Articol aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro
In acest articol incerc sa preiau mingea impinsa la fileu de Marius Stan.
Inainte de a incepe, trebuie sa precizez: cind spun adevar ma refer la altceva decit ceea ce se intelege in mod obisnuit. Nu e vorba de a spune unui bolnav incurabil ca ai facut tot ce e omeneste posibil, sau de a spune unei foste iubite ca doresti sa va despartiti.
Termenul trebuie inteles ca: idee, conceptie, parere despre realitatea care ne inconjoara.
In timp ce raspundeam comentariilor aparute la ultimului meu articol, mi-a venit ideea de a scrie despre dificila misiune de a impartasi publicului ideile, conceptele si concluziile la care ai ajuns, referitoare la realitatea care ne inconjoara, informatii care sint in totala contradictie cu parerea general acceptata, la nivel social, asupra acelui subiect.
Unul dintre cititorii Milionarului Mioritic mi-a scris intr-un email trimis personal ca este consternat de reactia de respingere a unora dintre cititorii blogului, fata de o tema sensibila. A continua spunind ca e foarte greu, daca nu imposibil sa convingi toti oamenii. I-am raspuns: Nu sint evanghelist, nu doresc sa convertesc pe toata lumea la „credinta mea”. Cine vrea sa asculte si sa invete, o va face.
Chiar daca nu doresc sa convertesc, am o alta problema: nu pot sa stau deoparte, simt nevoia stringenta de a impartasii oamenilor modul in care vad realitatea. Cu atit mai mult cu cit sint constient de efectele pozitive asupra vietii mele. Aici apare problema, pentru ca inevitabil, in momentul in care vei face acest lucru, va apare o reactie de respingere. Chiar din partea celor pe care ii crezi prieteni.
E cit se poate de normal. O lege a fizicii spune ca toate corpurile au inertie. Inertia este definita ca tendinta unui corp de a-si mentine starea de repaus sau de miscare. La fel, in multe alte domenii, mai ales cind e vorba de sisteme, legea inertiei este prezenta. Inclusiv la sistemele de gindire (conceptii, idei, credinte despre lume si viata).
Automat, cind incerci sa expui un sistem de gindire diferit de sistemul de gindire dominant la nivel social, vei resimti o inertie din partea ascultatorilor, inertie determinata de propriu lor sistem de gindire. Aceasta reactie variaza de la opozitie pasiva la reactie violenta, in functie de cit de sensibil este aspectul atins si de personalitatea interlocutorului.
In acel moment devii constient de capcanele care iti pot zadarnici eficienta cu care doresti sa comunici mesajul tau. Iata citeva dintre greselile pe care le poti face in prezentare:
- arunci concluzia fara prea multe detalii, in speranta stirnirii interesului: daca informatia este la o distanta foarte mare fata de perceptia socetatii asupra temei respective, vei avea surpriza de a fi catalogat drept visator, aberant sau chiar nebun
- faci referiri la cei care au reactia de respingere: am cazut in aceasta greseala in articolul despre perceptia crizei. Trebuie sa te referi exclusiv la fapte, nu la persoane, pentru ca cititorul relationeaza automat si se auto-identifica a fi printre cei care nu accepta parerea ta. Apare un conflict intre cei spui tu (perceput mai mult sau mai putin ca autoritate) si ce crede respectiva persoana. Din aceasta juxtapunere vei iesi invins, indiferent de autoritatea pe care o ai (e normal, tinem mai mult la parerea proprie decit la opinia celor din jurul nostru)
Prezenta acestor capcane presupune ca trebuie sa abordezi problema cu atentie, incercind sa-ti organizezi un plan care sa contina modalitati si tehnici de actiune. Iata citeva propuneri (care se refera la articolele scrise in bloguri sau site-uri ce admit postarea de comentarii):
- asigura receptorul informatiei ca si tu, asemeni lui, ai folosit sistemul de gindire care este in acel moment cel mai popular (cel mai intilnit) la nivel social
- foloseste ancora pentru a capta interesul; o ancora este un subiect de interes general, cu priza la public, o zona in care toata lumea doreste sa obtina informatii. Dupa ancorare gliseaza din zona de interes a publicului spre informatia pe care doresti sa o transmiti.
- administreaza informatia in doze mici, fara sa pui la incercare o parte prea mare a sistemului de gindire pe care vrei sa-l schimbi
- administreaza informatia repetat; prin acumulare te vei apropia de masa critica la care apare schimbarea de perceptie
- asigura-te ca vorbesti cu cine trebuie, adica de faptul ca interlocutorul a primit dozele de informatie pe care le-ai „administrat” in trecut; fa acest lucru amintind de informatiile prezentate deja si punind link spre articolele in care ai prezentat aceste informatii
- da exemple de personalitati si specialisti care impartasesc acel adevar; citeaza-i
- fii exact, utilizeaza cifre si statistici, link-uri si bibliografie; nu aproxima
- nu incerca sa impui conceptul, rezuma-te la a-l prezenta
- subliniaza ca varianta pe care o prezinti nu este „ultimul adevar”, dar este „ultima varianta de adevar”
- fereste-te sa devii arogant
- cere feed-back de la cititori
- raspunde tuturor celor care te provoaca
- nu te angaja in lungi discutii contradictorii cu cei care te provoaca
- fi consecvent adevarului pe care doresti sa-l prezinti
- aliniaza-ti actiunile tale publice conform adevarului pe care il prezinti
Desigur, in articolele pe care le scriu nu reusesc de fiecare data sa am succesul pe care mi-l doresc dar incerc sa aplic cit mai multe din punctele pe care le-am prezentat mai sus. De asemenea sint atent la feed-back pentru a invata din greseli. Stiti cum se zice, fiecare picior in posterior e un pas inainte 🙂
Ultimul punct din lista ta mi se pare important. Cred ca , de fapt, adevarul sau ideile pe care le prezinti ar trebui sa derive din actiunile tale, publice sau nu, si din experienta cistigata in urma lor. Exista o vorba , foarte paguboasa , „din popor” cum ca ar trebui sa „faci ce zice popa nu ce face popa”, dicton extrem de pervers.Toata societatea romaneasca la ora asta mi se pare marcata de ruptura schizofrenica dintre vorba si fapta, imagine si realitate, forma si fond.