Visul, scopul in viata, telul, vocatia…

Acesti patru termeni definesc acelasi lucru: o stare de fapt care o intalnesti extrem de rar la oamenii din jurul tau. De ce? Pentru ca nici familia, nici scoala, nici societatea nu promoveaza activ (auto)descoperirea acestei valori esentiale pe care o are omul de succes.

Sa le iau pe rand…

Cei sapte ani de acasa

Povetele si indrumarile pe care le primesti in familie sunt, de cele mai multe ori, simple, de baza:

• fii corect
• fii muncitor
• cauta o slujba bine platita
• intemeiaza-ti o familie
• fa copii
• construieste o casa

Primele doua din lista sunt mai mult valori morale. Cele scrise cu bold sunt indrumari legate de telurile care ar trebui sa le ai in viata.

Sunt bune? Desigur ca sunt bune!

Sunt suficiente? Depinde de cine intreaba …

Pentru majoritatea dintre noi, acestea sunt singurele percepte de life design (plan de viata) pe care le primesti de la parinti.  Le luam ca atare, le credem imuabile si pornim in viata sa le realizam.

Un caz aparte este reprezentat de modul in care ne vom castiga banii. In copilarie si mai apoi ca adolescenti, vom avea tot felul de modele si vom incerca sa ne imaginam viata, plecand de la ele. Fie ca e vorba de un fotbalist, de un astronaut sau de un explorator, modelele noastre sunt alese dintre persoane care ne-au impresionat si pe care dorim sa le imitam.

Ce vom face? Atunci cand suntem intrebati „Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?„, vom „pune pe tava” acele ocupatii pe care le simtim, in inima noastra, a fi cele mai apropiate de noi.

Care este reactia parintilor? „Copilarii! Prostii! N-ai sa ajungi niciodata astronaut/imblanzitor de lei! Mai bine te faci doctor/inginer/avocat, ca se castiga bine, lumea se uita la tine cu respect, sa vezi ce viata buna o sa duci…”

Evident, aceasta reactie va fi repetata de fiecare data cand va fi scos pe tapet subiectul, iar parintii vor impune, cu mai multa sau mai putina forta, viziunea lor asupra succesului in viata.

Adolescentul ce face? Se conformeaza, porneste pe drumul prestabilit de consiliul familial, isi croieste un drum in viata, reuseste in domeniile trasate „de la nivel inalt” si… cam atat. E fericit? „Da”, va raspunde el cu jumatate de gura. In fond, a reusit sa obtina tot ce i s-a spus ca trebuie facut in viata. Asta e un lucru bun, nu? Pe de alta parte, in subconstientul lui va ramane o unda racoroasa de amaraciune, pentru ca acele lucruri, care i s-au spus ca ii vor aduce fericirea, nu il implinesc.

Scoala, facultatea

Aici lucrurile sunt si mai clare:

• stai in banca
• taci din gura
• ce intrebare mai e si asta?
• la scoala nu vii ca sa vorbim despre…. ai venit ca sa inveti matematica, fizica, chimie…
• nu stii nimic, patru, treci la loc, esti prost
• stai in banca (ta)
• invata bine materia, altfel iei note proaste, nu ajungi la un liceu/facultate buna, vei fi un ratat
• STAI in banca TA! (care nici macar nu e a ta…)

Visuri? Vocatie? Astea sunt prostii, firma care te angajeaza cere obedienta, munca pe branci, gura inchisa cand seful vorbeste despre targetul lunar si comisioanele care tocmai au fost reduse, si, bineinteles… chestia cu „…banca ta.”

Prietenii

„Ai vazut ce a patit Gicu? S-a luat de sef si l-au dat afara. Nu stiu ce as face in locul lui, are atatea rate de platit, cred ca m-as sinucide…”

„Costel a INEBUNIT! Si-a dat demisia si si-a deschis o firma. Auzi, o firma de palarii! Cine mai cumpara palarii in ziua de azi? N-a auzit ca e criza? Si mai zice ca asta a fost visul lui de cand era mic. Ce, parca te hranesti cu visuri…”

Realitatea pe care o traim fiecare

Suntem invatati de familie, de scoala si facultate, de prieteni binevoitori, ca telurile in viata trebuie sa fie casa, familia si jobul bine platit. Suntem conditionati sa credem ca aceste lucruri ne vor aduce fericirea.

Hai sa ne uitam la ele:

• job bine platit (pentru a cumpara mancare, haine)
• casa (adapost)
• casatorie (instinct sexual)
• familie, copii (instinct de perpetuare a speciei)

Toate acestea sunt elemente din straturile de baza ale Piramidei lui Maslow. Ele sunt bune pentru asigurarea supravietuirii individuale si ale supravietuirii speciei. Ele sunt NEVOI PRIMARE. Doar atat.

Vrei sa faci din ele telul vietii tale?

O.K., e dreptul tau. Iti spun doar atat: vei ajunge, probabil, la 30 de ani si iti vei indeplini „telul vietii”. Ce-ti mai ramane? Sa-ti iei o casa mai mare? O masina mai scumpa? Un concediu mai departe? Astea fac parte tot din telul vietii? Crezi ca ele sunt suficiente ca sa te motiveze sa mergi mai departe? Crezi ca ele sunt suficiente pentru a te face fericit?

Dincolo de NEVOI PRIMARE

Omul este mai mult decat un animal inzestrat cu instincte de autoconservare si conservare a speciei. Faptul ca avem o civilizatie, ca avem cultura, ca ne obsedeaza universul si vrem sa-l cunoastem, sunt cateva indicii ca putem avea teluri mai mari decat nevoile primare.

Cine sunt cei care s-au ridicat peste „telul” de masa, pe care ni-l serveste familia si scoala?

Sunt acei „nebuni frumosi”, acei 5% dintre oameni care au cautat dincolo de persoana lor, dincolo de instincte, care au simtit un imbold fantastic sa-si urmeze glasul interior care le spune, fiecaruia, altceva:

• picteaza
• compune muzica si canta
• construieste un aparat care zboara
• inspira alti oameni
• urca Everestul

Fiecare a avut alt tel/scop/vis, fiecare si-a urmat alta vocatie. Dar colectiv, multimea lor a impins omenirea dincolo de supravietuirea individuala si a speciei.

Atunci cand iti urmezi telul/scopul in viata, devii, cu adevarat, om. Vei descatusa energiile latente care salasluiesc in tine, vei simti satisfactii continue atunci cand faci ceea ce-ti place, vei fi obsedat de telul tau pana la uitarea de sine, vei impinge limitele lucrurilor dincolo de posibil si te vei impinge, pe tine, dincolo de limitele tale. Intr-un cuvant, vei avea o viata implinita.

In cadrul sesiunilor de coaching pe care le-am facut in cursul Chrysalis, am intalnit tineri care pornesc de la zero, lipsiti de experienta si informatii si adulti trecuti prin multe, care reusesc sa faca zeci de mii de euro pe luna. Fiecare dintre ei venise la curs in cautarea unei solutii, in cautarea unei cai. Simteau acut nevoia de schimbare, fie din cauza imobilismului, fie din cauza unui blocaj.

Cand am stat de vorba cu ei, dupa ce au facut testele de autocunoastere si au completat chestionarul individual, am descoperit cu stupoare ca niciunul nu isi gasise, cu adevarat, vocatia, telul in viata, visul personal.  Acesti oameni si ceilalti asemeni lor, sunt rezultatul educatiei familiale, scolare si sociale, care pentru un scop anume sau pur si simplu din ignoranta, nu ne indeamna sa ne cautam, inainte de toate,  vocatia. 

Vocatia, visul personal sunt cheia eliberarii noastre ca oameni, sunt energia care ne face sa cream cu bucurie. E datoria fiecaruia dintre noi sa cautam acel ceva care ne face fericiti, care ne indeamna sa ne aducem contributia, care ne ridica dincolo de supravietuire.

Care e visul tau?

Comentarii

comments