Carti, filme si evenimente

Recenzie: Ajutor iluzoriu

, , 16 comentarii

In acest articol va prezint o recenzie scrisa de Lia Stelea, o colaboratoare apropiata de la proiectul AVANTAJ LA START.

Ideea m-a atras suficient de mult pentru a o ruga pe Lia, care mi-a spus ca citeste aceasta carte, sa-mi trimita o recenzie. O puteti citi mai jos:


sham
Recenzie: Ajutor Iluzoriu
Titlu original: Sham – Self-Help and Actualization Movement
Subtitlu:
How the Gurus of the Self-Help Movement Make Us Helpless
Autor: Steve Salerno
ISBN-13: 978-1-85788-381-7; ISBN-10: 1-85788-381-0
Gen: Critica
Cui se adreseaza: accesbila publicului larg, recomandata cunoscatorilor.
Recomandare:

De vanzare: pe Amazon
Prezentare generala:
Autorul foloseste acronimul SHAM pentru a defini miscarea de autoajutorare in cuprinsul cartii. In engleza, SHAM inseamna fals, iluzoriu. De aici si modul in care am tradus titlul in romaneste: Ajutor iluzoriu.
Dar ce este aceasta miscare? Autorul nu da o definitie, ci compileaza mai degraba o serie de simptome ale unei ‘psihologii populare’, bazata pe dorinta oamenilor de a-si rezolva problemele personale si profesionale si de a se simti bine, intr-un mod cat mai simplu posibil. O lipsa a cartii este ca autorul nu defineste ce inseamna si mai ales, ce nu inseamna self-help si actualization, insa o privire asupra temelor emergente ne lamureste: teme care au de-a face cu psihicul uman.
Domeniul, asa cum este descris de Salerno, este plin de abordari contradictorii, insa toate avand la baza cateva principii: suprasimplificarea, recurgerea la credinta in detrimentul gandirii critice si a insista pe emotii…
Salerno imparte miscarea in doua tabere: „victimization”(victimizare) si empowerment”(imputernicire) . Cele doua miscari au viziuni si agende diferite. Victimizarea, care incepe cam din anii ’60 este bazata pe abordarea alcoolicilor Anonimi: cei 12 pasi de urmat pentru a renunta la un viciu. Dar cartea lui Dr. Thomas A. Harris „I’m OK – You’re OK”a scos mai multi demoni la suprafata, nu numai alcoolismul. Brusc, aproape toti trebuie „sa ne recuperam”din ceva rau cu originile in copilarie.
Empowerment are alt mesaj, acela ca posibilitatile noastre sunt nelimitate, noi suntem artizanii sortii noastre si putem si trebuie sa inlaturam toate obstacolele din viata noastra. Multe din ideile din Empowerment, asa cum e vazut de Salerno, sunt redate in filmul „Secretul”, aparut dupa prima lansare a cartii.
Cateva idei extrem de interesante reies din lectura. Una ar fi sublinierea nerealismului practicat din cei din tabara „Empowerment” – bunul simt ne spune clar ca nu putem face chiar orice, oricand.
Alta idee ce merita luata in considerare este atitudinea fata de structura si organizare.”Prin natura sa, miscarea de autoajutorare reprezinta neincrederea fata de structura si vederile ortodoxe”.  De aici mai multe observatii. Multi asa-zisi experti sau „guru” nu au nici un fel de pregatire formala pentru ceea ce fac. Apoi, ca solutiile livrate, mai ales in medicina alternativa, dar si coaching, nu au fost testate, s-au dovedit ineficace sau chiar daunatoare.
Miscarea „implica in mod puternic ca oamenii au fost patronati si abuzati de mentalitatea de turma – asta, cu toate ca miscarea potentialului uman are propriile sale ortodoxii care sunt la fel de rigide ca orice altele din viata obisnuita”.
Mai mult, autorul face o paralela cu religia. Cateva idei in acest sens: promisiunea unor miracole garantate de credinta, increderea oarba in receptele unor ‘experti’, fara a le pune la indoiala validitatea sau eficacitatea, promovarea stereotipurilor, idei simpliste, promisiunea fericirii.
Inca o idee ce merita – dependenta de guru. Dupa Salerno, cei mai ‘de succes’ guru nu sunt cei care ajuta oamenii, ci aceia care ii fac pe oameni dependenti de ei, astfel incat sa le plateasca constant si sa aiba iluzia ca sunt pe drumul cel bun.
O idee foarte interesanta este legata de mediul scolar. Insistenta pe suprimarea agresivitatii si cunoasterea emotiilor si sentimentelor, nu pe disciplina si invatatura a fost cultivata in scoli (nu cunosc scolile americane, dar cele britanice sunt foarte „blande”), avand ca efecte general scaderea performantelor scolare si demotivarea baietilor.
Relatiile amoroase si casatoriile au avut de suferit, in opinia autorului, din acelasi curent de gandire. Insistenta pe obtinerea propriei fericiri, evitarea co-dependentei si stereotipurile gen „Marte si Venus” au dus la relatii superficiale, unde partenerii nu mai ajung sa se cunoasca unul pe celalalt cu adevarat, ci sa actioneze conform retetelor, adeseori evitand sa iubeasca din cauza ca relatia s-ar putea sa nu fie favorabila carierei…
Zona alba: sintetica, problemele tratate la nuanta, critica buna, observatii de
cele mai multe ori pertinente.
Zona neagra: desi citeaza numeroase surse, nu are o bibliografie. Unele afirmatii sunt neargumentate. Adesea ataca persoana, nu problema. Uneori prea caustic. Nu sugereaza alternative sau modalitati de rezolvare.

Comentarii

comments

Standard

16 gânduri despre „Recenzie: Ajutor iluzoriu

  1. selfhelp zice:

    M-am uitat putin pe review-urile de la amazon. Oamenii sunt impartiti in doua tabere. Si intr-adevar multi se plang ca autorul nu citeaza surse. Dar asta nu face neaparat ca toata teoria lui sa nu stea in picioare.

    Cert este pentru mine, ca miscarea self-help este doar un placebo, mai ieftin sau mai scump. Un fel de religie fara zei (poate doar cu profeti) adaptata pentru secolele 20-21. Fiecare „profet” isi gaseste o nisa (scapi de x, de vindeci de y, ai succes in z) si „inventeaza” o metoda care sa produca rezultate. Si de multe ori produce, ca orice placebo.

    Exista placebo ieftin (carti, brosurele sau alte prostii), si placebo scump (seminarii nlp, firewalking sau alte asemenea). De multe ori cele mai scumpe produc rezultate mai bune (stiu pe proprie experienta, doar am diploma nlp semnata de Bandler :P).
    Dovada care atesta ca „dai un ban da’ stii ca face” este ca s-a castigat si un premiu IgNobel anul trecut pe tema asta.
    http://improbable.com/ig/winners/#ig2008
    http://jama.ama-assn.org/cgi/content/extract/299/9/1016

  2. Radu zice:

    Am citit/vazut si eu o serie de cartzi/filme din categoria self-help / empowerment, whatever it’s called, gen „The Secret”, si trebuie sa spun ca raportul informatzie / zgomot este extrem de nefavorabil.

    Dupa cum probabil stii deja, am o parere foarte proasta despre genul asta de literatura. Nu ca nu ar fi si cartzi bune, dar cand sunt 1:100 nu potzi vorbi decat negativ despre intreaga categorie.

    Btw, spui ca „unele afirmatzii sunt neargumentate” la minusuri, dar declari „The Secret” care sustzine niste aberatzii si nu argumenteaza nimic ca fiind „exceptzional”? 😐

    PS: utilizarea repetitiva a unor buzzwords gen „mecanica cuantica” si „energie” nu reprezinta argumentare din punctul meu de vedere 🙂

  3. selfhelp zice:

    @Radu: Referitor la The Secret, clipul asta „The Chaser’s War on Everything – The Secret” este reperezentativ:

    „The Secret” fara actiune si plan e doar „day dreaming”.

  4. Radu zice:

    Mi-a placut scena in care vor sa plece cu hainele din magazin „they’re ours now … we visualized it … you should visualize them back!” 🙂

    Secretul e un oximoron, pentru ca tema asta de 2 lei, departe de a fi vreun secret, apare periodic in literatura „de specialitate”. Sarlatanii care au facut „The Secret” au reciclat-o din alte surse. Ultima data era sub forma unei cartzi de mare succes despre „puterea subconstientului” de Joseph Murphy prin anii ’80.

    Am avut nenorocul sa o citesc in adolescentza cand n-aveam inca filtrul suficient de bine dezvoltat. Cred ca genul asta de idee se preteaza bine conceptului de mema a lui Richard Dawkins.

    Planul si actziunea sunt suficiente pentru atingerea scopului. Personal, nu vad nici un rol pentru „the secret”, decat poate, unul motivatzional.

  5. Nu am emis aici nici o judecata de valoare in privin?a „Secretului”. Am f?cut referin?? la el fiindc? cititorii Milionarului îl cunosc cel mai bine, ?i cuprinde mai toate laimotivele din Empowerment.

  6. Foarte interesant sa aflu asta… Teoria chiar mi s-a parut buna in unele puncte, in special partea cu dependen?a de guru. Am cateva leg?turi cu ni?te indivizi de genul asta… Am v?zut ce fac… dar nu ma bag la a?a ceva din acelea?i motive pentru care nu practic astrologia: nu a? amagi pentru nimic în lume oamenii, a?a cum fac astrologii, guru sau clericii. Umplu oamenii de sperante si false asteptari.

  7. Tot referitor la Secret, l-am tot batut pe Luca la cap. Secretul, pentru cine l-a urmarit pe bune, la ei, mai avea niste urmari. Este vorba de o serie de 8, daca imi amintesc bine, interviuri cu protagonistii. In ultimul interviu, Bill Harris zice ceva de genul: Filmul Secretul este incomplet, a fost lasat fara un element foarte important: actiunea, dar despre asta povesteste el inca o ora…

    Si inca ceva si mai interesant: filmul este o reclama super mascata la produsul „Centerpointe research”, si anume Holosync, bazat pe sunete cu frecvente ce te ajuta sa meditezi si sa ajungi la niveluri superioare… in fine. Am incercat Holosync, pe pielea mea, si pot sa spun ca are efect, dar nu cel scontat de ei. Adica la meditatie nu mi-a folosit cu nimic, dar stii ce bine adormi pe el? 🙂 Bine ca nu am dat banii pe el, daca dadeam pretul lui ar fi mers cu siguranta. Si la meditatie.

    Ah, si referitor la meme, am citit Dawkins, e ok pana la meme. Mema e un concept fara nici o baza stiintifica… darwinizare extrema a culturii. Pot sa dau bibliografie…

  8. selfhelp zice:

    Memetica este inca o disciplina la inceput de drum. Suna bine in teorie, si are coerenta logica. Ramane de demonstrat cu experimente cat de valabila este sau nu.

  9. Am citit si teoria.. am citit si unele din lucrarile mai putin cunoscute ale lui Dawkins, care de altfel imi place. Pana la meme, care mie personal îmi pare metafizica, nu stiinta.
    Iata aici o critica a conceptului:
    http://www.hygienecentral.org.uk/pdf/Aunger%20Laland%20vol.pdf
    O carte care trateaza critic subiectul:
    http://www.amazon.com/Darwinizing-Culture-Status-Memetics-Science/dp/0192632442/ref=sr_1_2?ie=UTF8&s=books&qid=1199898780&sr=1-2
    Si concluzia, pe care o impartasesc:
    Given the current state of ignorance concerning how brains store and manipulate information, an agnostic position on the existence of memes is the only scientifically responsible position to take.

  10. Radu zice:

    Conceptul de mema nu e fundamentat stiintzific intr-adevar. In the selfish gene, unde l-am intalnit prima oara, era in stadiu de idee incipienta. Dar mi s-a parut o idee interesanta care ar putea fi dezvoltata pentru a modela evolutzia culturii.

    Ideile exprimate in The Secret au anumite caracteristici care fac oamenii sa se simta bine, cum ar fi iluzia ca pot obtzine tot ce doresc. Genul asta de caracteristici ajuta la aceptarea si propagarea unei idei, altfel total lipsita de valoare. In cazul asta notziunea de mema pare un model bun.

    Ce nu-mi place mie la Dawkins este efortul depus pentru combaterea religiei. S-a coborat sub nivelul lui incercand sa convinga oamenii sa nu creada in Dumnezeu, in loc sa trateze adevarata problema care sta la baza religiilor si metafizicii, si anume lipsa de educatzie.

  11. Pai ideea din secretul era pana la urma legata de manifestarea fizica a gandurilor si imaginilor din capul tau. Simplu. Aici e interesant. La multa vreme dupa ce a aparut Secretul, am zis ca e bullshit. L-am vazut, am zis ca unele chestii, precum cele cu mecanica cuantica, sau aia cu universul care iti da sau nu iti da, is bullshit. Pentru mine e simplu. Nu e nici un univers care iti da, insa pur si simplu iti pregatesti mintea sa vada oportunitatile.

    Precum intr-un joc in care trebuie sa gasesti cuvinte ascunse intr-o pagina cu litere — o sa te surprinda cum vei gasi cuvintele scrise inapoi, de la dreapta la stanga, pe diagonala, odata ce incepi sa le cauti.

    Cat despre ce anume vrei, sunt oameni care pot obtine ceea ce vor, pentru care Secretul merge — pentru ca sunt inteligenti, au dorinte realiste, putere materiala si stiu sa-si urmeze un drum — si oameni la care nu va merge niciodata. Sau la care nu ar trebui sa mearga. Gen „ii cer universului ca toata lumea sa se converteasca la religia mea”.

  12. Pingback: Articole pe alte site-uri « Lia Stelea

  13. pera zice:

    Faptul ca exista mult bullshit in industria de self help si ca sunt destui incompetenti care incearca sa ajute oameni nu inseamna ca nu trebuie apasat piciorul pe acceleratie in ceea ce priveste acest domeniu. Hai sa iti enumar cateva din lucrurile pe care self help-ul m-a ajutat sa le fac:

    – Am scris 2 carti din timpul facultatii datorita faptului ca mi-am schimbat convingerile despre mine. De la victima am trecut la o persoana responsabila si puternica, citind self help.
    – Nu as fi avut un business online pentru ca as fi crezut ca nusunt destul de bun si ma angajam ca restu
    – Nu mi-as fi dezvoltat permanent abilitatile daca nu as fi stiut ca demine si de munca mea depinde totul ( lucru citit in carti de self help)
    – Am descoperit guru care au ajutat zeci de mii, sute de mii si milioane de oameni sa iasa din cercuri vicioase ale proastelor obiceiuri.

    As putea continua lista pana am obosii toti 🙂

    La final, vorbind despre realism, e nevoie de echilibru. Daca nu erau visatori si idealisti inca vanam prin paduri si traiam in pesteri.

    Think about it.

    Pamantul e rotund, obiect mai greu ca aerul care sa zboare, etc etc. Daca ramanem doar pe mana realistilor, mi–e frica sa ma gandesc la viitor 🙂

    La fel cum nici visatorii ( ca mine) nu vor schimba lumea fara sa treaca la fapte.

    Spor la schimbat lumea si curaj la visat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *