Rudyard Kipling
IF / DACA
If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:
If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:
If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch - and toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"
If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!
|
Daca esti calm, cînd toti se pierd cu firea În jurul tau, si spun ca-i vina ta; De crezi în tine, chiar cînd Omenirea Nu crede, dar îi crezi si ei cumva; De stii s-astepti, dar fara tevatura; De nu dezminti minciuni mintind, ci drept; De nu raspunzi la ura tot cu ura Si nici prea bun nu pari, nici prea-ntelept; Daca visezi – dar nu-ti faci visul astru; Daca-ndraznesti agonisita-ti toata Daca-ntre Regi ti-e firea neschimbata |
O poezie ce spune un adevar imens! Superba! Thank you! 🙂
SI DACA…
Si daca ramuri bat în geam
Si se cutremur plopii,
E ca în minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.
Si daca stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninându-mi gândul.
Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeuna.
Mihai Eminescu
(1883, 13/15 noiembrie)
usor de zis, greu de facut
multumesc pentru declaratie 🙂
Insasi autorul acestor intelepte versuri, a stricat iremediabil prietenia de o viata cu fratele sotiei sale, pe care, in marinimia lui il lasa-se sa-i foloseasca gradina. Cand dupa cativa ani a dorit sa vanda aceasta gradina, cumnatul s-a suparat foarte tare si cearta dintre ei a devenit atat de apriga incat au rupt definitiv orice relatie. Asadar…….este foarte complicat…….
Prea lunga, n-am citit-o
😛
e bine sa faci distrinctie intre opera si viata autorului.
daca viata nu se ridica la inaltimea operei asta nu inseamna ca opera este mai putin valoroasa.
Mi-as dori sa pot sa fiu asa si mai ales sa tindem toti sa fim asa. Poate ne-am plictisi..cine stie…oricum nu e rau sa tinzi sa fi mai bun,mai onest,mai putin plangacios.Nu stiu cum dar am observat noi romanii ne plangem de tot si de toate de parca ar trebui sa vina cineva sa faca ceva in locul nostru.Plecam la munca in alta tara,de parca nu am putea refuza aici salariul care nu ne convine si sa ne alegem un loc de munca mai bine remunerat.Sau daca avem o lege primul lucru la care ne gandim cum am putea s-o fentam noi personal dar ne plangem daca nu este aplicata pentru altii..Uitam un lucru competitia este dura,locul doi nu se plateste si in loc sa muncim fiecare la locul lui ne plangem de una sau alta.Am vazut multi care-si doresc palate,autoturisme scumpe,viata usoara,dar putini si-au facut un plan cum sa-si atinga obiectivele.