Finante personale

5 feluri in care parintii saboteaza viitorul financiar al copiilor lor

, , , , , 19 comentarii

Imagine: hisks

Indiferent daca esti parinte sau adolescent, acest articol este PENTRU TINE.

Viitorul financiar al tinerilor

Un parinte incearca, asa cum stie el mai bine, sa ajute pornirea in viata a copilului sau. Acest principiu s-a mentinut de-a lungul istoriei, chiar daca metodele prin care s-a realizat au fost diferite (cel putin la prima vedere).

Acum o suta sau doua sute de ani, parintele ii oferea copilului posibilitatea de a lucra alaturi de el, in ferma sa sau in atelierul familiei sau il trimitea sa invete o meserie in alta parte, intr-un domeniu in care  considera ca va face bani mai multi. Astazi lucrurile stau aproape la fel, iar acest obicei, perpetuat din secolele trecute, s-a aratat tot mai deficitar, in conditiile realitatii pe care o traim. Daca privesti cu atentie la tinerii de azi, vei vedea foarte des oameni care:

  • fac munci prost platite
  • fac munci bine platite dar se simt mizerabil la serviciu, ceea ce, in final, poate duce la esec in cariera
  • indiferent daca au venituri mari sau mici, nu se descurca cu banii

Reflexul multora dintre cititori ar fi sa dea vina pe criza actuala. Sigur, criza poate fi un motiv pentru punctul trei din lista, dar in niciun caz nu poate participa la primele doua esecuri.

Daca vei cauta cu atentie cauzele acestor esecuri, in profunzime, vei descoperi invariabil ca acestea se afla in educatia primita in familie si in modul in care parintii ghideaza viitorul copiilor lor.

Iata care sunt aceste cauze:

Nu se pune accentul pe invatatura

Indiferent daca ne place sau nu, educatia este singura modalitate in care putem sa invatam ceva. Valoarea noastra ca individ in societate este data de ceea ce stim sa facem si de nevoia acestor aptitudini pentru ceilalti membri ai societatii.

Cea mai simpla metoda de a invata este de a urma sistemul clasic de invatamant. Cu cat vei ajunge la un palier mai inalt de educatie, in cadrul acestui sistem (facultate, master, supra-specializare etc.) cu atat ai sanse mai mari de a gasi o slujba mai bine platita.

Ma refer aici la principiu general, fara a intra in detalii cum sunt valoarea unei diplome universitare in ziua azi. Pur si simplu, statistic, daca ai facut o facultate sau cursuri de specializare ai sanse mai mari de a putea sa te angajezi pe un salariu mai consistent. Punct.

Sigur, in principiu fiecare parinte doreste pentru copilul lui o educatie cat mai inalta, dar in multe cazuri de la dorinta la realizare este un pas prea mare. Cu totii, indiferent daca suntem parinti sau chiar daca nu suntem, stim cat de greu este sa motivezi un tanar sa invete. Acest lucru este determinat de esecul sistemului de invatamant actual, care are o forma neatractiva, cauzata de functia sa: aceea de a produce adulti educati in domenii necesare pentru societate, „pe banda rulanta”. Iarasi nu intru in detalii si polemica in privinta acestui subiect, desi este unul foarte generos.

Cum spuneam, este o „meserie” grea sa convingi copilul sa mearga la scoala si sa invete bine. Exceptiile sunt rare si intaresc regula. De aceea, multi parinti „obosesc” in aceasta indeletnicire si ajung sa nu le mai pese daca adolescentul lor va termina o forma de invatamant superior. De multe ori e vorba de parinti care la randul lor nu au terminat o facultate si/sau sunt prea ocupati cu slujba si cu grijile vietii pentru a duce la bun sfarsit munca de lamurire necesara pentru ca tanarul sa termine o facultate.

In final, adultii tineri care nu au o pregatire superioara sau o (auto)educatie performanta intr-un domeniu sau altul vor sfarsi ca angajati in slujbe prost platite.

Parintii nu ajuta tanarul sa-si descopere si sa-si dezvolte vocatia

Din instinct, parintii doresc ce este mai bun pentru copiii lor. Privind la realitatea societatii de azi, in care toate cele necesare traiului se obtin cu bani (cel putin pentru majoritatea covarsitoare a oamenilor), parintele considera ca e necesar sa-si indrume copilul spre facultatile care ii vor asigura o diploma intr-un domeniu in care, odata angajat, va avea posibilitatea de a castiga un salariu consistent. Fie ca e vorba de medicina, avocatura sau IT, copii sunt impinsi de parinti spre aceste domenii, ca o turma de dobitoace, fara a lua in considerare, nici macar pentru un minut, daca talentul nativ si vocatia copilului lor este in concordanta cu domeniul spre care este dirijat.

Drept urmare a crescut:

  • numarul tinerilor care abandoneaza facultatea
  • numarul tinerilor care nu profeseaza in domeniul in care au terminat facultatea
  • numarul persoanelor care se angajeaza in domeniul in care au terminat o facultate dar se simt mizerabil la locul de munca si nu performeaza in niciun fel

Sunt sigur ca stii cel putin cateva asemenea exemple intre cunostintele si prietenii tai. Cred ca cel mai mare procent il are grupul al treilea. Probabil majoritatea se afla in grupul celor care au un loc de munca intr-un domeniu de care nu sunt atrasi si care, de cele mai multe ori, nici nu se plang de aceasta, fie pentru ca slujba respectiva le asigura supravietuirea deci nu pot renunta la ea, fie pentru ca nu isi dau seama de ce sunt nefericiti.

In toate aceste cazuri parintele este raspunzator, pentru ca a indrumat copilul pe un criteriu artificial (venitul in acel domeniu), de cele mai multe ori in totala distonanta cu calitatile native si cu preferintele copilului. Ca urmare apar ani pierduti, sentimente de neintegrare si esec, care fie se continua pana cand persoana respectiva se reorienteaza spre un domeniul care i se potriveste, fie se perpetueaza toata viata.

Parintele are datoria de a ajuta copilul sau sa-si descopere vocatia, acel domeniu pentru care tanarul „este facut”. Fiecare dintre noi avem cel putin un set de talente care se potrivesc cu o anumita meserie. De cele mai multe ori suntem atrasi ca un magnet de acel domeniu, fara sa stim de ce. Acest lucru este realizat de un ghid interior, de o busola care ne arata o directie, pentru ca subconstientul realizeaza ca talentele individuale se pot dezvolta cel mai bine in acea directie.

Ca parinti trebuie sa descoperim si sa ascultam de acea busola interioara care se afla in interiorul copilului nostru. Dupa ce descoperim directia, trebuie sa ajutam activ indrumarea copilului in dezvoltarea talentelor sale.

Mai mult, trebuie sa gasim modalitatile prin care talentul copilului sa fie monetizat la maxim, adica sa-l ajutam sa gaseasca cele mai bune solutii pentru a scoate bani din pasiunea lui. Acest lucru este, de departe, cel mai dificil, pentru ca educatia noastra, izvorata din sistemul traditional, nu ne invata cum sa gasim cele mai bune metode de monetizare. Cum spuneam, rolul sistemului de invatamant de stat este de a produce roboti care sa functioneze in domenii inguste (ingineri, doctori, avocati), nu sa ofere o educatie holistica, bazata pe dezvoltarea personala.

Nu se face educatie financiara in familie

Am scris o multime de articole pe acest subiect. Cum am amintit de nenumarate ori, parintii nu sunt in stare sa ofere educatie financiara in familie pentru ca, la randul lor, nu au fost educati financiar, iar ca rezultat isi conduc finantele personale reactiv, „dupa ureche”.

In lipsa unei educatii financiare, indiferent cat de multi castigi, poti sa fii intr-o stare perpetua de insuficienta financiara: nu iti ajung banii de la o zi la alta. Ca atare, acest mod de viata se transmite automat copiilor, care preiau prin copiere obieceiurile dezastruoase ale parintilor:

  • cheltuielile fara un plan anterior, bazat pe venituri
  • cheltuielile realizate din motive emotionale (pentru ca sunt suparata, pentru ca si vecinul si-a luat un… etc.)
  • cumparaturile pe credit, luand credite la maxim
  • lipsa unei urmariri a veniturilor si cheltuielilor
  • lipsa unui plan financiar pe termen mediu si lung
  • lipsa economisirii

Starea de haos financiar este transmisa copiilor, care vor face instinctiv ce au vazut ca fac parintii lor. Mai mult, parintii nu constientizeaza lipsa lor de educatie si ca urmare nu acorda copiilor sansa sa fie educati financiar de altcineva si nu ii indruma activ spre o auto-educatie financiara.

Trecand dincolo de finantele personale, parintii vor transmite instinctiv modul lor de a face bani catre copii. Daca acest lucru este bun in cazurile fericite (liber profesionisti, patroni sau investitori), cand e vorba de angajati, indrumarea copiilor pentru a fi angajati este, din start, o ingradire a metodelor de a face bani, prin limitarea la metoda cea mai dezavantajoasa, din punctul de vedere al eficientei si a normelor de impozitare. Copilului i se pun ochelari de cal, fiind obligat sa „aleaga” doar domeniul pe care il cunosc parintii lui. Aceasta este a doua mare greseala, alaturi de lipsa educatie financiare.

Chiar daca in final copilul va alege sa devina angajat, este important ca sa i se prezinte si celelalte modalitati de a face bani (ca liber profesionist, patron sau investitor) iar in cazul in care copilul/adolescentul arata inclinatii sau talente care sunt vitale in celelalte modalitati de a face bani, sa fie indrumat spre acele domenii.

Copiii primesc prea multi bani

Aceasta greseala produce un efect foarte interesant: auto-suficienta, senzatia ca sunt important si merit sa primesc tot ce am nevoie sau tot ce-mi doresc. In acest fel personalitatea copilului si apoi a adultului este condusa spre o stare de confort care nu are nimic de-a face cu realitatea inconjuratoare, realitate in care va fi confruntat cu LUPTA pentru existenta.

In final, la momentul patrunderii in viata de adult, tanarul va fi un handicapat emotional si financiar. Lovindu-se de socul realitatii, in care trebuie sa te zbati pentru a castiga bani, in care exista concurenta care, de multe ori, vrea sa te „dezfiinteze” din punct de vedere profesional si sa-ti ia „piata”, tanarul va suferi un soc profund,  deoarece modelul realitatii pe care o cunoaste el, in care primeste tot ce are nevoie de la parinti, este in totala contradictie cu modelul realitatii inconjuratoare.  El va avea doua posibilitati: ori isi ajusteaza modelul interior in concordanta cu modelul lumii in care traieste (cu pretul unor eforturi mari si a unei perioade lungi de adaptare), ori va deveni un parazit al parintilor sai si  un ratat financiar.

Nu se stimuleaza adolescentul sa-si castige proprii bani

Parintii evita sa vorbeasca cu tanarul adolescent despre subiectul „cum se fac bani in adolescenta”. Mai mult, sunt unii parinti care resping aceasta posibilitate, ca adolescentul sa-si castige banii cu propriile eforturi, agitand ca un steag o zicala care pare sa protejeze tanarul: „Las’ ca ai toata viata sa faci bani!”. De obicei este vorba de aceiasi parinti care nu sunt in stare sa ofere o educatie financiara copilului lor.

Prin faptul ca ii protejeaza de lumea banilor, pe care o considera dificila si frustranta (trebuie sa mergi la serviciu 8 ore pe zi, doar ca sa supravietuiesti!), parintii cred ca le fac un serviciu copiilor lor, pentru ca le prelungesc copilaria. In fapt, ei nu fac decat sa perpetueze o stare a copilariei la o varsta la care adolescentul isi doreste o independenta mai mare fata de parinti si realizeaza ca poate obtine aceasta independenta cu ajutorul banilor. Aici sta motivatia, probabil, a cel putin o parte din gestul parintelui care respinge ideea ca adolescentul sau sa faca banii proprii: prin faptul ca adolescentul depinde financiar de el, parintele isi creeaza iluzia ca poate prelungi acea stare a relatiei parinte-copil, care ii da senzatia de „lucru cunoscut si rezolvat”. Parintele va amana momentul in care tanarul va trebui sa-si castige existenta si ca atare, va fi necesar ca parintele sa-si asume un  rol nou  in viata copilului sau.

In loc sa respinga, parintii ar trebui sa incurajeze tendinta copilului de a castiga bani in adolesenta si sa il sprijine.  Sprijinul poate incepe de la gasirea si cultivarea vocatiei (vezi mai sus) pana la asigurarea unui suport activ pentru ca tanarul sa desfasoare activitatile de castig financiar in conditii de siguranta, fizica si legala.

Pentru multi tineri si parintii lor acest domeniu este absolut necunoscut. De aceea am scris cartea „Cum sa faci bani in adolescenta” in care am dat detalii extensive despre modul in care tinerii pot sa castige bani, in acord cu posibilitatile rezervate de varsta si de abilitatile lor. Cartea va apare la inceputul lunii Decembrie 2012, in format electronic.

Lupta tanarului- piedici percepute

Am amintit de cele cinci feluri in care parintii saboteaza viitorul financiar al copiilor lor. Dincolo de ele sunt cel putin 7 piedici care il opresc pe tanarul adolescent sa faca bani in adolescenta. Voi vorbi detaliat despre aceste piedici intr-un webinar gratuit, care va avea loc la inceputul lunii decembrie.

Acest webinar este dedicat atat adolescentilor care doresc sa faca bani cat si parintilor care vor sa sprijine copilul lor si sa-i mareasca sansa de a avea succes financiar in viata.

Daca vrei sa participi la acest webinar, completeaza formularul de mai jos si iti voi trimite detaliile cu privire la webinar (ziua, ora si linkul de acces la webinar).

La final, te rog sa lasi un comentariu la acest articol, spunandu-mi:

-ce te opreste sa faci bani, ca adolescent

-cum vrei sa sprijini copilul tau pentru a-i mari sansele de a avea o viata financiara de succes

Te invit sa folosesti butoanele de la inceputul si sfarsitul articolului, pentru a-l promova cu ajutorul unui Tweet sau printr-un Share pe Facebook. Iti multumesc.

 

Standard
Finante personale

Cand trebuie inceputa educatia financiara?

, , , , , , , 5 comentarii

Inainte sa abordez subiectul educatiei financiare, trebuie sa ma opresc, succint, asupra educatiei, ca fenomen general. Sunt patru surse din care ne luam informatiile si invatam, incepand cu copilaria si continuand cu varsta adulta:

  • educatia familiala, asa numitii „Cei sapte ani de acasa”, care continua si dincolo de varsta de sapte ani
  • educatia in sistemul scolar, liceal si de invatamant superior
  • auto-educatia
  • influenta mediului social (de la influenta prietenilor si cunoscutilor pana la influenta mass media)

Dupa cum vezi, se formeaza un paienjenis de influente, mai mult sau mai putin pregnante, in functie de

  • intensitatea actiunii factorului
  • susceptibilitatea personala de a fi influentat de  unul sau altul dintre factori

Intensitatea actiunii

Fiecare element al listei poate contribui cu o infinita paleta de intensitati

  • un parinte poate investi o doza importanta de timp sau bani in educatia copilului sau  poate sa o neglijeze total, din lipsa de timp sau dorinta de a se implica
  • un sistem scolar de calitate mai slaba influenteaza partial educatia copilului
  • lipsa motivatiei de a te autoeduca poate sa reduca la zero acest segment
  • dependenta de televizor si mass media in general poate produce o educatie infirma, care numai educatie nu se poate numi

Susceptibilitatea personala

Este determinata de inclinatiile pe care le avem, spre o anumita sursa de informare sau alta:

  • o personalitate timida va fi, probabil, mai inclinata spre mass media sau spre auto-educatie prin lectura
  • o pesonalitate dependenta de atentia grupului de prieteni va fi influentata major de valorile (sau non-valorile) grupului pe care il frecventeaza

Familia

Educatia in familie se realizeaza, indiferent daca parintii se implica sau nu. Chiar si lipsa de implicare voluntara poate produce o educatie prin propriul exemplu.

Daca ai o mama care cheltuie banii rapid, dupa ce ia avansul sau lichidarea salariului, daca ai un tata care cheltuile ultimii bani ai familiei pe tigari si bautura, ai in fata exemple disfunctionale care te vor indruma sa devii impotent cand vine vorba de controlul banilor personali.

In schimb, daca parintii tai sunt liber profesionisti sau antreprenori, care discuta in casa aspecte legate de profesia sau afacerea lor si care te implica in discutii sau chiar te iau „pe teren” pentru a vedea cum functioneaza o afacere sau cum se duce o negociere, vei acumula informatii extrem de benefice si iti vor trasa o predispozitie spre aceste modalitati de a face bani.

Educatia financiara trebuie sa inceapa in familie

Din acest punct de vedere, recomandarea mea e clara: educatia financiara incepe oricum in familie, prin exemplul propriu, al modului in care faci banii sau ii cheltui. Ca atare, e bine sa incepi activ sa dirijezi aceasta educatie, de la o varsta cat mai frageda, de cand copilul poate sa receptioneze primele sale concepte abstracte.

Deoarece am vazut programe educationale din domeniul financiar, functionand perfect la gradinita, sugerez ca varsta de inceput a educatiei financiare in familie, palierul de 3-5 ani, in functie de dezvoltarea intelectuala a copilului si receptivitatea sa spre asemenea subiecte.

Educatie inseamna comunicare

A educa inseamna a transfera informatii si deprinderi de la o persoana care le detine (invatator, in acceptiunea generala a termenului) la o persoana care va stoca aceste informatii sau va acumula deprinderile (invatacel sau student, daca preferi un termen mai elevat).

Transferul de informatie inseamna, eminamente, comunicare. Ca atare, daca nu esti capabil sa comunici cu propriu copil, ai slabe sanse sa il poti invata ceva, in afara de transferul de informatii, ca efect secundar al exemplului propriu.

Deficientele  comunicarii apar din mai multe cauze:

  • perpetuarea unei inabilitati de a comunica, din educatia anterioara; actualul parinte nu stie sa comunice deoarece, la randul lui, nu a comunicat cu parintii lui, deoarece acestia nu au invatat comunicarea de la parintii lor, si asa mai departe
  • lipsa interesului de a educa, din varii motive
  • alte motive

Ideea de baza este urmatoarea: nu poti sa educi un copil decat daca stii sa comunici cu el, iar comunicarea se invata de la cea mai frageda varsta. Pentru aceasta trebuie:

  • sa fii disponibil, fizic, „sa fii acolo”
  • sa cunosti bazele comunicarii (e bine sa citesti, sa te informezi asupra subiectului)
  • sa ai cunostinte de baza de psihologie (informarea, din nou, e esentiala)
  • sa initiezi activ comunicarea
  • sa cultivi ideea de comunicare, stimuland copilul sa vina la tine pentru a intreba, a discuta, a vorbi despre subiectele care il intereseaza

Comunicarea trebuie sa vina natural, pentru ca orice tentativa de genul „hai sa stam la masa si sa vorbim” este sortita esecului. Cu orice ocazie apare, legata de o intamplare sau de o discutie, trebuie sa initiezi comunicarea si sa pornesti procesul de educatie.

Educa de la inceput

De indata ce copilul vorbeste coerent, poti sa incepi sa educi. Cum spuneam, foloseste-te de fiecare ocazie pentru a deschide o discutie.  Mai mult:

  • raspunde imediat si detaliat la orice intrebare a copilului, pana cand acesta se declara multumit de raspuns
  • adopta un limbaj potrivit cu varsta si capacitatea lui de intelegere
  • atunci cand te implici intr-o actiune (de exemplu, cand scoti bani de la bancomat), intreba copilul daca vrea sa afle mai multe detalii despre proces
  • implica copilul in procese de copiere a unor comportamente financiare pe care le ai: cand economisesti bani, explica-i copilului ce faci si cumpara-i o pusculita ca sa economiseasca si el; cand iti faci un buget, arata-i cum sa-si faca propriul buget, in functie de obiectele pe care si le doreste, etc.

Procesul de educatie trebuie sa fie continuu si sa fie cultivat pentru a deveni o obisnuinta. In acest fel, in momentul in care copilul ajunge la varsta dificila a adolescentei, la care el respinge instinctiv comunicarea cu parintele (cel putin in prima faza), dand mai multa importanta grupului si surselor alternative de informatii (cum sunt cele prezente pe internet), vei avea deja cimentata obisnuinta comunicarii, ceea ce te va ajuta enorm pentru a putea depasi problemele care apar inerent in aceasta perioada de dezvoltare.

Educa-te si tu

Cum spuneam intr-un paragraf anterior, TREBUIE sa te educi in domenii cum sunt comunicarea si psihologia, pentru a fi pregatit sa faci fata procesului de educatie. Din acest punct de vedere, iti recomand sa:

  • citesti bloguri specializate pe internet
  • sa urmaresti video-uri educationale de pe internet
  • sa citesti carti din domeniile enumerate anterior
  • sa participi la seminarii si workshop-uri

Ca sa ai de unde sa pornesti, iti recomand sa citesti articolele dintr-un site de specialitate, generalist, dedicat parintilor, la parinti.com  De asemenea, poti cauta pe google, dupa cuvinte cheie, articole despre orice problema cu care te confrunti.

Cand vine vorba de cursuri online gratuite, iti recomand cursul Simonei Hupov, care este specialist in comunicarea dintre copii si adolescenti versus parinti, profesori si adulti in general. Simona are o emisiune radio axata pe acest subiect si o rubrica in fiecare vineri la TVR3, care abordeaza problemele legate de educatia copiilor si tinerilor.

Pentru a viziona primul video din curs, da CLICK AICI .

Cand vine vorba de carti, lista lor este foarte mare, existand numeroase traduceri in limba romana. Iti recomand sa le cauti pe internet, la librarie.net

Concluzie

Iata cateva recomandari generale, legate de educatie financiara in familie:

  • porneste devreme, de indata ce copilul poate sa comunice eficient si e capabil sa inteleaga primele notiuni abstracte  simple
  • educatia inseamna comunicare, deci trebuie sa inveti sa comunici inainte de a educa
  • educatia incepe prin exemplu personal, care de multe ori „vorbeste mai tare” decat un discurs; de aceea trebuie sa fii atent ce spun faptele tale
  • implica-te activ
  • stimuleaza copilul sa te imite, din punct de vedere financiar, in economisire, in urmarirea fluxului de bani etc.
  • educa-te continuu
  • fa educatie pe baze permanente
Standard
Finante personale

Video-recenzie la DVD-ul educational pentru tineri „pasi catre securitatea financiara” de Ec. Mirela Bojin

, , , , , Un comentariu

Va propun o video recenzie a DVD-ului educational destinat tinerilor, „Pasi catre securitatea financiara”, realizat de Ec. Mirela Bojin.

Acest DVD cuprinde materiale video, prezentari Power Point si fisiere text in format .pdf cu materiale pe subiecte de finante personale si investitii.

Vizionare placuta!

(daca fisierul nu se deschide, dati click aici)

Standard
Finante personale

Cc: Romanul a devenit econom si nu mai ia credite. Sau nu?

, , , , , 9 comentarii

Acest articol a aparut ca si guest post in portalul dedicat dezvoltarii personale, empower.ro

Cand citesti ziarele si revistele de profil, blogurile specialistilor si site-urile cu profil economic, mai ca nu te apuca admiratia fata de poporul roman. El a devenit, dintr-odata, econom si chibzuit.

Cifrele par sa vorbeasca de la sine, intr-un sondaj realizat de Daedalus Millward Brown pentru Raiffeisen Banca pentru Locuinte (sursa):

  • 53%  dintre romani au reusit sa economiseasca in 2010
  • 60% au avut ca scop situatiile neprevazute (32% se gandesc la viitorul copiilor lor iar 23% vor sa-si renoveze locuinta)
  • 53% prefera banii lichizi, 32% depun in conturile curente, 13% in depozite la termen si 12% in asigurari de viata/pensii private

Nu numai atat. In 2010, cererea de credite a ajuns la minimul ultimilor 6 ani (sursa)!  Datele certifica faptul ca numarul creditelor noi este mai mic decat numarul creditelor ajunse la scadenta sau rambursate  in avans. In ultimele doua luni ale anului 2010, chiar si soldul restantelor (creditele la care sunt intarzieri in plata ratelor) a inceput sa se stabilizeze.

Aceste cifre par sa spuna ca romanul s-a desteptat, din punct de vedere al educatiei financiare. Chiar daca aceasta trezire s-a datorat crizei mondiale, e o desteptare bine venita.

Sa nu?

Daca te uiti mai atent la cifre, vei vedea adevaratul tablou din spatele primei impresii:

  • 60% economisesc pentru situatii neprevazute. In traducere, de frica, cel mai probabil din cauza crizei economice
  • 23% economisesc pentru consum (adica in final, tot vor cheltui banii)
  • 53% prefera banii lichizi; este cea mai nefericita modalitate de economisire, banii erodandu-se prin inflatie, adica intr-un an, suma tinuta „la ciorap” in lei, isi pierde 8% din valoare
  • 32% depun banii in conturi curente; aceste conturi au dobanda subunitara, adica practic nu au dobanda
  • 13% folosesc depozitele (care, in ultimul timp, au randament real negativ, adica nu reusesc sa acopere pierderea de valoare prin inflatie- sursa)
  • 12% investesc intr-un sistem de pensii/asigurari

Informatiile de mai sus arata ca:

  • majoritatea romanilor economiseste de frica, speriat de criza economica
  • majoritatea romanilor nu are educatie financiara, alegand cele mai proaste metode de economisire
  • o minoritate (25%) folosesc metode care sa contrabalanseze pierderea de valoare ce apare prin inflatie

Si la americani se economiseste mai mult. In schimb, studiile au aratat ca la sfarsitul anului 2010 au lasat-o mai moale. In noiembrie, americanii au o vacanta care este dedicata traditional cumparaturilor. Cifrele au aratat ca anul 2010 a fost cel mai bun an in vanzari, in ultimii patru ani (sursa).

Ce se intampla? Termenul de specialitate este frugality fatigue. Oamenii obosesc sa mai economiseasca. Ei pornesc sa cheltuie ca pe vremuri, desi nu exista o crestere economica in adevaratul sens al cuvantului.

Acest lucru a aparut la americani in 2010, pentru ca la ei a debutat criza. Desi previziunile oficiale spun ca revenirea economica in Romania mai are de asteptat, cred ca romani va intra in frugality fatigue nu peste mult timp. Asa suntem noi: timpul ne face sa uitam repede. Unii analisti cred ca romanii deja au obosit sa economiseasca (sursa).

Iar despre credite, lucrurile sunt mult mai simple. Romanul nu mai ia credite pentru ca nu mai poate. Cei care erau dispusi sa ia credite nu mai pot lua, iar cei care pot lua nu mai vor sa ia. Nu e vorba ca romanul a devenit mai destept, ci ca e obligat sa stea departe de credite.

Concluzie

Romanii nu au invatat lectia. Criza nu le-a aprins dorinta de a invata finante personale. In continuare, ei reactioneaza instinctiv, manati de frica,  si reactiv, dupa ce raul a fost facut. Daca totusi iau decizii bune (sa economiseasca), folosesc metode nepotrivite, care ii fac sa piarda bani.

Nici americanii nu stau mai bine. O spune seful FED, Ben Bernanke (sursa). Dar asta nu ma incalzeste deloc.

Standard
In atentia mea

De ce tinerii de azi sunt asociali si faliti

, , , , , , 2 comentarii

Foto: playboy

Cine a citit cartea mea „Iesi din labirint” sau, cel putin, a downloadat capitolele gratuite oferite publicului, stie povestea mea. Acum aproximativ zece ani am intalnit un adolescent inteligent, care ajunsese sa-si vanda cartile din biblioteca pentru a putea pune ceva de mancare pe masa familiei. Aceasta intamplare m-a marcat profunt si m-a determinat, peste ani, sa pornesc proiectul AVANTAJ LA START.

Din 2008 lucrez cu si pentru tineri, pentru a-i invata notiuni importante de care au nevoie in viata: cum sa faca bani, cum sa interactioneze cu parintii, profesorii, colegii, cu iubitul sau iubita. Alaturi de mine sunt oameni extraordinari, o echipa inimoasa, care cuprinde tineri din cadrul echipei proiectului AS,  specialisti in comunicare (Simona Hupov) si o seama de traineri, coach si speakeri care scriu articole in site-ul Avantaj la start Online si tin webinarii gratuite.

Cu alte cuvinte, am contact aproape zilnic cu tinerii si sunt perfect constient de abilitatile lor. Dupa nenumarate intalniri (virtuale sau in lumea reala), am inceput sa vad un sablon, in care se inscrrie cea mai mare parte a generatiei tinere de astazi:

Tinerii de azi sunt asociali si faliti!

Trebuie sa subliniez de la inceput: a avea un cont pe Facebook, Hi5 sau MySpace, cu sute de prieteni, nu inseamna socializare. Acest lucru este un simulacru, o artificialitate. La fel cum o esentza identic naturala, pe care o intalnesti in inghetata pe care o cumperi de la supermarket, nu va produce in veci gustul pe care il aduce folosirea fructului proaspat in acea inghetata, la fel socializarea online este doar o aparenta de socializare.

Ma uit si vad, la generatia tanara de azi, urmatoarele doua tipuri de comportament:

  • impotenta sociala: daca pui doi tineri care nu se cunosc, fata in fata, in cele mai multe cazuri nu vor sti sa porneasca o discutie, nu vor sti sa stabileasca o conexiune. Mai socant: am fost la o petrecere de Revelion, unde majoritatea era reprezentata de tineri de 13-16 ani, care nu stiau sa danseze pe muzica lenta! Baietii stateau si se uitau dezorientati in jur, la inceputul unui blues, dupa care s-au asezat pe scaune…
  • impotenta financiara: cand un tanar are bani in buzunar, nu stie decat sa-i cheltuiasca, pana la ultimul leu. Nici nu trebuie sa mai spun, fiecare ban din buzunarul unui tanar este primit de la parinti, bunici, etc.

Aceste realitati, evidente la o privire superficiala, te face sa te intrebi: cum am reusit noi, ca societate, aceasta „performanta”, in ciuda faptului ca dispunem de educatie gratuita?

Raspunsul este cat se poate de simplu: nu se pune accent pe lucrurile cu adevarat importante: relatiile sociale, relatiile de cuplu, abilitatile financiare. In sistemul scolar actual, aceste subiecte sunt tratate superficial, sporadic, in marea majoritate a scolilor romanesti ele lipsesc cu desavarsite.

Aceasta stare de lucruri imi da energie sa fac ceea ce fac.

Pentru a dobandi o educatie financiara e bine sa incepi citind cele peste 900 de articole din Milionarul Mioritic , sa citesti lunar Buletinul informativ pe care il editez, sa citesti cele 4 carti electronice gratuite pe care le primesti gratuit cand te abonezi la Buletinul informativ.

Pentru a dobandi o educatie in domeniul socializarii, poti citi articolele de specialitate care apar in Avantaj la start Online, poti urmari webinariile AS.

Pentru a-ti incepe o educatie in domeniul relatiei de cuplu/seductiei, iti recomand sa urmaresti seria de filme gratuite din cadrul proiectului initiat de psihologul Pera Novacovici si echipa sa. Din echipa face parte o psiholoaga specializata in problematica feminina, un traner NLP, un specialist in abordari in socializare, un specialist in limbajul trupului. Sunt tehnici si metode simple, usor de aplicat, care te pot ajuta sa iti imbunatatesti acest segment al vietii tale si care, sper, iti vor deschide apetitul pentru studiul in acest domeniu.

Pentru a viziona cele trei filme din aceasta serie, click aici.

Standard