despre criza, pentru ca nu prea o simte, deci e inclinata sa creada ca e vorba doar de propaganda de la televizor. Atunci i-am relatat despre unchiul meu, care a emigrat in California acum 30 de ani, si care mi-a spus ca nu a vazut atita saracie de cind e acolo (traieste intr-o suburbie bine cotata din San Diego).

Desi nu stiu sa aiba studii in domeniul economiei sa s-o preocupe asa ceva, Doamna mi-a spus:

Se pare ca lucrurile pentru care ne acuza vestul, ca sintem inapoiati din punct de vedere economic si bancar, reprezinta tocmai cauza pentru care nu simtim criza. In plus, noi sintem obisnuiti, fata de occidentali. Pe vremea lui Ceausescu stateam la coada cu noaptea in cap ca sa cumparam un pachet cu <<fratii Petreus>> (pui de Avicola, deosebit de mici, vinduti pe vremea comunismului). Aia era criza. Am vazut un documentar la CNN cum ca se fac cursuri pentru doamnele americane, care au inceput sa creasca in gradina legume dar nu stiu cum sa le gateasca. Culmea, sa stai in mina cu un cartof si sa mori de foame!

Nu am nici o indoiala: romanii ca natie sint deosebit de capabili sa se adapteze la crize, tocmai pentru ca, din punct de vedere istoric, am locuit intr-o zona geo-politica deosebit de tensionata, ne-au frecat si periat ba otomanii, ba austro-ungarii, ba rusii, au trecut razboaie mondiale peste teritoriul nostru, ne-au luat la zdrobit rusii care au adus comunismul,  care a distrus intelectualitatea iar mai nou sub Impuscatul am stat in frig si am alergat prin alimentarele goale, dupa ulei si zahar pe cartela.

Tinerii din ziua de azi nu stiu de chestiile astea pentru ca n-au trait atunci. Nici nu le trece prin gind sa-si intrebe parintii cum s-a supravietuit atunci, intr-o criza indusa de regim, la nivel national, ce shmekerii facea populatia ca sa supravietuiasca fizic. De exemplu, in apartamentul nostru de bloc, am adus de la bunici o soba pe motorina ca sa ne incalzim si ne-am adunat citiva vecini ca sa facem un horn de tabla pe exteriorul blocului.

Din acest punct de vedere criza e buna. Trezeste in noi acel spirit de supravietuire nativ, incrustat in cromozomi, ne zgindara si ne obliga sa gindim. Acesta este un moment extrem de bun pentru a cauta solutii, pentru a gasi metode de a face bani. Trebuie sa incercam, cit mai multe, pina o vom gasi pe cea care functioneaza in aceste conditii economice „interesante” . In momentul in care am dat de „chestia” care produce bani azi, putem fi sigur ca miine, cind criza va trece (indiferent cind va fi acel miine), o vom duce foarte bine, pentru ca o metoda de a face bani care functioneaza in criza ar trebui sa te faca bogat in vremuri normale.

Deci, la lucru. Nu ratati ocazia, ginditi, incercati, cautati in voi instinctul de supravietuitor care va va scoate la liman. Ne vedem „miine”, pe plaja la Copacabana!