Am scris un articol pentru empower.ro despre situatia economica de astazi din Romania si optiunea (sau nevoia) de a-ti lua un al doilea job. Este un subiect fierbinte care, asa cum am banuit, a determinat un dialog destul de patimas. Ca raspuns la comentarii (mai ales la cele negative) am completat urmatoarele:

in momentul in care am scris acest articol, am stiu ca vor fi doua tabere care vor dezbate, mai mult sau mai putin aprins, cateva probleme:
-sunt sau nu sunt romanii lenesi
-trebuie sau nu statul “sa ne creeze conditii”
-ar trebui sau nu sa fie suficient sa avem un singur job
am sa-mi detaliez pe scurt opiniile:
1.exista romani lenesi. asta nu poate s-o nege nimeni. e riscant (stiu, am riscat!) sa faci o legatura cat de mica intre lene si lipsa unui al doilea job sau al unei activitati suplimentare generatoare de venit (in plus fata de “primul job”), pentru ca problema e mult mai complexa, cum de altfel am detaliat-o in articol: nu e vorba numai de lene in decizia asta, dar continui sa cred ca lenea (sau comoditatea, daca preferi) face parte din peisaj, si detine un anumit procent in decizia celor care nu vor sa-si ia un al doilea job (sau sa faca “ceva in plus”). ca procentul e 50% sau 0.01%, e rolul fiecaruia sa-si faca o introspectie. cu alte cuvinte, e bine sa te intrebi, cu sinceritate: e vorba de lene? daca nu e vorba de lene, te rog sa nu impusti mesagerul
2. si 3.”statul trebuie sa creeze conditii” este o sintagma a omului obisnuit cu statul paternalist. mai bine zis, e vorba de omul caruia ii convine ca statul sa fie paternalist. desigur, cu un stat paternalist e comod, usor, corect, etc., mai ales corect, in momentul in care omul (adica tu) platesti taxe si impozite, ca statul sa “creeze conditii”.
dar daca el nu creeaza conditii, ce faci?
pentru ca, dupa cum vede tot romanul, pe pielea lui, statul nu creeaza. nici conditii, nici altceva.
ca atare, e contraproductiv sa te plangi ca statul nu creeaza conditii, trebuie sa faci ceva. despre asta e vorba in articol, nu despre “e corect, nu e corect, intr-o tara civilizata e altfel…” , pentru ca este vorba despre Romania din ziua de azi.
daca nu-ti place Romania din ziua de azi, poti:
a.sa emigrezi intr-un stat paternalist
b.sa incerci sa schimbi Romania (putin probabil sa reusesti)
c.sa ramai si sa te adaptezi (al doilea job sau o alta activitate aducatoare de venit sunt posibile solutii)
d.sa te plangi ca nu e ceea ce vrei (lucru pe care il face “o parte dintre romani” carora le este adresata scrisoarea)
astea sunt variantele, eu optez pentru varianta c.
de ce?
pentru ca am invatat, pe proprie piele, ca daca fac un lucru si merge prost, intr-o directie care nu-mi convine, nu perseverez, ci fac acel lucru altfel, pana cand merge in directia care imi convine.
asta e optiunea mea…

Luni am primit un mesaj de la o cititoare, care imi cerea parerea despre munca la domiciliu, ca alternativa suplimentara de venit. Imi spunea ca a intalnit tot felul de reclame pe internet, care promovau lucrul la domiciliu (de exemplu asamblarea de pixuri sau de scutece (!)  )  si ca a citit in forumuri ca e vorba de tzepe: „firmele” respective cer bani  in avans apoi te lasa „cu ochii in soare”.

Citisem si eu asemenea informati pe internet, dar subiectul in sine nu m-a interesat, deci am fost nevoit sa raspund cititoarei ca nu cunosc detalii.

Pe de alta parte, este un subiect important. De aceea va rog pe voi, cititorii Milionarului Mioritic, sa lasati un comentariu la acest articol in care sa ne spuneti:

• parerea voastra despre munca la domiciliu ca o a doua sursa de venit
• informatii pe care le detineti legate de acest subiect
• experiente personale cu munca la domiciliu, pozitive dar mai ales negative
• eventuale situatii in care ati fost victima unei inselaciuni legate de munca la domiciliu si cat mai multe detalii despre „oferta” respectiva, pentru ca altii sa nu pateasca la fel

Va multumesc anticipat si astept comentariile voastre!