Azi dimineata am recitit articolul scris ieri. Si comentariile.
M-am retras un pas inapoi (vorbind la figurat) si mi-am dat seama ca ultimul paragraf din post este un pic patetic. Trebuie sa recunosc: feedback-urile sint de folos.
- Feri, intotdeauna cu un cinism bine temperat, dar direct, patrunzator in esente
- Jules Verne, cu simtul umorului atit de special, cu realismul lui de bun simt
- mai nou Pipsulescu, detasat, cu obiectivitatea celui care este obisnuit cu analiza
Au trecut patru luni si s-a strins material. Oamenii imi scriu, imi cer parerea, unii imi multumesc, altii ma apreciaza (sper ca sincer). Dintr-un proiect de educatie financiara, Milionarul Mioritic m-a transformat intr-o persona publica, cu tot ce inseamna asta. Iar partea negativa se vede: incep sa ma bag prea mult in seama.
Am stat si am reanalizat ce ma face sa scriu, ce ma determina sa pun pe internet articol dupa articol. In ultimul timp devenisem prea serios, intrind in pielea unui personaj care nu ma caracterizeaza: pretios, constient de ce stie, prea atent la imaginea pe care o proiecteaza in exterior. Continuam sa scriu din placere intelectuala dar disparuse acel sentiment de detasare al lucrului facut din pasiune. Ceea ce nu e bine.
Interesant ca nu duc lipsa de idei sau de impuls. Mi-am propus sa fac pauza simbata si duminica dar ieri am scris un post, azi am simtit nevoia sa scriu altul. Ma asteapta articole de republicat (scrise pentru succesdublu.ro), am o lista de subiecte care sint „pe rol”. In schimb am nevoie de senzatia de easy going pe care am pierdut-o, trebuie sa-mi recapat placerea de a scrie, sa-mi recuperez acel sentiment ca scriu din nevoie nu din necesitate sau din obligatie.
Am auzit intr-un interviu de-a lui Darren Rose de la ProBlogger, o recomandare: daca ai un hobby nu incerca sa faci din el o sursa de venit. O sa te gindesti mai degraba la client decit la placerea de a face acel hobby.
In principiu sint de acord. Chiar daca vrei sa faci bani din hobby-ul tau, nu trebuie sa-l intrebuintezi ca sursa de venit pentru traiul zilnic. Nu trebuie sa depinzi monetar de el. Pentru ca orice lucru de care depinzi iti influenteaza modul de a gindi, iti schimba perspectiva.
Chiar daca momentan Milionarul Mioritic nu aduce bani, am ajuns sa depind de el din punct de vedere emotional. Incepusem sa urmaresc prea atent traficul, numarul de abonati, reactiile la articole. Din aceasta cauza toata activitatea si-a pierdut aspectul de relaxare pe care o avea inainte.
Voi continua sa scriu, sa tin cont de parerile voastre, de intrebari si sugestii. Dar o voi face cu detasare, fara nici un fel de constringeri. Asa cum am facut-o la inceput.
Cred ca gresesti cand spui ca hobby-ul nu ar trebui sa devina principala sursa de venit. Nu suntem in activitatea de facut bani ca sa atingem un anumit nivel monetar si dupa aia sa ne oprim ci am ales sa fim oameni de afaceri deoarece acest tip de calatorie este cel care ne stimuleaza adrenalina, ne face fericiti…ba mai mult…ne facem cu adrenalina aceea mai fericite si femeile -Smile-. Este un fapt constat stiintific ca atunci cand dam o lovitura financiara creierul nostru sectreta dopamina in exces ceea ce nu li se intampla oamenilor obuisnuiti decat daca se drogheaza. Ce mai tura vura cand hoby-ul e sa faci bani satisfactiile pot fi continue si dependenta de dopamina obtinuta in acest mod nu este ceva de condamnat ci ceva de invidiat. De ce nu ar fi aceasta definitia fericirii…sa te imbogatesti facand ceea ce-ti place mai mult, deci practicand zilnic hobby-ul principal?
Nu banii te fac fericit, ci ceea ce poti cumpara cu ei.
Cat despre femeile pe care le faci fericite cu bani…au o denumire specifica.
Hobby-urile mele imbina inutilul cu placutul 🙂
Cred ca e bine sa faci bani din hobby-tau atat timp cat asta nu duce la o saturatie.Mai bine sa faci ceva ce-ti place si sa faci bani,decat sa fii nevoit sa faci ceva ce trebuie si sa faci bani.Numai sa nu uiti de pasiunea cu care faci acel lucru pentru ca atunci nu mai e hobby,ci e job.