Finante personale

Despre impozitarea bogatilor si alte solutii iluzorii la problema saraciei

, , 5 comentarii

Am citit zilele trecute un articol scris de Cristian Orgonas,  in care se face referire la sondajul de opinie care releva parerile romanilor despre bogatie si saracie. Iata cateva dintre elementele cele mai interesante ale sondajului:

  • intrebati despre starea lor personala, romanii se considera mai degraba saraci (un scor mediu obtinut la aceasta intrebare este 4.73, in care 1 inseamna „a fi sarac” si 10 „a fi bogat”)
  • intrebati despre perceptia referitoare la populatia Romaniei, marea majoritate (90%) crede ca cei mai multi romani sunt saraci
  • majoritatea (peste 70%) sunt „nu prea multumiti” sau „deloc multumiti” de starea lor actuala
  • majoritatea (peste 70%) cred ca impozitul unic de 16% din venit, indiferent de marimea venitului, este incorect
  • majoritatea (peste 66%) cred ca impozitul de 16% este prea mare
  • majoritatea (peste 61%) dintre romani au o parere proasta sau foarte proasta despre cei mai multi dintre bogati
  • 73% cred ca bogatii trebuie sa plateasca impozite mai mari
  • 60% cred ca bogatii au obligatia de a-i ajuta pe cei saraci
  • 62% cred ca averile facute in Romania s-au realizat prin incalcarea legii
  • 48% cred ca statul ar trebui sa limiteze veniturile bogatilor
  • si asa mai departe

Concluzii

Nu are rost sa continui. Se pot trage cateva concluzii:

  • ca indivizi si ca popor, ne credem saraci
  • majoritatea dintre noi  cred ca, saraci fiind, trebuie sa fim ajutati
  • majoritatea dintre noi credem ca bogatia se realizeaza prin mijloace ilegale, trebuie limitata si penalizata prin impozite

De ce exista saraci si bogati

Motivele sunt multe, s-au scris zeci de carti despre acest subiect, o sa incerc sa enumar dintre cele mai importante:

  • diferenta de inteligenta, care nu poate fi contestata de nimeni si este un dat genetic
  • diferenta de inteligenta financiara, care este o „specie” de inteligenta aparte, care este legata intrinsec de abilitatea de a dobandi bani
  • diferenta de talent, care nu poate fi contestata de nimeni si este, la fel, un dat genetic
  • diferenta de cultura/educatie/informatie, care initial poate fi determinata de conditiile sociale in care te-ai nascut, dar dupa viata adulta (cand apare libertatea de miscare) este cauzata de interesul/apetitul intelectual
  • diferenta de motivatie: sunt arhi-cunoscute exemplele de oameni care au ajuns bogati, pornind de la o saracie lucie, sau care au murit saraci, desi au mostenit averi
  • punctul de start: mediul in care te-ai nascut, dar care este un handicap temporar (vezi punctul ante-anterior)

Desigur, unora le este mai usor sa devina bogati decat altora. Punctul de plecare  si mediul in care ai crescut este, poate, cel mai important handicap, dar si acesta poate fi depasit.

Ideea de baza: bogatia are cauze multifactoriale si depinde, ca  orice altceva in viata, de ce am mostenit de la parinti si de mediul in care ne-am nascut.

Despre justitia sociala, in viziunea majoritatii romanilor

Majoritatea romanilor  cred ca bogatii ar trebui :

  • penalizati prin impozite marite
  • limitati in acumularea bogatiei
  • sa ajute saracii, prin opere de binefacere sau sisteme asemanatoare

Majoritatea romanilor cred ca saracii:

  • trebuie ajutati cu bani de catre stat
  • trebuie sa aiba facilitati multiple, incluzind (dar nelimitandu-se) la reducerea impozitelor

E realista viziunea de justitie sociala a majoritatii romanilor?

Trebuie sa incep cu un adevar dur: aceasta viziune de rezolvare a problemelor saraciei este absolut nerealista. Experienta tarilor cu nivel de taxare marit arata ca o asemenea politica este demotivanta si produce doua rezultate:

1. oamenii muncesc mai putin, pentru ca nu merita sa munceasca mai mult, deoarece vor fi taxati mai mult

2. bogatii (si, mai nou, anumite categorii din clasa de mijloc) gasesc modalitati eficiente de a eluda legal taxele, indiferent ca e vorba de taxe pe profit sau taxe pe succesiune. Crede-ma, am studiat situatia si iti voi da detalii in viitoarea mea carte, „Manual de guerilla fiscala”

In concluzie, care sunt rezultatele unei cresteri ale taxarii si a penalizarii bogatiei ? Aproape nule.

Trebuie sa spun clar: romanul crede ca penalizarea bogatilor ar fi o solutie, pentru ca nu este informat, pentru ca in general nu il preocupa aspectele financiare decat in masura in care acestea ii rezolva nevoile de baza, de supravietuire si minim confort (casa, masa, transport etc.).

Solutii?

Exista solutii in interiorul sistemului (financiar) si in afara sistemului.

Solutii in interiorul sistemului

In interiorul sistemului financiar, orice lucru se obtine cu bani. Pentru a aveam bani in cantitatile pe care le doresti trebuie sa:

  • accepti regulile jocului din aceasta realitate (cel mai tare, cel mai competitiv, cel mai informat castiga)
  • sa joci dupa regulile jocului
Statul social, asa cum a fost el creat de mai bine de o suta de ani, este o solutie care nu poate supravietui. Faptul ca pensiile sunt tot mai mici, pretul la medicamente creste, subventiile sunt mai degraba taiate decat crescute, arata aceasta evidenta.
Cei care doresc sa primeasca ajutor din partea statului, refuza sa inteleaga ca nu poti sa schimbi regulile jocului, chiar daca vrei si incerci, cum face statul. Este o falsa solutie. Chiar crezi ca cei care sunt muncitori, inteligenti si capabili a stranga o avere (prin metode cinstite sau prin incalcarea legii) vor sta cu mainile in san atunci cand statul incearca sa le ia agoniseala, pentru a o da celor mai putin bogati, fie ca e vorba de  saraci sau nu?

Solutii in afara sistemului

Desi aceasta abordare nu face obiectul acestui site, o voi atinge, deoarece are legatura cu subiectul nostru.

Trebuie spus ca nu poti iesi din sistem, in totalitate. Vei fi legat de sistem, intr-o oarecare masura (prin impozite pe proprietate, de exemplu), dar poti sa incerci sa devii cat mai independent de el.

Cum spuneam in seria de articole dedicata bogatiei, a fi bogat inseamna a avea resurse, a stii si a stii sa faci. Ca atare, poti sa acumulezi resurse daca stii si stii sa faci, adica daca iti obtii cele necesare traiului si confortului personal, fara ajutorul sistemului si in dauna lui. Va trebui sa-ti creezi singur adapostul, hrana, energia, si o poti face doar cu un aport initial de bani, dupa care, devenind independent, vei avea nevoie de bani doar intr-o mica masura.

Aceasta abordare cere o personalitate speciala (personalitate alfa) si o motivatie deosebita. Interesant de mentionat, ca in cazul in care ai  aceste doua calitati, probabil ai fi reusit deja, in interiorul sistemului,  sa-ti asiguri confortul pe care il doresti, daca ai fi incercat acest lucru. Ca atare, cei care aleg aceasta solutie (sa fie cat mai independenti de sistem), o fac pe considerente de independenta personala, nu pe cele de ordin financiar.

Deci, exista solutii pentru saraci?

Exista, dar nu sunt legate de stat, nici de „exploatarea” bogatilor.

Fiecare are datoria sa se ingrijeasca de sine, sa isi construiasca viata la nivelul de confort sau abundenta pe care si-l doreste.

Daca esti sarac sau te percepi ca sarac, vei ramane sarac pana cand nu vei intelege regula scrisa mai sus. A intelege e doar primul pas, ramane sa actionezi in consecinta, adica sa ai un plan, sa pornesti la actiune si sa fii dispus sa platesti pretul. Punct.

Standard