Finante personale

„Ii tremurau mainele, de frica sa nu greseasca…”

, , Lasa un comentariu

Cel mai mult mi-e mila de batrani si de copii, pentru ca sunt neajutorati.„, mi-a spus odata o prietena. Nu pot sa nu-i dau dreptate.

Mai ales cand vine vorba de copii: suntem, ca specie, programati sa simtim compasiune fata de un copil in primejdie sau in suferinta. Cu batranii, lucrurile stau altfel: cand vezi un om in varsta care are probleme, de exemplu financiare, te poti gandi: „Pai ce-a facut in viata lui? De ce nu s-a preocupat sa stranga bani? Poate n-a muncit destul, poate a fost risipitor…”. Da, explicatii pot fi multe; mai ales daca nu cunosti situatia, poti face tot felul de scenarii. Dar exista situatii in care acesti oameni au focut totul, „ca la carte”, asa cum le-a spus societatea sa faca, si au ajuns intr-o situatie in care le plangi de mila.

Un asemenea caz poate fi cel pe care l-am intalnit intr-un articol din site-ul Great Economy, din care reproduc acest fragment:

Fost inginer IT, casier la Auchan. Un fost inginer IT, în vârsta de 60 de ani, a ajuns sa lucreze într-un hipermarket Auchan din Bucuresti, pe postul de casier.

Povestea batrânului face înconjurul Internetului, dupa ce o utilizatoare de Facebook i-a postat fotografia pe pagina sa.

“Îi tremurau mâinile si îi era teama sa nu faca greseli pentru ca stia ca acest lucru îi putea aduce pierderea locului de munca. E trist ca oamenii de vârsta lui sunt nevoiti sa munceasca înca în loc sa se bucure de nepotei, de frumusetile vârstei”, se arata în comentariul are însoteste fotografia batrânului casier la Auchan.

 

Domnul Dumitrescu, fost inginer IT, casier la Auchan. Foto: greateconomy.ro

Domnul Dumitrescu, fost inginer IT, casier la Auchan. Foto: greateconomy.ro

 

Carmina Anghel, o alta utilizatoare de Facebook, l-a recunoscut pe batrân, în momentul în care i-a vazut poza pe Internet.

Aceasta a explicat ca l-a întâlnit pe batrân în aceasta vara, când venise la un interviu pentru un post de muncitor într-o fabrica.

“Înca de când am vazut CV-ul lui, am fost extrem de mirata si ma întrebam ce cauta acolo domnul respectiv. Domnul Dumitrescu are 60 de ani si a absolvit Politehnica – Facultatea de Automatica si Calculatoare (în ’70 si ceva). A lucrat ca si Inginer Electronist si a fost printre primii oameni din tara asta care au lucrat cu computere (asta în anii ’80), când majoritatea habar n-aveau ce-i ala.  A lucrat ca si Inginer IT pâna în 2011, când a fost dat afara (s-au facut restructurari) si, de atunci, NIMENI nu a vrut sa-l mai angajeze din cauza vârstei. Când l-am întâlnit în vara, domnul era într-o situatie absolut disperata, era efectiv în pragul disperarii – supravietuia vânzând lucrurile din casa.
De aproximativ o luna, d-nul Dumitrescu lucreaza ca si casier în magazinul Auchan din Cotroceni si spera sa iasa la pensie de acolo.

Este o situatie dramatica, care pana la urma are un sfarsit… nici nu stiu cum sa-l categorisesc. Nu as putea spune ca este un sfarsit nefericit, pentru ca Domnul Dumitrescu a iesit, cumva, din situatia disperata in care se afla.

In continuare o sa incerc o analiza a acestui caz si o sa propun cateva posibile solutii pentru imbunatatirea situatiei financiare a Domnului Dumitrescu.

De ce s-a ajuns aici?

Personal (desi nu am verificat) cred ca Domnul Dumitrescu a facut lucrurile asa cum trebuie: a fost angajat si a cautat sa faca dupa cum i se spune omului obisnuit: sa-si ia o slujba si sa aiba incredere ca statul are grija de el. Din pacate, nu a fost asa. Situatia a devenit disperata, pentru a se stabiliza cumva, la un nivel pe care doar Domnul Dumitrescu poate spune daca e satisfacatoare sau nu. Eu cred ca la 720 de lei pe luna, la o varsta de peste 60 de ani, nu poti fi satisfacut financiar.

Daca e sa intrebi: „Cine e de vina?, cea mai simpla solutie ar fi : statul, pentru ca nu are grija de acesti oameni, firmele, pentru ca nu angajeaza batrani. Legat de stat, nu vreau sa comentez, te las pe tine sa te gandesti daca e de vina statul sau nu. Cat despre firme, ce sa spun: pana la urma tot o firma l-a angajat. A trecut mult pana a fost angajat, dar toti tinerii stiu ca uneori e nevoie sa trimiti sute de cereri de aplicare pentru joburi, pentru fi admis la cateva interviuri. Si e vorba de tineri, nu de persoana la varsta senioratului.

Tot asa pot sa spun ca nu e imposibil sa-ti iei un job la batranete, chiar daca acest lucru inseamna sa accepti joburi de supravietuire. Despre acest lucru, mai incolo.

Revenind la intrebarea „Cine e de vina?”, as merge mai departe decat raspunsurile la care ajungem usor (statul, firmele).

  1. modul in care ne creste sistemul (cand spun sistem, ma refer la sistemul de sisteme care inseamna statul: sistemul educational, sistemul relatiilor de munca, sistemul economic, sistemul social, sistemul de protectie sociala, etc.). Sistemul creaza cu succes, din copii, oameni-rotita, parte a unui angrenaj. Acestia sunt personalitati formate dintr-un conglomerat de credinte si principii de genul: „Eu trebuie sa-mi fac datoria fata de stat/societate, iar societatea va avea grija de mine”. Acest gen de credinte este instilat de la nastere si repetat, hipnotic, pana la moarte. Evident, realitatea de zi cu zi ne arata ca nu e asa, ne spune prin fapte ca statul este mai preocupat de existenta lui decat de existenta cetatenilor sai, si daca face ceva pentru cetateni, o face pentru ca nu vrea sa omoare gaina care produce oua de aur, pentru ca  se bazeaza pe cetateni ca sa-l intretina, prin munca lor si prin taxele pe care le platesc. Practic, Domnul Dumitrescu este o victima a modului in care a fost crescut de stat si de componenta sociala si familiala a acestuia (cultura sociala si modul in care l-au crescut parintii).
  2. gradul de incompetenta personala; intr-o firma, exista o zicala foarte interesanta: „Vei fi promovat pana cand iti vei atinge gradul de incompetenta.” Din pacate, in societatea de astazi, acest lucru incepe sa devina tot mai adevarat. Datorita modificarilor frecvente si extreme din mediul social, dar mai ales in cel economic, cetatenii nu vor putea sa-si mentina situatia financiara decat printr-un proces continuu de actualizare (a se citi adaptare prin invatare). Daca te decuplezi de acest proces, ajungi falimentar din punct de vedere financiar, prin simplul motiv ca devii depasit (profesional) si esti concediat de la firma la care lucrezi. Acest lucru s-a intamplat (pare sa fie explicatia logica) cu Domnul Dumitrescu (daca n-a fost asa, imi cer scuze pentru afirmatie).

Concretizand, statul ne doreste rotite care facem ce spune el, dar viteza cu care se schimba relatiile sociale si economice ne conduc, inevitabil, la faliment financiar, daca ramanem rotite „indoctrinate” si, mai ales, dependente de stat.

Statutul de dependenta produce aceste tragedii, pentru ca suntem obisnuiti (invatati de catre stat) sa nu ne asumam povara existentei noatre, ci ne lasam „la mana statului”. De ce? Pentru ca e mai simplu, pentru ca e mai comod, pentru ca nu trebuie decat sa facem ce ni se spune.

Domnul Dumitrescu nu are cum sa-si rezolve problema sa financiara decat cel mult la nivel de supravietuire (cum o face acum), pentru ca se afla intr-o dilema informationala, explicata foarte bine de Albert Einstein, prin urmatoarea afirmatie:

Nici o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de cunostinte la care a fost creata.

Cu alte cuvinte, daca Domnul Dumitrescu nu isi „upgradeaza” nivelul de cunostinte, nu va rezolva problema sa financiara. Ce cunostinte? Profesionale si financiare. Astfel am ajuns la solutia problemei…

Ce putea face Domnul Dumitrescu?

Exista doua solutii pentru rezolvarea situatie financiare: informatii de finante personale (dincolo de ce cunoaste acum Domnul Dumitrescu) si reconversie profesionala.

Solutia financiara

Este o solutie care poate fi realizata sau nu, in functie de situatia financiara actuala a Domnului Dumitrescu. De obicei, o persoana ajunsa la varsta dinaintea pensiei, care provine din clasa de mijloc, cum este cazul nostru, are pana la aceasta varsta o proprietate imobiliara in care a trait, impreuna cu familia. Altfel spus, o proprietate imobiliara cu minim doua camere de locuit.

Cea mai simpla modalitate de a iesi, partial, din situatia financiara problematica, adica lipsa veniturilor, ar fi fost inchirierea respectivei proprietati imobiliare si mutarea intr-o garsoniera. De exemplu, pentru zona Timisoarei, daca ai un apartament cu 3 camere, il poti inchiria la 200-250 de euro si poti gasi o garsoniera confort 3 cu 80 de euro chirie. Diferenta este undeva la 150 de euro (dupa ce scazi impozitul la stat), cam cat castiga actualmente Domnul Dumitrescu la Auchan.

Solutia profesionala, varianta I

Este acceptarea ORICAREI slujbe.

Aici intervine o discutie interesanta. Refuz sa cred ca nu gasesti slujbe daca esti aproape de varsta pensiei. Ce trebuie sa faci:

1.sa accepti orice slujba in conformitate cu varsta, de obicei sub nivelul de calificare (nu poti sa sapi santuri la 60 de ani, dar poti sa fii portar de noapte la o fabrica). Personal cred ca Domnul Dumitrescu a refuzat slujbe sub nivelul lui de calificare, pana cand n-a mai putut, deoarece situatia sa a devenit disperata, si a acceptat slujba la Auchan.

2. sa trimiti sute de cereri de angajare.

Ca sa revin la lumea reala: in acest moment imi scriu articolul intr-un McDonalds. De ani de zile fac acest lucru, pentru ca este in apropierea cabinetului meu si am, de obicei, cam doua ore de cand o duc pe sotia la cursurile ei, pana cand intru in tura de dupa-masa la cabinet (de doua ori pe saptamana). De ani de zile am observat doua lucruri:

  1. un domn in varsta, eu zic ca are peste 58 de ani (ma pricep la aprecierea varstelor, prin natura profesiei), care este angajat responsabil cu debarasarea laMcDonalds
  2. oferte de lucru, care sunt afisate non-stop la localul respectiv

Cum spuneam, il stiu de vreo 4 ani pe acest domn si am apreciat cu respect modul in care lucreaza si faptul ca lucreaza un asemenea job, intr-un local unde tinerii se perinda continuu, pentru ca nu accepta slujbe sub „demnitatea lor”. Sunt sigur ca McDonalds nu ar respinge o cerere de angajare pe un asemenea post, pe criterii de varsta, pentru ca daca acesta ar fi criteriul si ar fi dati in judecata, ar pierde procesul. Mai mult, am vazut atatea tipologii de oameni incat cred ca aceasta firma angajeaza fara niciun fel de discriminare (PRECIZARE: nu am niciun fel de intelegere cu McDonalds, pentru a-i promova. E doar un exemplu oferit din experienta mea personala).

Deci, se poate, doar sa vrei. Din acest punct de vedere, apreciez si firma Auchan, care am vazut ca nu discrimineaza pe criterii de varsta, pentru ca si eu cunosc o doamna de peste 60 de ani care lucreaza ca si casiera la Auchan in Timisoara.

Solutia profesionala II: reconversie profesionala

Domnul Dumitrescu a fost IT-ist. Probabil, la vremea lui, a scris programe in COBOL si FORTRAN. Cine a scris cod stie un lucru: scrisul de cod e ca si mersul pe bicicleta: chiar daca schimbi bicicleta cu torpedou pe o bicicleta cu frane de mana, tot poti sa mergi pe bicicleta.

Sunt absolut sigur ca Domnul Popescu ar fi putut:

  1. sa invete un limbaj de programare cu mare cerere pe piata de soft, care nu e extraordinar de complex (de exemplu HTML si CSS). Acets lucru putea sa-l faca fie in cadrul unor cursul GRATUITE pentru someri, unde primea diploma acreditata de ministerul educatiei, fie de pe internet, cursuri de programare de la marile universitati americane, GRATUITE, pe platforma coursera.org
  2. dupa ce ar fi alcatuit un portofoliu propriu de lucrari, muncind gratuit pentru site-urile unor ONG-uri, Domnul Dumitrescu ar fi putut sa-si deschida un cont GRATUIT pe internet, intr-unul dintre zecile de site-uri unde poti posta asemenea oferte de lucru, si primesti oferte de job (vezi aici primele 15 ca si popularitate). Evident, Domnul Dumitrescu ar avea nevoie de un computer (care la second hand poate costa undeva sub 500 de lei) si o conexiune de internet (care, de multe ori, vine la pachet cu televiziunea prin cablu si costa in jur de 30 de lei). Cred ca aceste aspecte nu sunt insurmontabile pentru Domnul Popescu.

De ce n-a facut aceste lucruri?

Din cele 3 solutii prezentate, Domnul Dumitrescu a realizat una (angajarea sub nivelul de calificare), dar ar fi putut incerca si cele doua solutii pe care le-am propus mai sus (mai sunt si altele, pe care le prezint pe larg in cursul gratuit de pensii Senecto). Sunt potrivite pentru persoane in varsta, care vor sa faca ceva pentru indreptarea situatiei lor financiare.

Totusi, de ce n-a facut-o?

Pentru ca:

Nici o problema nu poate fi rezolvata la acelaai nivel de cunoatinte la care a fost creata.

Cu alte cuvinte, Domnul Dumitrescu a fost depasit de situatie.

Iesirea din „situatie”

Vazand un caz similar, acum mai bine de jumatate de an, mi-am dat seama ca astfel de oameni sunt prada unor tragedii, tragedii care ar fi putut fi evitate, cel putin partial, daca persoanele in cauza ar fi cunoscut informatii de finante personale. Asa mi-a venit ideea sa fac un curs gratuit de pensii si un Ghid de pensii, pentru a oferi informatii care, cu siguranta, i-ar putea ajuta pe acesti oameni.

Sigur, informatiile sunt doar un prim pas. Ele trebuie puse in aplicare, pentru a putea aduce schimbari in viata, dar fara informatii nu s-ar putea produce shimbarea.

Daca esti intr-o asemenea situatie, ca Domnul Dumitrescu, sau pentru a nu ajunge intr-o asemenea situatie, in anii viitori, iti recomand sa iei in considerare cele doua oferte educationale legate de anii de batranete si pensie:

Cursul gratuit de pensii (click aici)

Ghidul de pensii SENECTO (click aici)

ATENTIE: cursul gratuit va fi retras de pe internet la sfarsitul acestei saptamana.

Sper sa ne vede la curs,

Luca

P.S. stiu ca ai in viata ta exemple de oameni care sunt in situatii similare cu Domnul Dumitrescu. Trimitele prin email articolul meu sau da un Share pe Facebook. Daca cel putin un om este ajutat de aceste informatii, eu ma consider fericit!

 

Standard