Finante personale

Cc: Blues de bugetar…partea a II-a

, , 5 comentarii

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Intr-o serie de articole despre gestionarea unei crize financiare majore am discutat pe larg despre metodele practice pe care le poti folosi in cazul in care te afli in impas financiar deosebit de grav. Tehnicile folosite sunt la indemana oricui, e nevoie doar de disciplina, determinare si actiune neintrerupta.

Situatia bugetarului este una speciala, pentru ca el are un profil psihologic aparte. In cartea mea, „Iesi din labirint„, am propus cinci tipuri psihologice, in functie de modalitatea de a face bani:

  • dependentul
  • specialistul
  • visatorul
  • creatorul
  • speculatorul

In prima categorie intra angajatii, care se bazeaza in totalitate, pentru a-si castiga traiul, pe o forta externa, fie ca e vorba de un patron sau de stat (in calitate de angajator.  Bugetarul este cea mai radicala forma de dependent, pentru ca el a ales activ sa fie angajat la stat, care este considerat a fi cel mai „sigur” angajator. Ca atare, bugetarul are din start o inclinare puternica spre stabilitate si nevoie de protectie.

Nu exista alta posibilitate de redresare pentru un bugetar decat gasirea altei surse de venit. Toate celelalte metode (greve, demonstratii, etc.) nu fac decat sa lase decizia in solutionarea problemei sale (salariul prea mic) tot in seama angatatorului, unde capacitatea de actiune a angajatului este limitata. Dar pentru, bugetarul are de depasit trei piedici majore.

Aspectul psihologic

Din start bugetarul crede ca un job ar trebui sa fie suficient. In fond el a facut ceea ce i se cere: s-a angajat,  si-a oferit munca in contrapartida unui salariu, considerat de cele mai multe ori insuficient. Cu alte cuvinte, a facut destule sacrificii si se simte indreptatit sa primeasca ceea ce isi doreste: siguranta locului de munca.

A cere unui bugetar sa-si ia un al doilea job este ca si cum ai cere unei plante sa faca fotosinteza noaptea, la lumina becului. E prea mult, e nefiziologic, e strigator la cer! De aceea cei mai multi bugetari nici macar nu iau in considerare o alta sursa de venit, in momentul in care salariul devine insuficient. Prefera sa injure guvernul, patronul, sistemul, sa faca greva, sa iasa la demonstratie, sa se vaite si sa ceara in loc sa-si „ia soarta in maini” si sa-si gaseasca singur o solutie.

Ai spune ca acest comportament este o relicva a cetateanului asistat de societatea comunista. Multi romani in varsta regreta „vremea lui Ceausescu” in care „toata lumea avea de lucru” si „nimeni nu murea de foame”. Adevarul este ca indiferent de oranduire, va exista o categorie de oameni care doresc siguranta si conforul dar nu sunt dispusi sa fie proactivi pentru a le obtine.

Acesta este obstacolul major peste care trebuie sa treaca bugetarul pentru a iesi din marasmul financiar personal in care se afla.

Aspectul educational

Bugetarul nu a fost invatat „cum sa faca”. Nu stie sa inspecteze piata muncii in cautarea de oportunitati, nu este pregatit pentru realitatea job hunting-ului, in care trebuie sa trimiti n cereri de angajare pana obtii interviuri, in care trebuie sa mergi la n interviuri pentru a avea o sansa de angajare.

Ce sa mai vorbim de cunostintele necesare pentru a-si deschide o afacere proprie! Cum spuneam mai sus in articol, pentru a iesi din impas bugetarul are nevoie de alte surse de venit, iar una dintre cele mai bune surse de venit este propria ta afacere. Poate „afacere” suna prea mult, cand e vorba de o activitate generatoare de venit prin utilizarea abilitatilor profesionale proprii. E suficient sa lucrezi in domeniul tau pentru a face bani. Profesorii pot medita, asistentele medicale pot ingriji pacienti sau face injectii, functionarii din administratie pot acorda consiliere in domeniile pe care le cunosc. Toate aceste activitati pot genera bani, dar trebuie sa-ti cauti clientii, sa stii sa te promovezi, sa-ti gestionezi singur resursele si timpul, iar acest lucru nu este invatat la scoala si nu este cunoscut de un bugetarul. El va trebui sa fie autodidact si sa-si gaseasca surse de informare.

Aspectul motivational

Chiar daca ai informatiile necesare, trebuie sa treci la actiune. Fara actine nu se pate concretiza nici un rezultat, nu se poate atinge nici un tel. E nevoie de motivatie suficienta pentru a te scula din fata televizorului si a face ce e necesar pentru a-ti asigura o noua sursa de venit.

Odata pornit la drum, e nevoie de disciplina pentru a face ceea ce trebuie, de determinare pentru a continua atunci cand te-ai plictisit sau ai obosit. De multe ori, bugetarul obisnuit sa ia ordine de la sef si sa traga chiulul cand nimeni nu il supravegheaza, va avea deficiente majore in toate segmentele enumerate mai sus.

Concluzie

Auzind despre cele scrise de mine, cei mai multi bugetari vor stramba din nas, vor spune ca nu mai au timp si energie sa faca asa ceva. In spatele scuzei lor sta comoditatea, obisnuita dependentei si in final frica de a porni pe un drum care ii sperie. Ei se vor complace in situatia lor, preferand sa se lamenteze pe la colturi, cu vecinii sau cunoscutii, despre situatia lor disperata, decat sa faca ceva. Doar o situatie cu adevarat disperata ii poate scoate din inertie.

Pe de alta parte, exista si dintre bugetqari oameni care se urnesc mai usor, care cauta solutii si care, in final, vor parasi acest angajator la fel de instabil ca oricare altul, care este statul, punand mai multa energie in pentru a rezolva solutia lor. Ei sunt cei care „se vor descurca” si care in final, cine stie, vor incerca sursa corecta pentru rezolvara problemelor financiare: munceste pentru tine, nu pentru altii.

Standard
In atentia mea

Arta chiulului la romani

6 comentarii

Cei care sint suficienti de batrini (uf, ce ciudat suna!) isi amintesc de o vorba din timpul comunistilor:

Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc.

Intr-o societate in care toata lumea avea obligatia sa munceasca si fiecare trebuia angajat de catre stat, a trage chiulul era un mod de viata. A fi motivat in munca era un subiect interesant pentru sedintele de partid, subiect strins legat de constiinta de partid si de datoria fiecaruia de a pune umarul la construirea societatii socialiste multilateral dezvoltate.

Ca o reminiscenta a acelor vremuri „rasare” o noua abordare minimalista, cea a bugetarului. Statul se face ca te plateste iar bugetarul nu are alta alternativa decit sa primeasca ceea ce i se ofera. Dar romanul nu e fraier degeaba, asa ca redescopera perlele de intelepciune din vremea comunista.

Mai jos va prezint un fisier pps (Power Point) pe care l-am primit prin email.

Distractie placuta!

Ce-voi-fi-cand-voi-fi-mare

Standard