Purgatoriu
Foto: petter1709
Acest articol a aparut ca guest post in portalul destinat dezvoltarii personale, empower.ro
Zilele trecute, la un seminar pe care l-am tinut, am intalnit un domn cu o poveste deosebita. De profesie inginer softist, lucra ca angajat la o firma si castiga bani frumosi.
Nimic deosebit pana aici, ai spune.
In spatele acestei situatii aparent obisnuite se ascundea o tensiune, o problema aparent fara rezolvare. Persoana in cauza, sa-i spunem Emil, nu era pasionat de jobul sau. Mai mult, mergea zi de zi la serviciu cu o retinere, din simplu motiv ca avea nevoie de bani. Isi facea treaba fara tragere de inima, cu constiinta ca trebuie, ca in acest fel isi asigura venitul care ii asigura supravietuirea familiei.
In acelasi timp, chemarea sa il conducea in alta directie: in domeniul roboticii. Dorea sa transmita pasiunea lui tinerilor, si o facea cu ajutorul unui curs destinat elevilor, pe care ii invata sa construiasca roboti simpli, condusi cu ajutorul computerului. Zi de zi, dupa ce venea de la serviciu, lucra pentru aceste cursuri, pe care le tinea intr-un local inchiriat din banii proprii. Avea elevi putini dar pasionati, care ii sorbeau explicatiile si care isi dezlantuiau visurile, incercand sa le dea viata, ajutati de profesorul lor.
Emil traieste intr-o zona a purgatoriului, un fel de taram al lumii de mijloc. Pe de o parte este obligat sa-si continue munca la serviciul care ii aduce bani, dar nu ii produce niciun fel de satisfactie. Pe de alta parte locul unde se simte „ca acasa”, implinit si fericit, oferindu-le tinerilor cunostintele sale, este, din punct de vedere economic, o afacere falimentara. Si-a dat seama de acest lucru si a incercat sa obtina finantare din fonduri europene sau de la sponsori, dar acest lucru nu a facut decat sa-i asigure o linie de plutire, din punct de vedere financiar. Nimic mai mult.
Emil se afla paralizat, prins intr-o dilema. Viata lui nu isi gaseste decat o implinire partiala. Povestea lui este similara cu cea a multor romani care fac ceva deosebit, pentru tineri sau oamenii din jurul lor, cu alte cuvinte ajuta oamenii si schimba vieti, dar activitatea aceasta nu le aduce sustenanta financiara. Acesti oameni deosebiti, oameni de calitate, nu sunt in stare sa se intretina din pasiunea lor si sunt nevoiti sa fie angajati numai pentru a supravietui. Este un paradox trist, o situatie cu care se lupta continuu, o sursa de frustrari si tristete.
Viata noastra este ca o roata, cu spitele formate din aspectele ei importante: sanatate, profesie, prieteni, viata amoroasa, familie, bani, spiritualitate, relaxare si distractii, pasiuni si dezvoltare personala, Aceste elementele sunt spite pentru roata vietii. Pentru ca roata vietii sa se invarta, trebuie ca fiecare spita sa fie de lungime potrivita. Pentru a fi fericiti, trebuie sa fim impliniti in toate domeniile de mai sus.
Din acest punct de vedere, Emil are probleme cu roata vietii. Situatia lui pare a nu avea iesire: daca opteaza pentru pasiune, nu va avea bani, daca opteaza pentru serviciu, nu se va simti implinit in profesie si nu va putea sa-si urmareasca pasiunile.
E greu sa te decizi in asemenea momente. Trebuie sa iei hotarari drastice, sa faci schimbari majore in viata si sa suporti consecintele. E necesar sa-ti echilibrezi roata vietii cat mai bine, pentru a netezi calatoria, pentru a te simti implinit. Acest lucru devine cu atat mai greu cu cat ai o familie, cu cat deciziile tale influenteaza alti oameni.
Pe de alta parte, ramanerea in taramul de mijloc este o sentinta grea, un purgatoriu greu de indurat.
Tu cei ai alege?
