Cind privesc industria creditului, de la noi sau de aiurea, ma cuprinde un sentiment de revolta. In ultimul timp am studiat foarte atent acest fenomen, incercind sa ma documentez pentru o noua serie de articole, Creditul intre pericol si oportunitate, care va incepe sa fie publicata in Milionarul Mioritic saptamina viitoare.
Cu cit citesc mai mult, cu atit imi dau seama ca sistemul de credite se bazeaza pe o caracteristica tot mai intilnita in lumea de azi: lipsa de control a individului asupra propriilor sentimente si emotii.
In ultimii douazeci de ani, s-a marsat la nivel mondial pe tendinta individualismului. Se promoveaza cu putere, e la moda si se recomanda tuturor sa devina si sa se exprime liber. Ce inseamna asta?
Sa arati celor din jur cine esti.
Daca acest lucru ar fi adevarat, initiativa e laudabila. Dar cei mai multi dintre noi vrem sa aratam cine dorim sa fim. Afisam un standard de viata mult peste puterile noastre financiare, cumparindu-ne case, masini si gadgeturi pe care nu ni le permitem. Totul in numele exprimarii personalitatii. Dorind sa aratam altora ca sintem persoane de succes.
E bine sa vrei sa fii mai mult decit esti. Dorinta de progres este caracteristica speciei noastre si ne-a propulsat la statutul pe care il avem. Progresul inseamna efort, munca, determinare. Generatia de azi vrea sa devina „mai mult” dintr-o data. Pentru a realiza acest lucru, foloseste o scurtatura: se inglobeaza in datorii.
Lumea nazuieste. Reclamele ne inunda zilnic: ne prezinta casa de vis, masina de vis, concediul de vis. Se apeleaza la fantezia noastra, la dorintele noastre ce se acumuleaza in timp, inconjurate de frustrarile pe care le stringem zilnic.
Ne straduim sa muncim, bine si eficient, zi de zi, in timp ce visam. Muncim pentru a ne indeplini visele. Dar nu avem disciplina necesara sa asteptam. Le obtinem mergind din banca in banca, pentru a gasi oferta care ne da cei mai multi bani. Si ne apucam de cumparaturi.
In nebunia momentului, cind surescitarea se ridica la cote maxime, uitam sa cugetam. Nu calculam care este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru a ne indeplini dorintele. Totul cade pe un plan secund. Sintem orbiti de fericirea de moment.
Acesta este scenariu pe care il parcurg cei mai multi dintre noi. Dupa o luna, cind incep sa plateasca ratele, se trezesc din vis si se scufunda in cosmar. Incep sa calculeze, isi dau seama de dimensiunile dezastrului.
Pentru ca nu pot numi altfel situatia in care trebuie sa platesti, luna de luna, timp de treizeci sau patruzeci de ani, o rata impovaratoare. Indiferent daca esti sanatos sau bolnav, daca ai acelasi serviciu sau daca ai fost dat afara. Platesti ce ai imprumutat plus inca pe atit. Sau chiar mai mult.
Iti platesti visele la pret de specula.
Te intrebi: cine e vinovat?
Bancile.
De ce?
Pentru ca exploateaza fragilitatea noastra emotionala, lipsa de disciplina financiara, dorinta de a avea totul, aici si acum.
Pentru ce?
Pentru profit.
Chiar asa?
Vinovati sintem noi, pentru ca:
- nu ne gindim serios la bani decit in momentul in care avem nevoie de ei
- nu ne facem o lista de lucruri de care avem nevoie in viata, din timp
- nu ne facem un plan financiar care sa ne permita achizitionarea acestor lucruri
- nu incepem sa aplicam planul (economisind sau facind bani) din timp
- nu avem puterea de a astepta pina cind planul incepe sa-si arate rezultatele
Ce facem, de fapt?
- alegem calea usoara : creditul
- dimensionam creditul in functie de vise, nu in functie de puterea noastra de a-l restitui
- optam pentru cel mai mare credit pe care il putem lua, pentru a ne indeplini cit mai multe vise
Cu alte cuvinte, sintem rasfatati (vreau asta, acum), nechibzuiti (nu ne facem planuri), fara pic de prevedere (nu ne gindim ce se intimpla daca nu putem plati ratele).
N-are rost sa acuzam bancile, nu trebuie gasim vinovati in alta parte. Nici statul nu decide pentru noi, nici guvernul nu ne gestioneaza visele. Nu-ti pune nimeni pistolul la timpla pentru a te obliga sa iei un credit mai mare decit puterile tale financiare.
Ia o oglinda si priveste in ea cu atentie. Tu esti fraierul care e dispus sa-si plateasca visele la pret de specula.
De mult timp nu mi-a fost dat sa citesc ceva atat de adevarat, exprimat atat de lucid si coerent…
Sincere felicitari, Luca…. iti citesc cu viu interes articolele chiar daca timpul nu imi permite atat de des precum mi-as dori sa le comentez.
Oricum, acest articol poate „candida” cu siguranta in topul celor mai interesante si educative articole.
Da, multi oameni sunt inconstienti, nu doar in plan financiar ci in general. Fratele meu (!?)a procedat in felul urmator:a luat pe credit un televizor mare, a mai cumparat o canapea si a mai luat un sistem audio, dupa care a ramas somer, doar pe salariul sotiei (si ala amarit).A venit la mine si mi-a zis: „Trebuie sa ma ajuti, murim de foame, mai avem 4 zile pina la salariul sotiei”. I-am dat 50 de lei si el zice, in loc de multumesc, „numai atit imi poti da?! Tu stii cit costa un kg de cremvursti?!”
Marea majoritate a teoriilor economice pornesc de la premisa conform careia agentul economic fie el PF, PJ sau insusi Providenta numita Stat sunt rationale si in posesia tuturor informatiilor relevante pentru a lua intotdeauna decizia optima, insa aceasta premisa este mai mereu contrazisa de realitate. In momentul actual consider ca sistemul bancar e scapat de sub control, in sensul ca poate sa produca masa monetara dupa placere, sa produca acei „bani ieftini” care nu au nici un suport real, valoarea lor fiind data doar de increderea acordata de noi. In aceste conditii de cvasiputere absoluta a sistemului bancar coroborata cu lipsa de masura si de ratiune a indivizilor nu pot sa duca decat la o noua forma de slavie. Un film care in a 3-a parte reuseste sa surprinda intr-o lumina critica in general sistemul bancar mondial actual si in particular F.E.D.-ul american:
http://www.subtire.com/2008/01/02/zeitgeist-cu-subtitrare-in-romana/
Intr-adevar sunt oameni care isi taie venele cu cutitul de uns untul.
Nu e cutitul de vina.
Nu cred ca trebuie sa privim creditul ca o unealta pentru fraieri, o unealta utilizata corect este foarte utila.
P.S.
Suna bine in vehementa articolului,dar, ca o paranteza, daca vrei sa respecti legea, statul chiar decide pentru tine in multe aspecte, oricat de independent ai dori sa fii.
recitind articolul, trebuie sa imi fac mea culpa. sint doua saptamini de la aparitia articolului in SUCCES DUBLU dar nu am inceput sa public seria Creditul intre pericol si oportunitate.
poate saptamina viitoare 🙂
Da foarte adevarat dar…….de unde ai putea sa imprumuti bani din alta parte ?? nu pentru a-ti cumpara ceva ci spre ai economisi ?? Cand ai un salariu mic, si vrei sa economisesti ceva bani… daca ai luat un credit!! mic, nu mare !!( pe care sa zicem ii pui la CEC sau la alta banca); esti obligat luna de luna sa „TAI” crenvusti de pe lista de meniu si sa-l inlocuiesti cu ceva mai subtire ca sa te poti descurca cu plata creditului. Desigur vorbesc de cineva cu un venit lunar mic dar doritor de a strange ceva bani;o astfel de persoana nu se poate duce luna de luna la CEC sau banca cu 87,05 lei sa-i depuna….ca pare….si-i tine sa adune 100 si intre timp poate-i mai cheltuieste pe cate ceva………DAR daca are de platit un mic credit, se trezeste ca taras grapis a strans niste bani…….
Eh…..dupa aceea poate sa fie putin mai relaxat si sa se gandeasca la ceva mai maret…. STIUT ca o sa-mi sariti in cap; ca plateste dobanda dar vedeti ca la credite mici cu rambursare intr-un an a creditului dobanda este de 7% ceea ce inseamna ca se compenseaza cu dobanda de la banca a banilor depusi. Desigur asta este o solutie pentru cei cu salarii mici care se plang ca nu pot aduna bani dar care-i „ajuta” pe cei ce vand acadele sa-si mentina afacerea.
Am scris acest comentariu ca sa vedeti ca Milionarul este cititi si de „amarasteni” cu idei si cunostinte putine dar cu vise……bieti de ei !!!!!!!!!
Doamna Irina,
milionarul este scris MAI ALES pentru amarasteni, lor le este destinata sectiunea de finante personale.
ei au nevoie de metode simple de gestionare a banilor. lor trebuie sa li se spuna ce nu fac bine si cum sa faca altfel.
educatia financiara tine mai mult de autocontrol decit de stiinta. e ca fumatul: toata lumea stie ca tigara produce cancer, majoritatea spun „mie nu mi se intimpla” si foarte putin se lasa de acest viciu.
amarastenii trebuie macar sa fie informati. ca se nu pot lasa de fumat, asta e alta poveste 🙂
Eu astept articolul de care ziceai, sau seria de care ziceai, pentru ca pot exista cazuri in care un credit ar putea fi chiar parghia necesara unei anume investitii in masura in care investitorul isi asuma riscurile pe care acest credit le comporta (incapacitatea de restituire a creditului).
Pentru mine creditul inseamna datorie, si datoria e bine sa o delegi, altfel trebuie sa o duci tu in spate, si in cazul asta e recomandabil sa stii daca poti sa o duci in spate sau nu. Statul face asta tot timpul, ne deleaga datoria noua, platitorilor de taxe, cui altcuiva ? Unii cred ca nu isi mai pun problema daca pot si in timp sa duca o datorie in spate, trateaza o actiune cu desfasurare in timp ca o actiune de moment fara sa incerce sa anticipeze reculul.
Imi aduc aminte de un comentariu pe blog a unui angajat de banca ce spunea ca unii iau credit ca sa isi opereze copilul sau stiu eu. Alea consider ca sunt niste cazuri foarte nasoale. La fel si cazurile in care iei credit ca sa nu mori de foame. Nu stiu exact cum poti sa reactionezi in astfel de cazuri, dar cred ca tot ceea ce poate face un om e sa incerce din timp sa se pregateasca pentru astfel de situatii. E clar ca daca nu esti pregatit vei fi luat prin surprindere in mod neplacut.
Altfel, cred in ce mi-a zis un prieten despre sistemul de sclavie roman. Sistemul permitea orice(proprietarul putea sa isi bata sclavul pana la moarte daca avea el o toana de dimineata) si totusi avea portite de genul: sclavul reuseste sa isi cumpere libertatea si sa devina de-a dreptul negustor pentru fostul proprietar, pare incredibil, nu cred ca traim acum vremuri mai nasoale ca atunci, daca ai un dram de judecata, vointa si putere de munca, orice e posibil.
seria trebuie scrisa.
de aceea ii zice …intre pericol si OPORTUNITATE pentru ca banii luati pe credit pot sa munceasca pentru tine.
asta e si ideea, sa munceasca PENTRU TINE nu PENTRU BANCA. cum zice Kiyosaki, „…be the bank.”
iar partea cu pericolul e clara, vine atunci cind iei credite de consum pe care nu le poti restitui. ce sa mai vorbesc despre ce spuneai tu, cu creditul pentru boli sau ca sa maninci.
problema imensa este ca noi, ca fiinte animalice, sintem inzestrati de la natura sau Dumnezeu, cum vrei sa privesti, cu facultatea de a fi reactivi. cind esti in probleme financiare e prea tirziu, atunci reactionezi si nu poti decit sa dansezi dupa cum cinta banca.
asta incerc eu sa fac, sa le arat oamenilor ca trebuie sa se transforme din entitati care reactioneaza in entitati care isi programeaza finantele personale.
eu le propun metode de actiune, ei trebuie sa faca. iar asta, cum zicem intr-un comentariu anterior, inseamna autocontrol. aici e a doua buba 🙁
Bun articolul scris de tine Luca si plin de intelepciune de unde poti sa tragi multe concluzii sau poti sa iei anumite decizii daca pana acuma nu le-ai facut.
Mi-a venit si mie o idee acuma citind pe blogul tau ” …intre pericol si OPORTUNITATE ”
Hai sa gasim un spatiu anume pe acest blog cu titlu ” OPORTUNITATE ” unde fiecare daca identifica sau descopera o activitate care sa se incadreze in aceasta tema sa o prezinte pe acest blog unde se poate discuta la concret si sunt convins ca de ideei constructive nu ducem lipsa.
Zilnic gasesc pe net cate o stire mai deosebita sau chiar o posibila oportunitate si nu am cu cine sa dezbat subiectul.
De exemplu azi mi-a atras atentia aceasta stire si care e posibil sa fie o mare oportunitate pentru marea parte a populatiei care au venituri mai mici dar sigure.Cititi aici mai multe…
http://www.bankingnews.ro/banci/depozite+cu+14%25%2Fan+pentru+cei+care+aleg+fondurile+de+investitii
probabil la inceputul anului viitor (poate mai devreme…) voi deschide un forum care va avea, printre altele, o zona in care cititorii sa semnaleze si sa discute oportunitati financiare sau de afaceri.