Investitii imobiliare

Odiseea mea imobiliara- vremurile bune

Acest articol are numarul 2 in seria de articole Odiseea mea imobiliara

Intamplarea care mi-a dat un branci s-a petrecut intr-o seara, undeva la marginea Timisoarei. Umblam impreun cu sotia, dupa oprtunitati imobiliare, cum faceam de cateva luni, pentru a gasi prima noastra proprietate de achizitionat. Am ajuns intr-un loc unde se aflau cateva parcele pe care se construiau case la rosu.

La una dintre parcele am oprit masina, am coborat si am intrebat pe cineva daca putem vorbi cu proprietarul. Ne-a raspuns un tinerel de maxim 24 de ani, imbracat saracacios si vorbind agramat. Ni s-a adresat cu o superioritate evidenta, de licean cu cosuri si ne-a spus ca el este investitorul si cu el trebuie sa tratam, daca vrem sa cumparam casa.

Am privit spre sotie, ea a privit spre mine, si amandoi aveam aceiasi fata tampa. Ne-am uitat din nou la “investitor”, care nu arata a ceea ce spunea ca este, i-am spus un “Multumim, revenim alta data”, pe fuga, si ne-am dus la masina. Am plecat de acolo si nu stiam ce sa face: sa radem de situatia ciudata sau sa plangem ca un tanar de 24 de ani, care probabil isi luase cu greu bacalaureatul, era investitor in imobiliare iar noi doi, un medic si o inginera, nu reuseam sa ne miscam fundul in aceasta directia.

Socul a fost imediat si cu efect instantaneu: in zilele urmatoare am mers la un proprietar de garaj, cu care vorbisem cu cateva zile inainte, si am facut un contract de vanzare-cumparare provizoriu. Intrasem in investitiile imobiliare si de atunci inainte nu ne-am uitat deloc inapoi, spre viata noastra de dinainte.

Din acel moment lucrurile au inceput sa mearga lin si in directie buna: am reparat garajul, l-am vandut cu 60% profit, am intrat in parteneriat cu un prieten din copilarie, am construit o casa la rosu si am vandut-o, intre timp am mai facut un fixing cu un garaj si l-am vandut si pe acesta. Piata lucra pentru noi si noi paream de neoprit.

Au fost ani frenetici. Am continuat

sa construim o casa, pe care am finisat-o si am vandut-o la cheie, dupa care am observat ca piata terenurilor imobiliare era deosebit de activa si, ca din intamplare, eram conectati cu un investitor care parcela teren agricol. A urmat o serie de flip-uri imobiliare, in care am cumparat parcele de construit, la prima mana si le-am vandut, facand astfel speculatie cu terenuri.

Anii treceau bine pentru noi: capitalul imobiliar crestea continuu, experienta noastra se diversifica, invatam din mers negocierile de vanzare sau cumparare, ne dezvoltam relatia de business cu constructorul nostru, invatam sa analizam ofertele din piata si sa gasim cumparatori pentru ceea ce vindeam noi.

Mai mult, ne-am dat seama ca e momentul propice sa vindem apartamentul cu trei camere pentru a ne construi casa noastra. Am ales, imrepuna cu prietenii si partenerii nostri de investitii, o zona buna, asa cum ne placea noua, departe de poluarea orasului si totusi aproape de el si am inceput sa ne ridicam casele, bineinteles cu constructorul nostru.

Lucrurile au mers ca pe roate: eram deja la a treia casa construita si stiam aproape pe de rost fiecare etapa pe care trebuia s-o parcurgem. Sotia era pe santier la fiecare etapa importanta in timp ce eu cautam materiale pentru finisaje, la cele mai bune preturi. Ne implicaseram de la inceput in proiectul de constructie si am luat o serie de hotarari excelente. Asta nu ne-a impiedicat sa face si greseli, din care la randul lor am invatat si la care am gasit solutii de rezolvare.

Vremurile bune pareau ca nu se mai termina. Am finalizat casa, ne-am mutat, am continuat sa facem speculatii cu terenuri, in speranta ca lucrurile o sa mai dureze macar cativa ani. Dar vremurile aveau sa se schimbe iremediabil si sa duca la o criza cum nu mai traiseram niciodata in viata: o alta lectie din care sa invatam.

In continuarea articolului iti voi povesti impactul crizei si invatamintele pe care le-am adunat in aceasta perioada.

Standard