Acest articol a aparut ca si guest post in blogul lui Adrian Soare, succesdublu.ro
Inainte de a deschide Milionarul Mioritic am cautat un blog similar, scris in limba romana. N-am gasit unul dedicat in intregime subiectului sau cu acest subiect printre cele principale.
Cit priveste alte site-uri, acestea contineau pagini sporadice. Ma refer la prezentele web ale revistelor financiare sau la portaluri de interes general in care finantele personale (intilnite sub felurite titulaturi) apareau alaturi de “cum sa gatesti sanatos” si “cum te imbraci ca sa ai succes in afaceri“.
Ca sa ma intelegeti: finantele personale inseamna mai mult decit informatii despre cum sa iei un credit sau despre ce conturi sa-ti deschizi la o banca. Lumea e interesata despre cum sa-si gestioneze banii pentru a scapa de problemele financiare. Acesta este rolul finantelor personale.
Incercind sa-mi explic de ce nu exista oameni specializati care sa scrie in acest domeniu (cu atit mai mult de ce nu exista lideri de opinie), am facut o lista cu posibilitati:
- romanul are un interes scazut pentru gestionarea banilor proprii; vina ar putea fi indolenta specific balcanica, cei cincizeci de ani de comunism, saracia. La o privire mai atenta, fiecare din aceste ipoteze poate fi demontata si contrazisa
- nu exista oameni capabili. Personal ma indoiesc de acest lucru. Desi nu stiu nici un economist roman de talie mondiala (dar astept sa ma contraziceti!), cred ca nu e nevoie sa fii “un mic geniu” pentru a te ocupa de acest domeniu. Dupa cunostintele mele, in programa ISE (sau cum se numeste “facultatea de produs economisti”) exista o disciplina care se ocupa cu acest subiect
- nu renteaza; nu exista prea multe posibilitati de a te angaja (cum ar arata oare o “fisa a postului” de specialist in finante personale?) iar varianta de a fi liber profesionist probabil sperie pe multa lume
Nici una din aceste variante care mi-au venit atunci in minte nu m-a convins. In plus ma obseda o idee: la cita saracie exista in Romania, la cit de multi oameni se zbat in probleme financiare ar trebui sa fie o sete extraordinara dupa astfel de cunostinte. Romanul era prins pina nu de mult intr-o tranzitie care parea ca nu se mai sfirseste, pentru a fi aruncat in plin capitalism cu iz de macel, intr-o lume a conexiunilor globale in care mina de lucru ieftina din China se traduce in concedieri in Europa. Dind din colt in colt, oamenii nu reuseau sa iasa la liman. Isi luau o a doua slujba pentru a rezista inflatiei sau agonizau financiar in incapacitate de plata, inchizind caldura pe timpul iernii pentru a economisi. Ma indoiesc de faptul ca acesti oameni nu sint sensibili la un sfat menit sa-i scoata din marasm.
Si totusi in Romania se scrie sporadic despre finantele personale, nu exista un autor roman care sa scoata o carte adaptata realitatilor locale. Lumea citeste, de voie-de nevoie autori americani care predica solutii ancorate in realitatile de peste ocean.
Ca sa nu mai vorbesc de sistemul de invatamint. Nu exista educatie financiara decit prin ONG-uri (vezi CREE si JAR) dar chiar si acestea nu fac decit sa alfabetizeze, sa explice cum functioneaza sistemul dar nu aduc mult rivnitele recomandari clare: “ca sa ai bani fa asa si asa“.
Dupa mai mult de opt luni de la lansarea Milionarului Mioritic, de cind am intrat in contact cu oameni interesati de subiect, de cind studiez mai atent aceasta piata, nu pot sa spun ca am un raspuns la aceasta intrebare: de ce nu se scrie despre finantele personale in Romania? Poate ma ajutati voi.
Acest post va este oferit de :
librarie.net – cea mai mare librarie romaneasca pe internet
„Nici una din aceste variante care mi-au venit atunci in minte nu m-a convins. In plus ma obseda o idee: la cita saracie exista in Romania, la cit de multi oameni se zbat in probleme financiare ar trebui sa fie o sete extraordinara dupa astfel de cunostinte.”
Din pacate, judecata logica pe care o faci tu aici, nu se adevereste in realitate. Ai lucrat vreodata intr-o fabrica? Eu da, oamenii aceia erau saraci, dar nu aveau nici un fel de dorinta de progres, de a iesi din situatia in care se aflau, ba chiar se simteau bine asa. Am impresia ca o mare parte din populatie se complace intr-o mizerie materiala si spirituala. Nu cunosc motivul, dar poate fi lipsa de cultura urbana , comunismul , lipsa unei clase intelectuale puternice, etc.
Nivelul general creste /se modifica foarte greu.
Daca s-a schimbat sistemul, oamenii sunt tot aceiasi, unii se adapteaza, dar majoritatea nu, raman cu conceptia (de)formata.
Trebuie sa treaca generatii pentru a se schimba „paradigma”, ca sa ma exprim pretentios.
Pe de alta parte, avem preturi europene la salarii romanesti (in majoritate), nu toata lumea poate/vrea/are spirit antreprenorial, deci traiesc pe salariu.
Ce sa manage-uiesti daca nu ramane nimic dupa plata facturilor vitale ce au pret european ? Ce finante personale ?
Sigur, multi sunt inconstienti, fac copii , cheltuie mai mult decat castiga , cand nu-si permit toate acestea si nici nu pot/vor sa faca mai mult pentru a-si permite.
Trebuie sa treaca cateva generatii pentru a se forma o clasa adevarata de mijloc care sa nu fie 1% din populatie, asta e…toate chestiile astea s-au spus si ras-spus deja…
daca lucrurile stau cum spui tu atunci e trist.
oricum, nu toata lumea lucreaza in fabrica si sint sigur ca nu toti cei care lucreaza intr-o fabrica sint cum spui tu.
pe de alta parte, ce spui tu ma face sa ma gindesc ca am luat o decizie buna in momentul in care am luat ca public tinta pentru proiectul de educatie financiara si dezvoltare personala elevii din licee.
Eu cred ca lumea nu se intereseaza de finante personale pentru ca nu fac parte din paradigma, din modelul despre lume care le-a fost inoculat. Oamenii incearca sa se cramponeze de acel sistem de gandire pe careil cunosc bine.
In al doilea rand, cele mai multe persoane cand isi rezolva o problema nu vor sa ajute si pe altele care au avut acceasi problema, desi ar fi normal. Ba mai mult, un exemplu real, persoana care urmarind „din varful piramidei” zbaterea celor „de jos”, spunea „ei, si eu am fost asa. las sa se chinuie si sa ia suturi sa vada si ei cum mi-a fost mie de greu”.
Problema asta si-a pus-o si Bloomberg observand subnivelul elevilor ce terminau scoala elementara in New York si a pus la bataie un mare buget pentru punerea pe roate a unui program de tip leadership ( al cadrelor didactice ce au misiunea sa inoculeze atitudinea potrivita elevilor). A inceput prin reforma 2000 directori capabili sa instruiasca profesorii din subordine care la randul lor sa aibe capacitatea sa asigure generatii cu o mentalitate noua implicit fata de problema in discutie. Amanunte se gasesc in cartea Judgement de Noel Tichy.
Concluzie: Intr-o tara cu profesori de r…t nu poti obtine decat elevi cu atitudini cam la de acelas nivel. E mare pacat ca in scolile noastre nu se implementeaza un fel de ore de tip Dezvoltare Personala ( deci fara nici un cost important!)in scopul obtinerii mentalitatilor cu care am putea surclasa alte natiuni aparent dezvoltate
Luca, in alta ordine de idei daca esti interesat sa educi romanii in finante persoane iti recomand sa contactezi fundatii specializate in a acorda subventii pentru asa ceva. Un foarte bun exemplu e John Templeton Foundation, vezi http://www.templeton.org/
multumesc pentru intentie, Hrisant.
proiectul a fost si va fi sustinut pe banii mei. nu banii sint problema momentan, e nevoie de voluntari ca sa imparta DVD-ul.
pe masura ce proiectul va creste, voi incerca sa gasesc solutii ca acesta sa se autofinanteze, dar nu prin donatii sau fonduri de la UE sau din alta parte, ci prin reclama pe bloguri (blogul proiectului, pe acest blog…) si prin programe de afiliere.