Cind privesc industria creditului, de la noi sau de aiurea, ma cuprinde un sentiment de revolta. In ultimul timp am studiat foarte atent acest fenomen, incercind sa ma documentez pentru o noua serie de articole, Creditul intre pericol si oportunitate, care va incepe sa fie publicata in Milionarul Mioritic saptamina viitoare.

Cu cit citesc mai mult, cu atit imi dau seama ca sistemul de credite se bazeaza pe o caracteristica tot mai intilnita in lumea de azi: lipsa de control a individului asupra propriilor sentimente si emotii.

In ultimii douazeci de ani, s-a marsat la nivel mondial pe tendinta individualismului. Se promoveaza cu putere, e la moda si se recomanda tuturor sa devina si sa se exprime liber. Ce inseamna asta?

Sa arati celor din jur cine esti.
Daca acest lucru ar fi adevarat, initiativa e laudabila. Dar cei mai multi dintre noi vrem sa aratam cine dorim sa fim. Afisam un standard de viata mult peste puterile noastre financiare, cumparindu-ne case, masini si gadgeturi pe care nu ni le permitem. Totul in numele exprimarii personalitatii. Dorind sa aratam altora ca sintem persoane de succes.

E bine sa vrei sa fii mai mult decit esti. Dorinta de progres este caracteristica speciei noastre si ne-a propulsat la statutul pe care il avem. Progresul inseamna efort, munca, determinare. Generatia de azi vrea sa devina „mai mult” dintr-o data. Pentru a realiza acest lucru, foloseste o scurtatura: se inglobeaza in datorii.

Lumea nazuieste. Reclamele ne inunda zilnic: ne prezinta casa de vis, masina de vis, concediul de vis. Se apeleaza la fantezia noastra, la dorintele noastre ce se acumuleaza in timp, inconjurate de frustrarile pe care le stringem zilnic.

Ne straduim sa muncim, bine si eficient, zi de zi, in timp ce visam. Muncim pentru a ne indeplini visele. Dar nu avem disciplina necesara sa asteptam. Le obtinem mergind din banca in banca, pentru a gasi oferta care ne da cei mai multi bani. Si ne apucam de cumparaturi.

In nebunia momentului, cind surescitarea se ridica la cote maxime, uitam sa cugetam. Nu calculam care este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru a ne indeplini dorintele. Totul cade pe un plan secund. Sintem orbiti de fericirea de moment.

Acesta este scenariu pe care il parcurg cei mai multi dintre noi. Dupa o luna, cind incep sa plateasca ratele, se trezesc din vis si se scufunda in cosmar. Incep sa calculeze, isi dau seama de dimensiunile dezastrului.

Pentru ca nu pot numi altfel situatia in care trebuie sa platesti, luna de luna, timp de treizeci sau patruzeci de ani, o rata impovaratoare. Indiferent daca esti sanatos sau bolnav, daca ai acelasi serviciu sau daca ai fost dat afara. Platesti ce ai imprumutat plus inca pe atit. Sau chiar mai mult.

Iti platesti visele la pret de specula.

Te intrebi: cine e vinovat?
Bancile.
De ce?
Pentru ca exploateaza fragilitatea noastra emotionala, lipsa de disciplina financiara, dorinta de a avea totul, aici si acum.
Pentru ce?
Pentru profit.

Chiar asa?
Vinovati sintem noi, pentru ca:

• nu ne gindim serios la bani decit in momentul in care avem nevoie de ei
• nu ne facem o lista de lucruri de care avem nevoie in viata, din timp
• nu ne facem un plan financiar care sa ne permita achizitionarea acestor lucruri
• nu incepem sa aplicam planul (economisind sau facind bani) din timp
• nu avem puterea de a astepta pina cind planul incepe sa-si arate rezultatele

Ce facem, de fapt?

• alegem calea usoara : creditul
• dimensionam creditul in functie de vise, nu in functie de puterea noastra de a-l restitui
• optam pentru cel mai mare credit pe care il putem lua, pentru a ne indeplini cit mai multe vise

Cu alte cuvinte, sintem rasfatati (vreau asta, acum), nechibzuiti (nu ne facem planuri), fara pic de prevedere (nu ne gindim ce se intimpla daca nu putem plati ratele).

N-are rost sa acuzam bancile, nu trebuie gasim vinovati in alta parte. Nici statul nu decide pentru noi, nici guvernul nu ne gestioneaza visele. Nu-ti pune nimeni pistolul la timpla pentru a te obliga sa iei un credit mai mare decit puterile tale financiare.

Ia o oglinda si priveste in ea cu atentie. Tu esti fraierul care e dispus sa-si plateasca visele la pret de specula.