Cuprinsul seriei Supravietuirea in vremuri de criza
- Pentru a putea stabili o poteca a supravietuirii
- Nicu si Ion: doua modele de supravietuire in vremuri de criza
- Organizarea comunitatilor
Pentru a putea stabili o poteca a supravietuirii, prima data trebuie sa ne dam seama unde ne aflam acum. In ce situatie ne aflam noi, majoritatea populatiei.
Haideti sa vedem. Un om simplu, slujbas la stat, angajat la o companie este neajutorat. Aproapa ca nu controleaza nici un aspect al propriei vieti.
Credeti ca exageram?
Sa vedem ce poate decide, influenta un om obisnuit si ce nu. Il exemplificam prin Ion Slujbasu care poate fi profesor, functionar sau sudor. Aproape ca nu conteaza.
- La locul de munca depinde de sef, patron, conducere. Oricand poate fi restructurat, pus in somaj.Ion Slujbasu nu se simte foarte confortabil. Oricand poate ramane fara servici. Se desfiinteaza locuri de munca, se inchid fabrici, vin acasa capsunarii care pun o presiune si mai mare pe piata fortei de munca. Deci Ion Slujbasu nu are nici un control asupra unicei sale surse de venit.
- In drum spre casa intra in magazin si vede ca poate cumpara din ce in ce mai putin din leafa. Preturile cresc si nu le poate controla.
- Ajunge acasa si deschide cutia postala. In ea gaseste o scrisoare de la banca prin care este anuntat ca i s-a majorat dobanda si implicit suma pe care trebuie sa plateasca lunar pentru creditul luat. Mai gaseste 3 facturi care toate sunt legate de cursul euro si de aceea ele cresc luna de luna. Arunca o privire pe afisier si vede un consum de 5 milioane de lei. Ion Slujbasu nu poate controla pretul facturilor, utilitatilor
- Nu a citit ultimele randuri din contractul sau de credit de nevoi personale. Este drept ca pentru a putea citi fiecare potential indatorat ar trebui sa poarte la el o lupa
- Nu-si poate controla copilul. Ioana Slujbasu, copilul sau de 12 ani urla ca-i trebuie un telefon nou si Ion chiar acum a scos din cutia postala factura de mobil de 2 milioane de lei din care o buna parte sunt convorbirile Ioanei cu prietenii ei. Ion trebuie sa taca. Nu o poate pedepsi pe Ioana fiindca imediat vin cei de la protectia copilului si o duc pe Ioana la un camin. Deci Ion Slujbasu nu-si poate controla, educa copilul.
- Deschide frigiderul si scoate „mancarea ” E 60 + E701. Ion Slujbasu nu stie ce mananca si ce contine ceea ce baga in gura. Nu stie unde a fost produsa, de cine a fost produsa, cum a fost produsa. Habar nu are de ce efect pot avea aceste adaosuri, potentiatori, amplificatori, coloranti artificiali, legume fara gust modificate genetic. Saracul Slujbasu este lipsit de cel mai elementar drept. Acela de a cunoaste cu ce se „hraneste”.
- Seara deja simte ca este deja prea mult pentru el si are un acces de anghina. Sotia lui suna la 112. Este dus la spital. Aici nu stie daca tratamentul pentru boala lui s-a prescris fiindca este cel mai ieftin, fiindca medicul vrea sa incaseze cat mai mult de la CAS. Daca are noroc si scapa primeste o reteta. Cand se duce la farmacie nu stie de ce costa medicamentele 3 milioane si nu stie daca medicul curant sau farmacistul primeste comisionul de la distribuitorul de medicamente pentru ca i-a prescris cel mai scump (Nu cel mai bun!) medicament posibil.
- Vin alegerile. Ion Slujbasu isi ia haina de sarbatoare si merge sa voteze cu partidul X sau Y. Crede ca votul lui conteaza. Nu stie ca indiferent cine va castiga saracul va fi tot mai sarac si tot mai lipsit de aparare.
- Daca are noroc Ion Slujbasu atunci ajunge la batranete. Banii lui depusi zeci de ani la fondurile de pensii nu valoreaza aproape nimic. Ioana, fiica lui isi construieste cariera si de aceea nu are timp sa-si ingrijeasca tatal asa ca ajunge la un azil de batrani, printre straini ca sa-si duca ultimele zile cersind un pahar de apa de la o asistenta slab platita si slab pregatita.
Putem concluziona ca Ion Slujbasu nu controleaza aproape nici un aspect al propriei vietii propri.
De ce?
Motive sunt multe:
- Oamenii obisnuiti vor sa fie protejati. De aceea doresc sa fie condusi, aparati de cineva. Aceasta este o dorinta fireasca fiindca omul din punct de vedere social este organizat in haita. In conditii ideale conducatorul haitei este cel mai puternic, cel mai experimentat, care poate asigura protectia grupului, poate asigura supravietuirea ei. Si in societatea umana asa a fost mult timp. Cum este acum? Decideti singuri.
- Toate canalele media scrise si nescrise propovaduiesc „idealul” succesului de unul singur, ideea drepturilor individuale, modelul unor false valori.
- Toate canalele media prezinta aproape in exclusivitate numai ce este abject in om.
- Toata mass media indeamna la a poseda acum imediat, cu bani imprumutati si viitorul amanetat.
- Politicienii, conducatorii actuali ai haitei…..
- Sistemul economic este conceput in asa fel ca niciodata sa nu ai destui bani ca sa supraavietuiesti, sa nu existe niciodata destule produse pentru fiecare. Nu ca nu ar fi posibil ci pentru ca astfel oamenii se pot asmutii unul impotriva celuilalt, pot fi controlati fortandu-i sa lupte pentru resursele voit diminuate.
Nu este in interesul sistemului actual sa asigure bunastare pentru fiecare membru. Este un sistem inuman cu unicul scop de a il forta pe Ion Slujbasu sa produca cat mai mult profit. Daca Ion Slujbasu ar avea toate cele necesare traiului, atunci ar avea demnitate. Atunci nu ar putea fi fortat sa lucreze in conditii inumane pentru o suma care abia ii ajunge pentru supravietuire.
Nu avem puterea sa schimbam sistemul, dar putem iesi din ea. Cum? Articolele urmatoare vor prezenta avantajele sistemului de organizare in comunitatile legilor satesti.
da si tipu ala care postase la tine pe blog zicea ceva de haita, e o idee buna sa iti faci o haita, ca haita poporului cred eu ca e prea mare, de aia de fapt nu te acopera nimeni. O haita prea mare e ineficienta, tinde sa se sparga in haite mici de fapt. La albine e la fel, o parte din ele roiesc la un moment dat cu o noua matca, si isi cauta alt stup gol. Eu cred ca nationalismu’ si politica e un nonsens cultivat de cei care vor sa isi aroge orice drept asupra Marii haite.
Foarte bune observatiile. Chiar si sa lucrezi pe cont propriu si pe bani mai putini , tot e mai bine, ptr ca ai o libertate mai mare in alegeri.
Uitati aici un site foarte bun despre sanatate : http://www.mercola.com
Foarte bine punctata situatia omului simplu din Romanaia de azi. Sunt curioasa sa vad alternativele in articolele viitoare.
imi cer scuze si tie si la ceilalti cititori 🙂
articolul e scris de „tipul ala”, i-am facut cont pe blog dar acum am observat ca tema asta nu scrie numele autorului.
o sa remediez problema. laudele ii apartin in totalitate domnului Nagy Jozsef, care este autorul articolului 😀
Mi-am dat seama din prima ca articolul acesta e scris tot de domnul care a mai scris saptamanile trecute, tot in stilul acela apocaliptic si oarecum propagandistic (proslavea parca comunitatile secuiesti).
Hai sa va zic si eu povestea unui personaj real, sa-i zicem Nicu Normalu’, in analogie cu cele spuse in textul de mai sus. In paranteza fie spus eu unul astept, in vremurile astea de criza, solutii si povesti despre oameni care au reusit si reusesc, nu doar despre incapabili si loseri.
Deci sa incepem. Mai intai putin background: Nicu s-a nascut la tara, intr-o familie saraca si muncitoare; mama lui a murit cand el avea un an, deci a fost crescut de tata si de doua surori mai mari. La 16 ani, mai de voie mai de nevoie, Nicu a emigrat la oras (suntem in perioada regimului comunist), s-a inscris la o scoala profesionala, calificandu-se ca zidar/zugrav/vopsitor/tamplar, lucrand apoi din greu pe santiere. Dupa o tentativa nereusita de a intra la facultatea de medicina, Nicu s-a orientat spre invatamant: a facut niste studii de echivalare si a ajuns maistru-instructor la o scoala, unde a lucrat apoi pana la pensionare, dupa ore lucrand in plus ca zugrav/vopsitor/tamplar („la negru”). Pe la 25 de ani s-a casatorit cu o consateanca (si ea o „oportunista” a vietii la oras, educatoare la o gradinita de stat timp de 30 de ani), imediat dupa nunta el si sotia lui pierzand toti banii stransi la nunta in urma unui „deal” nefericit cu un intermediar. S-au inscris la un apartament in rate pe 30 de ani, au facut trei copii, nerenuntand nici un moment la legaturile cu satul natal unde au cultivat mereu o bucata de pamant, unde si-au dus copii la bunici si unde incet-incet si-au construit o casa de vacanta cu propriile maini. Nicu si-a crescut copiii intelept (si cate o palma la momentul potrivit), i-a dus in vacante la mare, i-a incurajat sa invete bine si sa fie muncitori si respectuosi, sa nu iroseasca si sa aprecieze ceea ce primesc de la viata. La revolutie, Nicu a fost putin dezorientat (era legat de sistemul „caldut”, cu job sigur etc.), dar s-a adaptat repede, calitatile sale functionand bine (poate chiar mai bine in noul regim. Au achitat toate ratele apartamentului la care sunt acum proprietari si acum Nicu isi savureaza pensia de stat (mica, dar suficienta) in casa de la tara, mancand sanatos legume, fructe si lapte, inconjurat de vecini si prieteni si bucurandu-se de copii si nepoti. Telefonul il foloseste doar cand e absolut necesar, mobil si-a luat doar ca au insistat copiii si doar pe cartela, evitand platile exagerate. Fata lui, studenta, are aceeasi optiune de cand se stie cu mobil, tocmai pentru a evita cheltuielile de „fitze”. De curand Nicu si-a achizitionat, prin programul Rabla, un mic dar bun Hyundai Getz, cu banii jos (in afara de apartament, Nicu nu a cumparat nimic pe credit in viata lui), incurajat de baietii sai care l-au convins sa renunte la antica Dacie si sa profite de oportunitatea ivita. De banii aceia putea sa ia si un Logan sau un Chevrolet, dar asta i-a placut mai mult. De curand Nicu a avut ceva probleme de sanatate la ficat (descoperite in urma analizelor gratuite oferite de stat, o alta oportunitate de care a profitat): a consultat 3 medici, a ales varianta de tratament cu care au fost de acord toti 3, alegand, cu sprijinul medicului de familie, cu care intretine o legatura stransa, cele mai eficiente si accesibile medicamente si diete.
La alegeri se duce doar daca are timp si chef pentru ca, desi e oarecum un nostalgic al fostului regim, stie ca salvarea lui nu vine de acolo, ci din propriul efort.
Asta e povestea. Mi-as fi dorit sa fie publicata ca front-page ca alternativa la textul de mai sus pentru ca ceea ce vreau eu sa subliniez e ca un om intelept are mereu la dispozitie alternative si stie sa-si croiasca drumul. Sunt milioane de oameni din Romania care reusesc asta.
Nu intzeleg partea cu resursele. Vrea sa spuna ca problema concurentzei pe resurse limitate este creata artificial? Ce inseamna „destule produse pentru fiecare”? (tovarasul Lenin ar fi mandru!)
Resursele au o limita fizica, si oricat de sus ar fi aceea concurentza va aparea oricum, iar lupta va fi la fel de apriga, pentru ca oamenii lupta pentru un loc in ierarhie, nu se opresc atunci cand au suficient cat sa-si mentzina functziile vitale.
Situatzia lui Ion Slujbasu e dramatizata (protectzia copilului … lol), dar chiar daca admitem un astfel de personaj, este el oare cu-adevarat lipsit de libertate?
– slujbele prost platite sunt preponderente la persoanele cu pregatire slaba. Poate sa isi schimbe pregatirea, sa urmeze cursuri, sa se specializeze. De fapt, trebuia sa fi facut deja asta.
– efectele alimentelor se gasesc pe internet, le afli cu 2 click-uri, producatorul e obligat sa puna compozitzia pe eticheta, deci dreptul de a sti ce mananci exista … asteapta doar sa fie exercitat
– banii de calculator + internet i-ar putea strange in cateva luni daca nu ar mai plati mobilul copilului (na! c-am gasit solutzie si cu pedepsirea plodului) s.a.m.d.
– credite nu-l obliga sa ia nimeni, acum ca are calculator poate sa se informeze despre finantze si sa ia o decizie informata (poate de ex. sa viziteze milionarulmioritic.com 😉 )
s.a.m.d.
Parerea mea sincera este ca, cine ajunge in situatzia de mai sus, o face pe mana lui si in consecintza nu merita mai mult.
Articolul asta nu intra deloc in „spiritul” blogului, abordarea este oarecum puerila, in special partea asta..
” Nu-si poate controla copilul. Ioana Slujbasu, copilul sau de 12 ani urla ca-i trebuie un telefon nou si Ion chiar acum a scos din cutia postala factura de mobil de 2 milioane de lei din care o buna parte sunt convorbirile Ioanei cu prietenii ei. Ion trebuie sa taca. Nu o poate pedepsi pe Ioana fiindca imediat vin cei de la protectia copilului si o duc pe Ioana la un camin. Deci Ion Slujbasu nu-si poate controla, educa copilul.”
Poate in schimb sa ii scoata abonamentul si sa-i traga o cartela de 3 euro nu? O solutie la care se poate gandi chiar si lui Ion Slujbasu…
Unele idei poate sunt bune dar nu sunt deloc de acord cu majoritatea.
„# Oamenii obisnuiti vor sa fie protejati. De aceea doresc sa fie condusi, aparati de cineva. Aceasta este o dorinta fireasca fiindca omul din punct de vedere social este organizat in haita. In conditii ideale conducatorul haitei este cel mai puternic, cel mai experimentat, care poate asigura protectia grupului, poate asigura supravietuirea ei. Si in societatea umana asa a fost mult timp. Cum este acum? Decideti singuri.”
Aha, si nu aceasi oameni care si-ar dori sa fie protejati ar intra intr-un sistem al…. legilor satesti!?
De-a lungul timpului au incercat diferite comunitati sa implementeze asa ceva.. vedeti North American Phalanx de exemplu.
Prefer sa traiesc „singur” in sistemul asta decat sa fiu la mana unui conducator din cine stie ce sat comunist.
Andrei,
interesant punct de vedere.
cum am mai scris in articole si scrie in pagina „Atentie” , sectiunea „autori colaboratori” (link la meniul din partea de sus a blogului) milionarul mioritic accepta articole de la colaboratori.
daca vrei sa publici, nici o problema, dar povestea ta trebuie sa apara nu „pur si simplu” ci in contextul unui articol despre acest gen de romani, capabili sa supravietuiasca in caz de criza.
astept…
Radu,
problema cu resursele, care unii zic ca sint limitate iar altii ca nu sint, e o disputa extraordinar de importanta si interesanta, care merita un articol (sau chiar o serie) si sint hotarit sa o abordez. pina atunci, pozitia mea este ca resursele par sa fie limitate, dar de fapt limitarea este numai in mintea noastra.
se pot da nenumarate exemple si o sa dau, cind o sa scriu articolul cu pricina. pina atunci iti recomand sa vezi filmul documentar The Secret (recenzat in milionar) care abordeaza si acest subiect.
Foarte instructiv, citesc de mai multa vreme milionarulmioritic,
imi place ce se discuta aici si e printre foarte putinele locuri
unde se discuta lucruri ca adevarat serioase,
referitor la cele 2 personaje
am scris si eu ceva asemanator pe blogul TMCTV in urma cu un an,
o sa copiez de acolo articolul sa-l postez aici,dar
in esenta asi vrea sa transmit,sa se retina 2 lucruri:
1.Cunosc si inteleg in profunzime, aceste personaje, pot sa mai adaug dar nu am timp acum si devine prea lung prezentul articol.
2.Nu asi vrea sa traiesc la fel ca Nicu si Ion Slujbasul, nu traies’
ca ei si voi face absolut tot posibilul sa nu ajung sa traiesc asa.
in rest numai de bine
P.S.
Intr-adevar ceea ce nu am vazut aproape pe nici un blog,..sau ..ma rog..niciunde sint acele discutii,povesti a oamenilor care au cazut si s-au ridicat si au reusit in final prin acumularea continua de cunoastere, experienta si dezvoltarea (folosirea accesarea tot mai mult a)inteligentei.
Stimate Domnule Andrei, Stimate d-le Radu
In primul rand sa presupunem ca Nicu a luat credit pentru locuinta prin 91. Daca este asa si nu poate fi altfel atunci Nicu are inca multi ani de platit rate. Rate din ce in ce mai mari. Daca intre timp a ajuns si pensionar cu o fata la facultate vai de el. Acest Nicu ipotetic (presupunand ca a luat credit imediat dupa revolutie ) a avut deja o dobanda de peste o suta la suta cat au crescut acestea dupa scandalul Caritas. Sunt sanse egale ca acest Nicu sa-si fi dus toti banii agonisiti pana in 89 la Caritas sau alt joc piramidal.
In fine acest Nicu este idealizat. Sustin in continuare ca Ion Slujbasu este arhetipul orasanului de rand.
In legatura cu rolul parintilor in educarea propriilor copii va recomand calduros studierea sistemul englezesc. Stiati ca in Marea Britanie saizeci la suta dintre parinti trebuie sa apara in fata unei comisii pentru a li se acorda dreptul de a-si saruta propriul copil? Asteptati pana se instaleaza si la noi pe deplin normele, reglementarile si recomandarile Uniunii Europene. Credeti-ma nu va fi frumos.
Referitor la adaosurile alimentare mergeti la un super market si incercati sa cititi literele mici, dezlegati enigma ce acopera E-214, ce efect are. Amintiti-va Nicu traieste la tara. In opinia mea fiindca i-a luat banca casa si era printre cei norocosi care au mostenit o casa intr-un catun. Acolo este foarte putin probabil sa aiba acces la internet. Este si mai putin probabil ca Nicu zidaru sa poata folosi un calculator. Fiica lui studenta mananca chipsuri si bea racoritoare cu acid fosforic (Stiti d-le Andrei ca acidul fosforic este folosit ca un component de baza a substantelor anticorozive?) Nicu folosea a solutie cu compozitie similara pentru a-si trata batrina Dacie impotriva ruginii) Asa a crescut ea, educata de reclamele din televizor. Nimeni nu i-a spus de aceste lucruri nici la scoala si nici la facultate.
In legatura cu sistemul sanitar sa ramanem la fata lui Slujbasu, folosind un exemplu recent. Ii cer acordul lui Slujbasa pentru vaccinarea fiicei ei impotriva cancerului de col uterin. Slujbasa saracu aude la televizor ca sunt suspiciuni ca au murit copii din cauza vaccinulu, dar comentatoarea il asigura ca citez: „cercetarile efectuate de firmele producatoare nu confirma aceste suspiciuni.” Intelegeti enormiatea acestei afirmatii? Aceasta afirmatie este similara cu a cere infractorului sa-si investigheze propria infractiune.
In incheiere saracul Nicu s-a imbolnavit la ficat cand a decis sa traiasca „sanatos”. Stiti zero zahar, mult indulcitor artificial, margarina pentru colesterol, salam dietetic cu nitriti si pui umflat cu hormoni de crestere.
La Nicu nu ajunge informatia despre efectele secundare. De fapt nici nu se admit cercetari care au rezultate opuse intentiei celui care a comandat „studiul”. De aceea azi dovedeste un „savant” cat de buna este margarina, miine acelasi savant pentru alt client (de acesta data o fabrica de lactate) ca untul este sanatos. Depinde cine comanda analizele. Iar daca isi ia rolul de savant in serios ramane pe drumuri. Pusztai profesor universitar in Marea Britanie a studiat efectele cartofului modificat genetic asupra sobolanilor. A constatat ca dupa o luna ficatul sobolanilor s-a redus la jumatate si a scazut volumul creierului. Ce credeti d-l Andrei ca urmat dupa publicarea rezultatelor? Au interzis comercializarea cartofilor modificati genetic? Sau l-au dat afara pe Pusztai? Nu va tin in suspans. Pusztai a fost imediat inlaturat inclusiv de la catedra.
In engleza sistemul resurselor limitate se numeste scarcity. Este baza sistemului capitalist. Cum functioneaza puteti vedea zi de zi. O patura mica tot mai bogata si cei multi din ce in ce mai saraci. Lipsa de resurse este creata prin acumularea in mainile celor putini a unei parti din ce in ce mai mari a resurselor. Noi deja am avut parte de o rearanjare a averilor prin Caritas cand au luat de la cei multi pentru a profita unii „alesi”. Acum se deruleaza un fenomen similar, dar de aceasta data pe plan global. Prin cresterea dobanzilor, preturilor, somajului va saracii o parte buna a populatiei si cei care au bani vor cumpara pe nimic agoniseala lor de o viata. Desigur mai contribuie de exemplu specula la bursa de marfuri care creste nejustificat pretul produselor si creaza lipsuri artificial. Amintiti-va petrolul anului trecut, orezul. Exemplele pot continua. Important este ca zece la suta din populatie dispune de nouazeci la suta din bogatiile Terrei. De aceea traieste in lipsuri o buna parte din populatia globului. Pana a existat o impozitare progresiva a averilor a existat un standard de viata acceptabil in occident. Acum si ei (Hans, Jean si Juan) saracesc zi de zi. Asa vom ajunge din urma occidentul. Nu noi vom fi bogati ci ei vor ajunge la „standardul” nostru de viata.
Ca o completare la sirul evenimentelor nefericite prin care trece Ion Slujbasu sa mentionam ca primeste de la Fisc o nota de plata supra incarcata in urma caruia isi pune capat zilelor.
Apropo,suntem invitati de catre cei de la impozite sai vizitam si sa ne interesam cat avem de platit.
Raman la parerea ca nu ne putem vindeca de criza si de alte belele cu mesaje de acestea apocaliptice sau care tin de teoria conspiratiei (asta face Bush cand vrea sa mai inceapa vreun razboi sau se le mai ia ceva bani americanilor). Temeri dintre cele semalate de articolul de front page se vehiculeaza mereu, dar, cum zicea cineva mai celebru decat mine, citat pe acest blog: decat sa incerc sa schimb sistemul mai bine profit de el.
Si cred ca e bine ca sunt mai mult pareri opuse, expuse una langa alta. Fiecare sa citeasca si sa aleaga.
As mai avea doar 2-3 comentarii:
1. domnule Luca, nu m-am gandit serios la o colaborare (textul anterior l-am scris dintr-un impuls de moment, dar daca considerati ca se incadreaza undeva puteti sa il folositi).
2. referitor la ideile dezbatute aici parerea mea e ca totusi capitalismul, cu toata salbaticia lui, ramane cel mai bun sistem experimentat pana acum. toate celelate au cam esuat pentru ca, se pare, democratie ideala nu poate exista intre oameni. mereu vor exista diferente, vor exista saraci si bogati, prosti si destepti, curati si murdari, grasi si slabi etc. chiar si intr-o comunitate sateasca propusa ca model, se vor crea ierarhii, interese diferite, concurenta pentru ca, la urma urmei, ea nu este altceva decat copia unui stat in miniatura.
3. o mare rugaminte catre toti cei care posteaza pe acest blog: daca tot scrieti in romaneste, va invit sa o faceti intr-un mod corect si inteligibil. e destul de greu de dibuit anumite idei daca ele apar in formulari incorecte.
Andrei,
intotdeauna vor exista oameni care „vad” in viitor mai negru sau mai alb decit vedem noi. e vorba, la urma urmei, de o prognoza, care poate sa iasa bine sau poate sa iasa prost.
inclusiv eu am fost luat la mijloc ca vorbeam despre criza in momentul in care in romania nu era nimic. acum lumea tace chitic pentru ca au inceput disponibilizarile. in plus ma intreaba „ce sa fac?” fratilor, intreg blogul este despre „ce sa faci”!
la fel lumea zice ca sint sarit de pe fix cind spun ca o sa fie o criza lunga. vorbim peste 3-5 ani.
nu zic, s-ar putea sa gresesc, dar e dreptul meu sa-mi dau cu parerea. personal prefer sa ma pregatesc, iarna, cumparindu-mi un cojoc chiar daca va fi o iarna calduroasa.
cit priveste sistemul capitalist, e cea mai buna dintre lumile proaste pe care le-am trait dar asta nu inseamna ca nu ne putem gindi. inca nu e interzis sa gindesti.
e prea devreme sa intru in detalii dar exista alternative. nu e vorba ca vreau sa schimb „regimul” sau sistemul, e o prostie sa te gindescti ca poti! dar capitalismul se poate exploata in favoarea ta (de asta am deschis blogul, ce naiba!) si in final se poate glisa spre un sistem in care esti…deasupra sistemului (na ca am spus-o) dar asta nu inseamna ca ai desfintat sistemul sau ca lupti impotriva lui. eu nu lupt cu nimeni, in schimb lupt pentru mine. e o diferenta.
discutia e prea lunga pentru un comentariu, se preteaza mai degraba pentru o carte, si cum am promis ca o sa scriu carti, n-am ce face, trebuie s-o fac 🙂