Finante personale

Cc: Un alt fel de educatie financiara: partea intaia

Acest articol a aparut ca guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Imagine:theswedish

In articolele anterioare am prezentat, poate nu atat de larg cum ar fi trebuit sau cum ar fi vrut unii cititori, capcanele pe care le realizeaza educatie financiara asa cum este ea facuta, de parinti, de institutiile bancare si de scoala. Pentru ca e nepotrivit sa distrugi ceva fara sa pui altceva in loc, va voi impartasi viziunea pe care o am, legata de un alt fel de educatie financiara, care sa nu semene a educatie, dar sa fie.

Am plecat de la constatarea general acceptata (in plus, subliniata de elevi) ca educatia financiara nu are nimic atractiv. Mai mult decat atat, e arida si plictisitoare. Intr-adevar, daca vrei sa faci educatie financiara in sistemul clasic, scriind manuale, care sa aiba explicatii seci, exemple fara sare si piper si teme pentru acasa, care te fac sa casti, nu vei avea nici o sansa in fata elevilor, mai ales daca ei sunt adolescenti.

E adevarat, educatia de finante personale trebuie inceputa devreme. Sunt specialisti care cred ca ea trebuie declansata din momentul in care copilul stie sa numere. Sunt de acord, dar subliniez ca educatia financiara trebuie intesificata la adolescenta. Cat priveste adolescenta, majoritatea observatorilor sunt de acord ca adolescentilor le plac sexul, distractiile si provocarile.

Personal, nu vad cum ai putea implica sexul in educatia financiara, altfel decat sa arati unui tanar adolescent ca daca ai bani, fetele sunt mai inclinate sa iti dea atentie. Cat priveste distractia si provocarile, lucrurile stau total altfel. Acestea pot deveni aliati “de nadejde” in incercarea de a “face loc” in mintea adolescentului pentru un subiect cum sunt finantele personale.

DISTRACTIE

Ideea mi-a venit intr-un moment cat se poate de inedit: o observam pe fiica mea cum se joaca “The Sims“, un single player (joc pentru o persoana) in care ai la dispozitie un personaj adult, care “traieste” intr-un mediu cat se poate de realist. In momentul in care iti iei personajul “in posesie”, primesti o suma de bani si trebuie sa faci ceva cu ei. Curand iti vei da seama ca personajul tau are nevoie de doua lucruri esentiale ca sa supravietuiasca: un adapost si hrana. Aici incep problemele.

Daca ii faci o casa mare, cu multe chestii scumpe in ea, vei ajunge sa nu mai ai bani, iar personajul moare de foame. Fie tii ceva bani deoparte pentru alimente, fie trimiti personajul sa se angajeze. In functie de slujba pe care o primeste, el va avea un salar.

Problemele nu se opresc aici. Daca personajul tau chefuieste toata noapte, a doua zi nu se va scula la timp, intarzie la servici, e dat afara si iar nu are bani. In curand moare de foame.  Asta imi explica intr-o zi fata mea, ca fusese cu  personajul ei  prin padure, toata noaptea, in cautarea cainelui ei care se pierduse, iar a doua zi intarziase la servici si fusese data afara. Nu ea, ci fata din joc.

Nu gasesc o cale mai potrivita pentru a invata un adolescent despre provocarile financiare pe care ti le rezerva viata. Trebuie sa ai un acoperis deasupra capului, trebuie sa mananci, trebuie sa ai timp liber. Toate se platesc cu bani, iar banii nu cad din cer. In plus, daca ai o relatie intima sau esti casatorit, poate apare un copil si, dintr-o data, lucrurile se complica si mai mult. Mama nu va lucra (deci bani in minus) iar copilul are necesitati speciale (deci bani in plus).

Si uite asa, cu ajutorul unui joc pe computer sau pe o consola de jocuri, un tanar invata elementele de baza ale finantelor personale. Sunt sigur ca succesul nebun la adolescenti al “The Sims” nu se datoreaza acestor element, ci mai mult realismului si posibilitatii de a face orice cu personajul, inclusiv in a-l implica in relatii amoroase, chiar si cu extrateresti (ciudat, dar ai si o asemenea optiune in joc…).

PROVOCARE

Adolescenta este varsta provocarilor, in care descoperi viata, realitatea si limitele tale. Este varsta in care crezi ca poti sa muti muntii din loc, in care esti convins ca totul e posibil. Din pacate pierdem aceste sentimente cu timpul, bombardati de negativismul parintilor in special si al adultilor in general, timorati de esecurile inevitabile pe care ni le scoate in fata viata.

Adolescentii vor sa-si cunoasca limitele si sa le depaseasca. Aici se afla explicatia pentru care aceasta varsta este cea in care se incearca sporturile extreme, in care teribilismul este in floare, in care adolescentul vrea sa iasa “in fata” cu orice pret. El doreste sa experimenteze si este gata oricand sa raspunda la provocari. Mai ales asa zisa Generatie Y, cea nascuta dupa 1982, se incadreaza in acest tipar psihologic.

O asemenea caracteristica de personalitate face inutila orice metoda de invatare clasica. Nici nu ma mira faptul ca in ultimii 10-15 ani, profesorii nu mai fac fata nastrusniciilor pe care Generatia Y le “ofera pe tava”.  Tinerii arata o larga paleta de comportamente, de la nelinistea si forfota din ore, la partidele de streaptease facute pe catedra, filmate si puse pe youtube. Ei cauta provocarea cu lumanarea, iar profesorii de azi, cu mici exceptii, nu sunt in stare sa le-o ofere.

ORICE PROBLEMA POATE DEVENI O OPORTUNITATE

Acest citat este unul din favoritele mele. In loc sa incercam sa supresam aceste tipuri de comportamente la tineri, ar fi mai potrivit sa le folosim in scop educativ, sa luam energia fantastica pe care  tinerii o au si doresc sa si-o consume si s-o transformam in ceva creativ.

Am ales sa fac aceasta introducere prelungita, pentru ca propunerile mele in domeniul educatiei financiara sa fie intelese cat mai bine. In articolul viitor voi prezenta la concret cele mai importante directii in care ar trebui sa se concentreze efortul educativ.

Standard
Investitii la bursa

YouTube EDU sau educatie la nivel inalt (plus seminar de Value Investing)

Prin bunavointa lui Bogdan Milescu, caruia ii multumesc, am aflat despre o initiativa foarte interesanta a YouTube, aceea de a oferi public inregistrarea video a unor cursuri care sint predate la cele mai prestigioase colegii si universitati americane (puteti studia lista lor aici).

yte

Iata cateva date de audienta:

  • MIT – aproape 29.000 abonati
  • UCBERKLEY  – 26.000 abonati
  • STANDFORD UNIVERSITY – 23.000 abonati

O lista la acest moment poate evidentia:

  • prezentari de IT – 1800
  • teme de business – 1200
  • comunicare – 850
  • leadership – 480

Am dat o cautare dupa mai multi termeni si am gasit un simpozion din 2008 pe teme de Value Investing . Pentru a va deschide apetitul, voi spune ca value investing este metoda prin care investitorul gaseste firme a caror cotatie la bursa este mica (in comparatie cu valoarea firmei) dar prezinta o mare promisiune de crestere, fiind metoda favorita prin care Warren Buffett si-a strins averea.

Acest gen de investitie se potriveste si pentru cei care tranzactioneaza la BVB.

Simpozionul are peste 14 ore de prelegeri (nu stiu exact cate pentru ca am pierdut urma dupa a unsprezecea prezentare).

Mai jos aveti primul calup, de doua ore, prezent pe YouTube EDU. Nu am ascultat decat primele 15 minute din film dar mi s-a parut usor de inteles si foarte dens in informatii.

Standard
In atentia mea

Cc: O dilema interesanta: Push sau Pull?

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Pentru cei care nu cunosc limba engleza, iata ce inseamna cele doua cuvinte (in acceptiunea pe care o folosesc eu in cadrul articolului):

push = impingere, impuls; a impinge
pull = a trage

push-pull

Push media. Poate ati auzit de acest concept. Este vorba de a “impinge” spre destinatar un continut, fie ca e vorba de informatii sau reclame.

Cel mai adesea, asemenea servicii se bazeaza pe o inscriere prealabila. De multe ori inscrierea e “agatata” de un serviciu gratuit, cum ar fi un cont de email. Esti nevoit sa primesti reclamele de la yahoo mail, fie ca iti place sau nu. E o optiune pe care nu poti s-o ai.

Tehnologia push a inregistrat o oarecare extindere in perioada anilor 1990, cind ea a fost integrata in cadrul celor mai populare browsere de internet, Internet Explorer si Mozilla (pe atunci Netscape Navigator). Era vorba de PoinCats Network. Prin acest serviciu se furnizau stiri si cotatii de bursa. El pierdut din popularitate pentru a fi inlocuit total in anii 2000 cu  RSS. Care este o tehnologie pull.

Acest lucru mi s-a parut deosebit de interesant deoarece astazi  nu  poti concepe informarea fara RSS. El te ajuta sa selectezi si sa citesti articolele si informatiile care te intereseaza, informatii prezente in locuri diferite pe internet. In primul rind selectezi RSS-urile pe care vrei sa le citesti, apoi din cadrul fiecarui RSS selectezi ce articole “suna bine”. Oamenii  si-au dat seama ca e mai bine sa oferi optiunea pull decit sa impingi (push) continutul spre utilizator.

Daca nu te-ai plictisic de aceasta palavrageala tehnica, o sa trec la subiect. E vorba de o problema care ma macina de cind am inceput proiectele mele de educatie, odata cu Milionarul Mioritic si apoi cu AVANTAJ LA START.

Sint constient de importanta educatiei financiare, pentru ca am observat schimbarile pozitive pe care le-a produs in viata mea. Dar cit de tare trebuie sa “imping” spre altii o concluzie la care am ajuns, in asa fel incit sa nu obtin un rezultat opus celui pe care il doresc: indiferenta?

Tot ce e obligatoriu sau care ti se ofera cu forta devine nesuferit. Cu mici exceptii, fiecare dintre noi dezvolta o anumita aversiune fata de sistemul de invatamint (asa cum este el organizat in momentul de fata). Acesta are tendinta de a turna informatii in creierul nostru si nu se preocupa prea mult sa ne formeze deprinderi. Fiecare elev invata materiile din curiculum “pentru ca trebuie”, mai ales ca necesitate pentru examenele pe care le va sustine in viitor. E nevoie, dar nu -mi place.

Desigur, exista  persoane care indragesc geografia, biologia, literatura, etc. dar nu sint foarte sigur ca ele iubesc materiile respective. Ar dori mai degraba sa citeasca alte carti, sa afle alte informatii decit cele care se gasesc in manuale. Tot ce e obligatoriu devine neinteresant.

Sa revin la problema mea. Ma intreb unde trebuie sa ma opresc in momentul in care promovez educatia financiara. Cit de tare trebuie sa promovez Milionarul Mioritic, cit de mult trebuie sa pisez la cap profesorii pentru a prezenta in clase DVD-urile proiectului AVANTAJ LA START?

Oare nu e mai bine sa las lucrurile sa se dezvolte de la sine? Persoanele interesate vor afla despre cele doua proiecte pentru ca le pasioneaza subiectul, nu cu ajutorul unui concurs in carepot  cistiga 100 RON daca raspund corect la 10 intrabari legate de informatiile din Milionarul Mioritic.

Intr-un timp ma batea gindul sa pornesc o miscare, sustinuta de o petitie, pentru introducerea educatiei financiare ca materie obligatorie in scoli. Mi-am dat seama ca ar fi o greseala foarte mare: elevii au acea reactie negativa de care am vorbit mai sus. Rezultatul ar fi fost dezastruos. Numele de Luca Dezmir ar fi fost asociat “pe veci” cu materia insipida care ingroasa o programa deja super aglomerata.

Cu toate acestea, educatia financiara e importanta…

Acum intelegeti? In mintea mea exista un ping-pong permanent intre aceste doua extreme: push sau pull. Cred ca cea mai buna solutie este sa alegi o cale de mijloc. Dar, ca de fiecare data, sa mergi pe sirma este foarte greu…

Standard
In atentia mea

De ce sint incapatinat?

Acum citeva zile am postat un comentariu pe un alt blog, legat de educatia financiara. Subliniam importanta ei, mai ales in Romania, unde nu se face (aproape) nimic in acest domeniu. Spre surprinderea mea, a existat o reactie.

Se lansa ideea ca persoanele adulte nu pot (sau nu vor) sa fie educate financiar. De aceea trebuie sa te concentrezi pe tinara generatie. N-am intrat in polemica, spunind ca sint de acord: mai ales tinerii sint cei care au nevoie de sprijinul nostru, pentru a le ridica nivelul de literatie financiara.

Inevitabil mi-am amintit de o experienta personala. Cu ceva ani in urma, am facut cadou o carte scrisa de Robert Kiyosaky unui prieten (il voi numi in continuare A.). Nu are importanta ce meserie avea acel prieten. Pentru relevanta pot spune ca nu cistiga prea mult, nu era multumit cu job-ul sau. In plus, desi este un tip inteligent, chiar peste medie, nu a terminat facultatea pe care o incepuse imediat dupa liceu.

La citeva luni dupa ce a primit cartea, A. si-a abandonat meseria si si-a deschis, pe “persoana fizica autorizata”, un atelier de timplarie. Se apucase de facut mobila. Nu oricum. Avind cunostinte de computer si de proiectare in 3D (doar incepuse facultatea de inginerie), facea proiectele pe calculator. Cu ajutorul programului putea sa-ti arate mobila din diverse unghiuri, apoi pusa in camera, in contex cu celelalte corpuri ale ansamblului. Intimplator aveam nevoie de un dulap de pantofi si m-am gindit ca i-ar prinde bine o comanda. Apoi i l-am trimis si pe finul meu sa-i faca o mobila de bucatarie.

Peste citeva luni ne-am intilnit din nou. A. avea un angajat. Lucrurile mergeau bine, avea comenzi, isi luase o masina. Peste inca sase luni, cind a venit sa-mi monteze mie mobila de bucatarie, a aparut cu doi angajati. Acum se ocupa aproape exclusiv de design si relatiile cu clientii.

Surpriza cea mare a fost in urma cu doua saptamini. Sotia, care se ocupa cu afacerile imobiliare ale familiei, mi-a spus: “Stii, m-a sunat A. Are niste bani si m-a rugat sa-i gasesc ceva, vrea sa investeasca in terenuri.”
Am ramas surprins. Vedeam ca ii merge bine prietenului nostru, dar nu ma asteptam la asa ceva. A. incepea sa faca investitii.

Am uitat sa va spun esentialul: A. are 37 de ani. Este adult de ceva vreme.

Dar ce m-a indemnat sa scriu acest articol, desi aveam un alt subiect pregatit, a fost un email de la un cititor al blogului. Mi-a scris ca vrea sa-si schimbe viata. Vrea sa fie bogat. Are 51 de ani.

Daca o sa ma mai intrebe cineva de ce ma incapatinez sa fac educatie financiara pentru generatia adulta din Romania, o sa-i raspund: “Pentru ca merita!”

Standard