O sa incep cu o poveste despre un gradinar si stropitoarea lui preferata.
A fost odata un gradinar, care isi castiga existenta crescand flori, pe care le vindea la piata. Zi de zi se ocupa de florile sale, ca sa creasca in cele mai bune conditii, sa fie sanatoase si aratoase: plivea terenul de buruieni, punea ingrasamant intre randurile de plante, uda florile cu stropitoarea lui preferata.
Avea o stropitoare de care era foarte mandru! O mostenise de la bunicul sau, care fusese tot gradinar. Era impodobita cu floricele de tabla, nituite intr-un brau ornamental, era suficient de mare pentru a putea duce o cantitate generoasa de apa dar nu prea grea pentru a te obosi, isi arcuia manerul intr-o forma eleganta, largita la nivelul palmei pentru a fi comod la purtat. Cu alte cuvinte, era o minunatie de stropitoare. Avea o singura meteahna: era foarte veche.
De aceea, atunci cand, obosita de vreme si de rugina, stropitoarea incepuse sa curga, gradinarul nu s-a preocupat prea tare. A continuat s-o foloseasca, pentru ca tinea prea mult la ea.
Nici gradinarul nu era tocmai in floarea varstei. La cei peste cincizeci de ani ai sai, nu vedea prea bine, asa ca, de multe ori, nu putea zari cum trebuie nivelul apei, prin deschiderea folosita la incararea stropitorii, atunci cand mergea cu ea la fantana, ca s-o umple. Astfel gradinarul nu ducea, de fiecare data, aceiasi cantitate de apa. Stropitoarea era cand mai usoara, cand mai grea, dar gradinarul se obisnuise si cu aceasta problema: pur si simplu umplea stropitoarea de cate ori era nevoie pentru a uda florile lui minunate.
Si uite asa, gradinarul observa ca ii ia tot mai mult timp sa ude florile. De vina putea sa fie varsta sa inaintata, care ii agata o seama de ani de fiecare picior, scurtandu-i pasul. Sau poate faptul ca gaurile din stropitoare se largeau de la o saptamana la alta, strapunse de rugina neobosita. Sau, cine stie, poate din cauza vederii sale incetosate, care nu-l ajuta sa umple stropitoarea pana la capat.
Zi de zi, gradinarul muncea tot mai mult la udatul florilor, pentru ca nu se incumeta sa-si cumpere o pereche de ochelari si pentru ca nu se putea desparti de stropitoarea lui preferata.
Aceasta poveste cu talc ne vorbeste despre problema gradinarului. Hai sa ne gandim, de ce acesta trebuia sa se oboseasca la udatul florilor.
Textul integral al capitolului a fost disponibil GRATUIT pentru cititorii fideli ai site-ului Milionarul Mioritic.
Pentru a fi informat despre aparitia cartii si pentru a putea lansa o precomanda, care iti permite achizitionarea cartii cu o reducere semnificativa, te rog viziteaza aceasta pagina.