Foto: duntaro, freedigitalphotos.net

Ma uit la televizor extrem de rar, doar pentru filme sau documentare. Duminica trecuta am vazut un film pe un canal TV romanesc si, inevitabil, am fost expus la reclame. Daca in trecut, reclamele cele mai numeroase erau la detergenti, bere si, cand era sezonul, la medicamente, acum am fost bombardat cu reclame la credite, oferite de banci si institutii financiare nebancare (IFN-uri).

A revenit vremea creditelor cu buletinul, transformate acum in credite  fara adeverinta de salariu. Suntem aproape de caderea economica.

Am vrut sa scriu un articol despre aceasta situatie, despre:

• explozia de credite la nivel personal, care este o imagine a cresterii economice
• crestere economica fara precedent a Romaniei, care e determinata mai degraba de consum, acum, inainte de alegeri, cand cresc salariile si pensiile
• despre cresterea economica ce va fi urmata de o criza economica, acum, cand ciclurile economice se comprima si crizele vin mai repede decat inainte (am detaliat subiectul in cursul online „Planuri pentru criza„)

…dar m-am oprit.

Credite scumpe, credite la limita

Probabil cea mai presanta problema ar fi cat de gresit este sa-ti iei un credit de consum, mai ales ade la un IFN, institutii care au cele mai agresive reclame. Ca idee, un IFN are dobanzi de 3-4 ori mai mari decat o banca, la credite de consum.

De ce e gresit? Pentru ca platesti foarte mult pentru acesti bani, sub forma de dobanda, si pentru ca, de obicei, oamenii iau creditele „la maximum”, adica la rata maxima pe care si-o permit din salariu. De ce? Pentru ca sunt prosti? Nicidecum!

Omul stie ca va trebui sa plateasca mai mult, stie ca va fi la limita cu banii, si totusi isi ia acel credit, pentru ca are nevoie de el ACUM. In aceasta situatie e vorba doar de puterea sincronizarii. Indiferent dace esti pregatit sau nu, trebuie sa insamantezi ogorul in primavara sau toamna, altfel nu vei avea ce sa recoltezi. Indiferent daca esti pregatit financiar sau nu, adica daca ai bani stransi pentru camera copilului nou nascut, va trebui sa cumperi, nu numai mobila, ci si celelalte lucruri necesare unui nou nascut. Ai nevoie de bani ACUM, chiar daca nu ai un fond de rezerva, chiar daca trebuie sa platesti mai mult, adica o dobanda grasa care face bine la buzunarul bancii.

Adevarul este ca ii inteleg pe acei oameni. De asemenea, inteleg ca ei stiu  ca problemele lor se datoreaza faptului ca nu fac destui bani, si ca stiu ca ar putea face mai multi bani daca si-ar lua al doilea job, sau daca ar risca sa deschida o afacere, sau daca… ce sa spun, ii inteleg. Ei pur si simplu sunt nevoiti sa ia un credit, acum, chiar daca, luandu-l, sunt stramtorati, la fel de stramtorati ca si atunci cand ar fi economisit bani inainte de a avea nevoie de ei (caz in care ar fi iesti mai ieftin, pentru ca nu ar fi trebuit sa plateasca o dobanda bancii). Deci, ei stiu ca oricum sunt stramtorati, in situatia actuala a castigurilor, dar n-au economisit, deci trebuie sa plateasca dobanda bancii, ca o „penalizare” pentru asta. Si accepta penalizarea.

Atunci ma intreb:

Mai merita sa faci educatie financiara la adulti?

Astazi am facut a cincea lectie din cursul de educatie financiara pentru ciclul primar. Am vorbit despre pusculite, am construit o pusculita. Am invatat copiii ca o pusculita e casa banilor, adica am intors pe dos educatia financiara din familie: nu portmoneul e casa banilor, adica locul de unde banii pot fi luati cu orice ocazie, pentru cheltuieli, ci pusculita, locul in care sunt economisiti. Si in loc sa-si cumpere o pusculita, am preferat sa si-o construiasca.

De ce?

Pentru ca in acest fel au o relatie personala cu acea pusculita: au depus un efort pentru a o crea, au facut-o dupa preferintele personale, e asa cum au vrut ei. Ca atare, este foarte fain sa pui bani in ea, in pusculita lor PERSONALA.

Torpilarea sistemului

Incerc sa torpilez sistemul educatiei financiare realizate de banci, care spune ca banca este mama si tatal tau, cand vine vorba de bani, care te indeamna mai degraba sa iei credite decat sa economisesti, si daca economisesti, s-o faci tot pentru a lua alte credite (imobiliare). Incerc sa-i fac pe copii sa se trezeasca cu alta realitate financiara decat „cea oficiala”, cea promovata de banci, o realitate in care, oricum, vor face acelasi efort pentru a-si cumpara cele necesare vietii, dar nu vor plati dobanda bancii, pentru asta, pentru ca, natural pentru ei, au tendinta de a economisi, pentru a-si cumpara lucruri, in loc sa ia credite, pentru a-si cumpara lucruri. Asta e normalitatea vietii lor financiare.

Ce voi face de acum incolo?

Voi mai scrie articole de educatie financiara pentru adulti?

Hm…

Da, o voi face, dar cu inima stransa, pentru ca stiu ca este de 100 de ori mai greu sa schimbi obisnuintele financiare toxice ale unui adult, decat sa inveti un copil ce inseamna sa fie independent financiar.

Ce voi face cu mare drag, este continuarea cursului de educatie financiara pentru ciclul primar, pentru ca stiu ca voi influenta in bine comportamentul financiar al copiilor si, ca intr-un bulgare de zapada care se rostogoleste la vale, voi influenta in bine educatia financiara a copiilor pe care acesti copii, ii vor avea, si ii vor educa, atunci cand vor deveni tineri adulti. E o munca ce imi produce o mare satisfactie, pentru ca stiu ca este mult mai eficienta decat sa fac educatie financiara la adulti.

Apropo, tu ce crezi: mai ai nevoie de educatie financiara?