De fiecare data cind voi gasi un citat care merita reprodus o sa-l impartasesc cu voi.
Daca vreti sa citit si alte perle de intelepciune, va invit sa vizitati pagina de citate, pe care am reorganizat-o.
Citatul de azi:
De fiecare data cind voi gasi un citat care merita reprodus o sa-l impartasesc cu voi.
Daca vreti sa citit si alte perle de intelepciune, va invit sa vizitati pagina de citate, pe care am reorganizat-o.
Citatul de azi:
Cea mai defavorizata categorie de cetateni sint pensionarii. Pensia lor este foarte mica, de multe sub pragul subzistentei. Nu inteleg cum unii pensionari pot sa se descurce cu 300 de lei pe luna, cind intretinerea la bloc este enorma iar medicamentele sint tot mai scumpe. Este o tragedie despre care se vobeste putin. De cele mai multe ori suferinta le este amplificata de singuratate.
Acesti oameni, daca mai au putere, nu contenesc sa blameze statul pentru situatia in care se afla. Pentru multi dintre ei exista solutii de imbunatatire a vietii, solutii necunoscute din ignoranta sau refuzate din orgoliu. Ma refer la cei care au o sanatate suficienta pentru a le permite o activitate fizica moderata.
Am sa incerc sa schitez o posibila modalitate de imbunatatire a situatiei financiare a unui cuplu de pensionari care au un apartament intr-un oras mare si care sint capabili sa intretina o gospodarie.
Pentru a realiza acest plan va trebuie doar o buna sanatate fizica, curaj si hotarire. Dar el este perfect fezabil si va poate scoate din mizeria financiara.
Cind privesc industria creditului, de la noi sau de aiurea, ma cuprinde un sentiment de revolta. In ultimul timp am studiat foarte atent acest fenomen, incercind sa ma documentez pentru o noua serie de articole, Creditul intre pericol si oportunitate, care va incepe sa fie publicata in Milionarul Mioritic saptamina viitoare.
Cu cit citesc mai mult, cu atit imi dau seama ca sistemul de credite se bazeaza pe o caracteristica tot mai intilnita in lumea de azi: lipsa de control a individului asupra propriilor sentimente si emotii.
In ultimii douazeci de ani, s-a marsat la nivel mondial pe tendinta individualismului. Se promoveaza cu putere, e la moda si se recomanda tuturor sa devina si sa se exprime liber. Ce inseamna asta?
Sa arati celor din jur cine esti.
Daca acest lucru ar fi adevarat, initiativa e laudabila. Dar cei mai multi dintre noi vrem sa aratam cine dorim sa fim. Afisam un standard de viata mult peste puterile noastre financiare, cumparindu-ne case, masini si gadgeturi pe care nu ni le permitem. Totul in numele exprimarii personalitatii. Dorind sa aratam altora ca sintem persoane de succes.

E bine sa vrei sa fii mai mult decit esti. Dorinta de progres este caracteristica speciei noastre si ne-a propulsat la statutul pe care il avem. Progresul inseamna efort, munca, determinare. Generatia de azi vrea sa devina „mai mult” dintr-o data. Pentru a realiza acest lucru, foloseste o scurtatura: se inglobeaza in datorii.
Lumea nazuieste. Reclamele ne inunda zilnic: ne prezinta casa de vis, masina de vis, concediul de vis. Se apeleaza la fantezia noastra, la dorintele noastre ce se acumuleaza in timp, inconjurate de frustrarile pe care le stringem zilnic.
Ne straduim sa muncim, bine si eficient, zi de zi, in timp ce visam. Muncim pentru a ne indeplini visele. Dar nu avem disciplina necesara sa asteptam. Le obtinem mergind din banca in banca, pentru a gasi oferta care ne da cei mai multi bani. Si ne apucam de cumparaturi.
In nebunia momentului, cind surescitarea se ridica la cote maxime, uitam sa cugetam. Nu calculam care este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru a ne indeplini dorintele. Totul cade pe un plan secund. Sintem orbiti de fericirea de moment.
Acesta este scenariu pe care il parcurg cei mai multi dintre noi. Dupa o luna, cind incep sa plateasca ratele, se trezesc din vis si se scufunda in cosmar. Incep sa calculeze, isi dau seama de dimensiunile dezastrului.
Pentru ca nu pot numi altfel situatia in care trebuie sa platesti, luna de luna, timp de treizeci sau patruzeci de ani, o rata impovaratoare. Indiferent daca esti sanatos sau bolnav, daca ai acelasi serviciu sau daca ai fost dat afara. Platesti ce ai imprumutat plus inca pe atit. Sau chiar mai mult.
Iti platesti visele la pret de specula.
Te intrebi: cine e vinovat?
Bancile.
De ce?
Pentru ca exploateaza fragilitatea noastra emotionala, lipsa de disciplina financiara, dorinta de a avea totul, aici si acum.
Pentru ce?
Pentru profit.
Chiar asa?
Vinovati sintem noi, pentru ca:
Ce facem, de fapt?
Cu alte cuvinte, sintem rasfatati (vreau asta, acum), nechibzuiti (nu ne facem planuri), fara pic de prevedere (nu ne gindim ce se intimpla daca nu putem plati ratele).
N-are rost sa acuzam bancile, nu trebuie gasim vinovati in alta parte. Nici statul nu decide pentru noi, nici guvernul nu ne gestioneaza visele. Nu-ti pune nimeni pistolul la timpla pentru a te obliga sa iei un credit mai mare decit puterile tale financiare.
Ia o oglinda si priveste in ea cu atentie. Tu esti fraierul care e dispus sa-si plateasca visele la pret de specula.
Prosperitatea financiara este o notiune care eludeaza incercarile de definire. De ce? Pentru ca fiecare dintre noi avem o alta idee despre ce inseamna sa fii prosper.
Pentru unii e suficient sa detina o casa, o masina, sa-si faca doua concedii pe an in strainatate si se simt perfect. Altii au nevoie de rezerve monetare consistente in banci. Cei intelepti se simt in siguranta cand au in portofoliu active ce le aduc castiguri fara sa munceasca (actiuni la bursa, proprietati imobiliare pe care le inchiriaza).
Cu toata aceasta diversitate de opinii, putem totusi sa realizam o generalizare, un esantion mediu. Aceasta incercare ne poate duce la un set de principii pe care le folosesc cei care ating prosperitatea financiara.
S-au avansat zeci de retete despre cum “trebuie sa fii si sa faci” pentru a ajunge bogat. Va propun sa studiati una dintre ele.
Iar daca v-a placut, puteti citi si cartea din care sunt extrase cele zece principii de imbogatire.

Am observat un lucru interesant: unul dintre cele mai populare cuvinte dupa care este gasit Milionarul Mioritic este… recenzie. Dupa cum arata si sondajul de opinie despre temele blogului, cartea care imbogateste este categoria cea mai populara dupa investitiile la bursa. Asta m-a determinat sa scriu un articol despre cum se face o recenzie.
Sint mai multe reguli pe care as vrea sa le subliniez:
Intre ultimele doua tipuri de recenzii, eu optez pentru una, alta sau amindoua in functie de dispozitie sau de mesajul pe care vreau sa-l transmit. De cele mai multe ori aleg sa stimulez apetitul cititorului pentru lectura, trasind citeva idei intrigante care m-au determinat pe mine sa iau cartea in mina si s-o citesc pina la capat. Daca e in contradictie cu ideile mele personale despre subiect, incerc sa argumentez.
In concluzie, o recenzie se poate face in nenumarate moduri. O parte din personalitatea recenzorului se reflecta in recenzie. Tocmai aici e cheia unei reusite care ne face sa citim recenzii inainte de a incepe lectura unei carti.